ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3640/2003

Asupra recursului de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 178 din 19

martie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, în baza art. 276 alin. (1) C.

pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.V. la

pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) în condițiile art. 209 alin.

(3) lit. f) C. pen., l-a mai condamnat pe inculpatul A.V. la pedeapsa de un an

și 6 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele aplicate

urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, în

condițiile art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 14 și art. 15 C. proc.

pen., raportat la art. 998 și următorii C. civ., a obligat inculpatul către

partea civilă Regionala C.F. Constanța, la suma de 59.377.676 lei, cu titlu de

despăgubiri civile.

Pentru a-l condamna pe inculpat,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

La 7 octombrie 2002, A.V. aflându-se

pe tronsonul de cale ferată Constanța – Mangalia, în jurul orelor 20,30, a

sustras un cupon de șină de cale ferată, în lungime de 7,5 m ce făcea parte

componentă a căii ferate, fiind contrașina exterioară de la intrarea pe podul

feroviar de la km 228 + 850, linia 813, firul 2 Constanța - Mangalia.

În scopul însușirii, inculpatul a

ridicat cuponul de șină și l-a așezat pe cele două linii ale firului menționat,

cu intenția de a-l scoate în exteriorul terasamentului.

Automotorul C.F. nr. 0385 ce

transporta călători pe relația Constanța - Mangalia nu a putut evita impactul

cu cuponul de șină și a deraiat, parcurgând o distanță de 30 m, oprindu-se la

balustrada de protecție.

Prin infracțiunea săvârșită,

inculpatul a cauzat un prejudiciu în sumă de 59.377.676 lei, rămas nerecuperat

și pentru care societatea Regionala C.F. Constanța s-a constituit parte civilă.

Hotărârea primei instanțe a fost

atacată cu apel de către inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie, iar

procurorul a cerut înlăturarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și

majorarea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 128 din 15

aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Constanța s-a admis apelul declarat

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, s-a desființat în parte sentința

apelată, s-a făcut aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și pentru tentativă la

infracțiunea de furt, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 209 alin.

(1) lit. g) și art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., menținând pedeapsa de 2 ani

închisoare.

Au fost menținute în rest

dispozițiile sentinței apelate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

S-a motivat în considerente că,

instanța de fond a omis să rețină dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen. și în

ce privește tentativa la infracțiunea de furt calificat, situație în care

pedeapsa de un an și 6 luni este nelegală.

Împotriva acestor hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța

care, în esență, a susținut următoarele:

- greșita reținere a dispozițiilor

art. 74 și art. 76 C. pen., care nu se justificau în raport de natura și

gravitatea faptelor comise, de urmarea produsă; în acest sens, s-a solicitat

casarea hotărârii pronunțate, înlăturarea circumstanțelor judiciare personale

atenuante și aplicarea unor pedepse în limitele legale sancționatoare.

Critica formulată va fi examinată în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.,

constatându-se a fi fondată în raport de considerentele mai jos prezentate.

În operațiunea de individualizare

judiciară a pedepselor, instanțele au avut în vedere doar datele ce

caracterizează pe făptuitor, ignorând pericolul social concret al faptelor

săvârșite de inculpat în concurs.

Încercarea de sustragere a unui

cupon de șină de cale ferată, parte componentă a căii ferate și așezarea lui pe

cele două linii ale firului 2 au produs nu numai determinarea căii ferate, dar

a pus într-un real pericol siguranța circulației feroviare.

Pe de altă parte, urmarea imediat

produsă, deraierea unui tren de călători, precum și prejudiciul de 50.377.676

lei creat și neacoperit sunt alte considerente care justifică înlăturarea

circumstanțelor judiciare atenuante constatate în beneficiul inculpatului.

De altfel, nici datele personale nu

justificau reținerea acestor dispoziții, având în vedere condamnările

anterioare ale inculpatului pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului,

ceea ce denotă perseverența infracțională.

Acestea sunt motivele pentru care

recursul este fondat și prin admitere, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile pronunțate vor fi casate numai cu

privire la acest aspect.

Procedând la rejudecare, în limitele

casării, vor fi înlăturate dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., reținute în

favoarea inculpatului și se vor aplica faptelor deduse judecății, pedepse la

limita minimă legală, urmând ca în condițiile art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în condițiile art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen., se va computa din

pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva deciziei penale nr.

128/ P din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța, privind pe inculpatul

A.V.

Casează decizia și sentința penală

nr. 178 din 19 martie 2003 a Tribunalului Constanța numai cu privire la

pedeapsa aplicată.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., și un an și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. g) C. pen., în condițiile art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.

Înlătură aplicarea art. 74 și art.

76 C. pen. și majorează la 3 ani închisoare pedeapsa pentru infracțiunea

prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen. și la 2 ani închisoare pedeapsa pentru

infracțiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 și art. 209 alin. (1)

lit. g) și alin. (3) lit. f) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul A.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 10 septembrie

2003.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 septembrie 2003.