ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3040/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 40 din 23 februarie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a condamnat, printre alții, pe inculpatul R.D., la pedeapsa de un an și 6 luni închis, în baza art. 208 alin. (1) lit. a) și i), alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen. și art. 76 lit. c) C. pen. S-a menținut beneficiul liberării condiționate pentru restul pedepsei rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închis, aplicată prin sentința penală nr. 38/1998 a Tribunalului Constanța. În baza art. 36 alin. (1) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului R.D.

prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 11 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 190 din 27 ianuarie 2006 a Judecătoriei Constanța, în pedeapsa cea mai grea, în final, inculpatul R.D. execută pedeapsa de un an și 6 luni închis. În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului R.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. În baza art. 36 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.D. perioada executată de la 05 aprilie 2006 la zi. S-a anulat mandatul de executare emis în baza sentinței penale nr. 190 din 27 ianuarie 2006 a Judecătoriei Constanța și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

S-a constatat că inculpatul R.D. este arestat în altă cauză. Pentru pronunțarea hotărârii, prima instanță a reținut: 1. Conform procesului verbal din data de 06 decembrie 2003, învinuiții P.I. și S.C. au fost depistați de lucrătorii de poliție din zona cartier C.E.T., în timp ce se deplasau cu autoturismul Dacia 1300. Cu ocazia depistării învinuiții au abandonat autoturismul pe str. Spiru Haret și au fugit. La verificarea autoturismului, efectuată în prezența martorului M.D., s-a constatat că vehiculul este încărcat cu 14 segmente de șină de cale ferată, tip 40, cu dimensiuni cuprinse între 1,50 și 2 m, toate fiind murdare cu păcură. În timpul verificărilor învinuiții s-au predat organelor de poliție, în fața cărora au declarat că au furat șinele în noaptea de 05 din 06 decembrie 2003, dintr-un camion tip raba care era parcat pe str. Albatrosului.

Din adresa nr. 113 din 23 martie 2004 a SC O.T. SA Constanța reiese că cele 14 șine de cale ferată aparțin acestei societăți, fiind sustrase din zona rampelor 2B, 2C, 2D în care nu se mai desfășoară activitate. Conform adresei nr. 4851 din 12 mai 2005, valoarea șinelor sustrase este de 17.444.000 lei, societatea prejudiciată constituindu-se parte civilă, arătând că deși bunurile au fost recuperate, acestea erau improprii destinației lor. 2. Conform procesului verbal din data de 05 ianuarie 2004, lucrătorii din cadrul Postului de Poliție T.F. P. au fost sesizați de împiegatul de mișcare din stația C.F. P. despre faptul că mai multe persoane au escaladat garnitura trenului nr. 83871 și sustrag componente de la vagoane.

Mai rezultă din procesul-verbal că la apariția organelor de poliție o parte dintre făptuitori a reușit să scape prin fugă. Au fost urmăriți și depistați învinuiții R.D. și U.A. care urcaseră la volanul autoturismului Dacia și căutau în acest fel să dispară din zona infracțională. La verificarea autoturismului, efectuată în prezența mecanicului, depou A.G., în interior au fost găsite un nr. de 22 cuple de vagon și 15 saboți de frână, depozitate în locul banchetei din spate. În aceeași zi, bunurile au fost predate Reviziei de vagoane Palas. În adresa nr. 111/A/2004 a S.N.T.F.M. C.F.R. M. a comunicat că valoarea prejudiciului se ridică la suma de 460.857.507 lei, din care valoarea pieselor este de 98.712.70 lei.

