ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3040/2007

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 40

din 23 februarie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, a condamnat, printre alții, pe inculpatul R.D., la

pedeapsa de un an și 6 luni închis, în baza art. 208 alin. (1) lit. a) și i), alin.

(3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C.

pen. și art. 76 lit. c) C. pen.

S-a menținut beneficiul

liberării condiționate pentru restul pedepsei rămas neexecutat din pedeapsa de

7 ani închis, aplicată prin sentința penală nr. 38/1998 a Tribunalului

Constanța.

În baza art. 36 alin. (1) C.

pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată inculpatului R.D.

prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 11 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 190 din 27 ianuarie 2006 a Judecătoriei Constanța, în

pedeapsa cea mai grea, în final, inculpatul R.D. execută pedeapsa de un an și 6

luni închis.

În baza art. 71 C. pen., s-a

interzis inculpatului R.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b), c) și e) C. pen.

În baza art. 36 alin. (3) C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului R.D. perioada executată de

la 05 aprilie 2006 la zi.

S-a anulat mandatul de

executare emis în baza sentinței penale nr. 190 din 27 ianuarie 2006 a

Judecătoriei Constanța și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la

rămânerea definitivă a prezentei hotărâri. S-a constatat că inculpatul R.D.

este arestat în altă cauză.

Pentru pronunțarea

hotărârii, prima instanță a reținut:

din data de 06 decembrie 2003, învinuiții P.I. și S.C. au fost depistați de

lucrătorii de poliție din zona cartier C.E.T., în timp ce se deplasau cu

autoturismul Dacia 1300.

Cu ocazia depistării

învinuiții au abandonat autoturismul pe str. Spiru Haret și au fugit.

La verificarea

autoturismului, efectuată în prezența martorului M.D., s-a constatat că

vehiculul este încărcat cu 14 segmente de șină de cale ferată, tip 40, cu

dimensiuni cuprinse între 1,50 și 2 m, toate fiind murdare cu păcură.

În timpul verificărilor

învinuiții s-au predat organelor de poliție, în fața cărora au declarat că au

furat șinele în noaptea de 05 din 06 decembrie 2003, dintr-un camion tip raba

care era parcat pe str. Albatrosului.

Din adresa nr. 113 din 23

martie 2004 a SC O.T. SA Constanța reiese că cele 14 șine de cale ferată

aparțin acestei societăți, fiind sustrase din zona rampelor 2B, 2C, 2D în care

nu se mai desfășoară activitate.

Conform adresei nr. 4851 din

12 mai 2005, valoarea șinelor sustrase este de 17.444.000 lei, societatea

prejudiciată constituindu-se parte civilă, arătând că deși bunurile au fost

recuperate, acestea erau improprii destinației lor.

din data de 05 ianuarie 2004, lucrătorii din cadrul Postului de Poliție T.F. P.

au fost sesizați de împiegatul de mișcare din stația C.F. P. despre faptul că

mai multe persoane au escaladat garnitura trenului nr. 83871 și sustrag

componente de la vagoane.

Mai rezultă din

procesul-verbal că la apariția organelor de poliție o parte dintre făptuitori a

reușit să scape prin fugă. Au fost urmăriți și depistați învinuiții R.D. și U.A.

care urcaseră la volanul autoturismului Dacia și căutau în acest fel să dispară

din zona infracțională.

La verificarea

autoturismului, efectuată în prezența mecanicului, depou A.G., în interior au

fost găsite un nr. de 22 cuple de vagon și 15 saboți de frână, depozitate în

locul banchetei din spate.

În aceeași zi, bunurile au

fost predate Reviziei de vagoane Palas. În adresa nr. 111/A/2004 a S.N.T.F.M. C.F.R.

M. a comunicat că valoarea prejudiciului se ridică la suma de 460.857.507 lei,

din care valoarea pieselor este de 98.712.70 lei. Totodată s-a precizat că

piesele sustrase sunt componente ale mijloacelor de transport feroviar. Din

această adresă precum și din adresa nr. 255 din 05 mai 2004 reiese că prin

acțiunea de sustragere a pieselor s-a creat o stare de pericol pentru

circulația trenurilor, întrucât nu se putea asigura procesul de frânare și

implicit garnitura de tren nu poate fi controlată.

În cuprinsul urmăririi

penale cei doi inculpați au declarat că piesele au fost sustrase de alte

persoane, iar ei urmau să le transporte la un centru de valorificare a fierului

vechi.