Totodată s-a precizat că piesele sustrase sunt componente ale mijloacelor de transport feroviar. Din această adresă precum și din adresa nr. 255 din 05 mai 2004 reiese că prin acțiunea de sustragere a pieselor s-a creat o stare de pericol pentru circulația trenurilor, întrucât nu se putea asigura procesul de frânare și implicit garnitura de tren nu poate fi controlată. În cuprinsul urmăririi penale cei doi inculpați au declarat că piesele au fost sustrase de alte persoane, iar ei urmau să le transporte la un centru de valorificare a fierului vechi. Ulterior, inculpații și-au schimbat declarațiile. Astfel, inculpatul R.D. a susținut că în ziua de 05 ianuarie 2004 se afla întâmplător în zona respectivă și că la solicitarea inculpatului U.A.

l-a ajutat să pornească autoturismul, moment în care a fost depistat de către lucrătorii de poliție. Într-o altă declarație, inculpatul R.D. a revenit, susținând inițial că se afla în trecere către locuința mătușii sale, iar ulterior către domiciliul prietenei sale. Au fost reținute însă precizările făcute în cuprinsul declarațiilor olografe, în cuprinsul căreia a arătat că se afla în preajma I.M.N. pentru a sustrage componente de la trenurile care circulau în zonă. Inculpatul U.A. a lăsat să se înțeleagă că principalii autori ai furtului sunt S.C., P.I. și R.D., participarea sa rezumându-se la transportul pieselor sustrase la un centru de colectare, cu autoturismul, aparținând fratelui său.

S-a arătat însă, prin actul de inculpare, că apărarea celor doi inculpați este infirmată de consemnările din procesul-verbal încheiat cu ocazia depistării, coroborate cu declarațiile martorilor A.G. și U.I. S-a precizat că din aceste probe rezultă cu certitudine participarea inculpaților la sustragerea pieselor. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpații R.D. și S.C. și partea civilă S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanța. Apelul inculpatului R.D. vizează nelegalitatea sentinței în sensul că în mod greșit s-a dispus condamnarea sa, întrucât el nu a participat la săvârșirea faptei și nici nu a ajutat la sustragerea bunurilor și, pe cale de consecință se impune achitarea.

Apelantul inculpat S.C. a solicitat de asemenea a se constata că sentința de condamnare este nelegală, întrucât nu există probe care să demonstreze vinovăția sa, situație ce impune achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. În subsidiar s-a solicitat ca, în situația în care se va reține vinovăția inculpatului o redozare a pedepsei. Apelul părții civile S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanța vizează greșita soluționare a acțiunii civile, solicitând ca prin admiterea apelului să se dispună majorarea despăgubirilor civile acordate la plata sumei de 36.214,47 RON. Prin decizia penală nr. 40 din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații R.D.

și S.C. și partea civilă S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanța, apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.D., solicitând, prin apărătorul desemnat din oficiu, achitarea întrucât nu este vinovat. Examinând hotărârile pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs formulat, Înalta Curte constată următoarele: Instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta. Susținerile inculpatului recurent în sensul că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Mai mult, inculpatul a recunoscut, inițial, comiterea faptei, revenirea sa, asupra declarațiilor de recunoaștere fiind doar o încercare a acestuia de a scăpa de consecințele sancționatorii ale infracțiunii săvârșite. De aceea, motivul de recurs formulat de inculpat este neîntemeiat și nu va fi primit. Hotărârile pronunțate în cauză sunt criticabile, însă, sub aspectul conținutului pedepsii accesorii aplicate recurentului inculpat. Astfel, în mod greșit s-a interzis inculpatului R.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) și e) C. pen. deoarece, pe de o parte, inculpatul nu a săvârșit infracțiunea folosindu-se de o profesie anume sau desfășurând o anumită activitate, iar dreptul de a fi tutore sau curator este interzis în cazul săvârșirii anumitor infracțiuni între care nu este prevăzută și infracțiunea de furt.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat și va casa hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii în sensul că va înlătura dispozițiile art. 64 lit. c) și e) C. pen., din conținutul acestei pedepse. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 40 din 23 februarie 2007 a Curții de Apel Constanța. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 460 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului Constanța numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii. Înlătură dispozițiile art. 64 lit. c) și e) C. pen., din conținutul pedepsei accesorii. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2007.