Ulterior, inculpații și-au

schimbat declarațiile. Astfel, inculpatul R.D. a susținut că în ziua de 05

ianuarie 2004 se afla întâmplător în zona respectivă și că la solicitarea

inculpatului U.A. l-a ajutat să pornească autoturismul, moment în care a fost

depistat de către lucrătorii de poliție.

Într-o altă declarație,

inculpatul R.D. a revenit, susținând inițial că se afla în trecere către

locuința mătușii sale, iar ulterior către domiciliul prietenei sale. Au fost

reținute însă precizările făcute în cuprinsul declarațiilor olografe, în

cuprinsul căreia a arătat că se afla în preajma I.M.N. pentru a sustrage

componente de la trenurile care circulau în zonă.

Inculpatul U.A. a lăsat să

se înțeleagă că principalii autori ai furtului sunt S.C., P.I. și R.D.,

participarea sa rezumându-se la transportul pieselor sustrase la un centru de

colectare, cu autoturismul, aparținând fratelui său.

S-a arătat însă, prin actul

de inculpare, că apărarea celor doi inculpați este infirmată de consemnările

din procesul-verbal încheiat cu ocazia depistării, coroborate cu declarațiile

martorilor A.G. și U.I. S-a precizat că din aceste probe rezultă cu certitudine

participarea inculpaților la sustragerea pieselor.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal au declarat apel inculpații R.D. și S.C. și partea civilă

S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanța.

Apelul inculpatului R.D.

vizează nelegalitatea sentinței în sensul că în mod greșit s-a dispus

condamnarea sa, întrucât el nu a participat la săvârșirea faptei și nici nu a

ajutat la sustragerea bunurilor și, pe cale de consecință se impune achitarea.

Apelantul inculpat S.C. a

solicitat de asemenea a se constata că sentința de condamnare este nelegală,

întrucât nu există probe care să demonstreze vinovăția sa, situație ce impune

achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În subsidiar s-a solicitat

ca, în situația în care se va reține vinovăția inculpatului o redozare a

pedepsei.

Apelul părții civile

S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanța vizează greșita soluționare a acțiunii

civile, solicitând ca prin admiterea apelului să se dispună majorarea

despăgubirilor civile acordate la plata sumei de 36.214,47 RON.

Prin decizia penală nr. 40

din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale

cu minori și de familie, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de

inculpații R.D. și S.C. și partea civilă S.N.T.F.M., sucursala de M. Constanța,

apreciind ca legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul R.D., solicitând, prin apărătorul

desemnat din oficiu, achitarea întrucât nu este vinovat.

Examinând hotărârile

pronunțate în cauză prin prisma motivului de recurs formulat, Înalta Curte

constată următoarele:

Instanțele au stabilit

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei săvârșite de acesta.

Susținerile inculpatului

recurent în sensul că nu este vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în

sarcina sa sunt infirmate de probele administrate în cauză.

Mai mult, inculpatul a

recunoscut, inițial, comiterea faptei, revenirea sa, asupra declarațiilor de

recunoaștere fiind doar o încercare a acestuia de a scăpa de consecințele

sancționatorii ale infracțiunii săvârșite.

De aceea, motivul de recurs

formulat de inculpat este neîntemeiat și nu va fi primit.

Hotărârile pronunțate în

cauză sunt criticabile, însă, sub aspectul conținutului pedepsii accesorii

aplicate recurentului inculpat. Astfel, în mod greșit s-a interzis inculpatului

R.D. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c) și e) C. pen. deoarece,

pe de o parte, inculpatul nu a săvârșit infracțiunea folosindu-se de o profesie

anume sau desfășurând o anumită activitate, iar dreptul de a fi tutore sau

curator este interzis în cazul săvârșirii anumitor infracțiuni între care nu

este prevăzută și infracțiunea de furt.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpat și va casa hotărârile

pronunțate în cauză numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii în sensul

că va înlătura dispozițiile art. 64 lit. c) și e) C. pen., din conținutul

acestei pedepse.

Se vor menține celelalte

dispoziții ale hotărârilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.D. împotriva deciziei penale nr. 40 din 23 februarie 2007 a Curții

de Apel Constanța.

Casează decizia penală

atacată și sentința penală nr. 460 din 24 octombrie 2006 a Tribunalului

Constanța numai cu privire la conținutul pedepsei accesorii.

Înlătură dispozițiile art. 64

lit. c) și e) C. pen., din conținutul pedepsei accesorii.

Menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor.

Onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 iunie 2007.