ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1506/2009

Asupra

recursului de față

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 20 din 15 ianuarie 2008, Tribunalul

Constanța a condamnat pe inculpatul P.G.

la pedepsele: de 1 an

și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin.

(2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a),

alin. (2), art. 76

alin. (1) lit. c) C. pen. și

a art. 65 alin. (3) și art. 76 alin. (3) C. pen. și la 11 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (2) cu referire la

art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și a

art. 74 alin. (1) lit. a),

alin. (2), art.76

alin. (1) lit. d) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an

și 4 luni închisoare cu aplicarea art. 65 alin. (3) și art. 76 alin. (3) C.

pen. privind pedeapsa complementară și a art. 71 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În

baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate

inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4

luni și obligarea

inculpatului la măsurile

de supraveghere, conform art. 86

3

C. pen.,

astfel cum rezultă

din dispozitivul sentinței.

În

baza art. 359 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În

baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor

accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Conform

art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la

inculpat a două cârduri și a sumelor dobândite prin săvârșirea infracțiunilor,

așa cum s-a reținut în dispozitivul sentinței.

În

esență, s-au reținut următoarele:

În

noaptea de 20/21 martie 2006, în timp ce efectuau patrulări, agenții de poliție

F.A. și T.T. împreună cu agenții de pază R.V. și inculpatul L.L. (condamnat în

aceeași cauză) au observat o persoană în apropierea unui bancomat Raiffesein

Bank, pe care inculpatul L.L. o văzuse aruncând niște obiecte pe jos. După

verificările făcute la fața locului, s-a constatat că era vorba de niște

cârduri bancare, iar inculpatul P.G. avea asupra sa suma de 6 milioane lei, în

bancnote de câte 500.000 lei.

Pe

baza cercetărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul a deținut instrumente

de plată electronică falsificate pe care, în baza aceleiași rezoluții

infracționale, Ie-a utilizat în mod repetat, în vederea extragerii de numerar

dintr-un bancomat aparținând Raiffeisen Bank, sucursala Constanța.

Curtea

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie,

prin decizia penală nr. 110/P din 22 octombrie 2008, admițând apelul declarat

de inculpatul P.G., a desființat sentința atacată și, în baza

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a

dispus achitarea inculpatului

pentru

infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002

rep.,

iar, în baza

art. 11

pct. 2 lit. a) raportat

la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

, a dispus

achitarea inculpatului pentru infracțiunea

prevăzută de art. 27 alin.

(2) cu referire la art. 1

pct. 11

din

Legea nr. 365/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Au

fost înlăturate dispozițiile instanței de fond cu privire la condamnarea

inculpatului, respectiv dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen.,

restituindu-se inculpatului suma de 600 lei.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale

sentinței în măsura în

care nu contravin deciziei.

Împotriva

deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de

Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Constanța,

solicitând casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului pentru faptele

reținute în sarcina sa, la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, pentru

motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.

Recursul parchetului nu este fondat.

Din

examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de

apel a evaluat corect probele referitor la faptele și vinovăția imputată

inculpatului, iar, apoi, a concluzionat, în mod just, că se impune

soluția de achitare.

Pentru

a pronunța o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal,

instanța trebuie să verifice, prin operațiunea de administrare în cadrul

cercetării judecătorești, în condițiile celor patru principii fundamentale,

caracteristice fazei de judecată - oralitate, publicitate, nemijlocire și

contradictorialitate-toate probele care au servit drept temei de trimitere în

judecată a unui inculpat. în urma operațiunii de administrare a probelor, în

aceste condiții, instanța poate evalua și aprecia care dintre acestea

exprimă adevărul și le va putea reține, motivat,

ca suport al hotărârii

judecătorești de condamnare sau achitare.

Dacă

urmare administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului și

coroborării lor, acestea nu garantează certitudinea vinovăției sau nevinovăției

inculpatului, persistând, în schimb, îndoiala, în baza principiului

in dubio

pro reo

, instanța va dispune achitarea.

Din

coroborarea și analiza tuturor probelor administrate în ședință publică, se

constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, că nu sunt întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute

de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 rep., respectiv, că

fapta prevăzută de art. 27 alin. (2) cu referire

la art. 1 pct. 11 din aceeași

lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., nu a fost săvârșită de inculpat.

Astfel

din examinarea materialului probator administrat de instanța de fond, rezultă

că s-au stabilit, în mod cert, următoarele aspecte:

- faptul

că în noaptea de 20/21 martie 2006, inculpatul a fost observat cu ocazia

patrulării echipei de polițiști, de către agentul L.L., că "lasă ceva pe

jos de la mică distanță", împrejurare confirmată de ceilalți martori polițiști

F.A., O.C. și T.T.C.;

- că inculpatul aruncase pe jos două cârduri, de

pe care în

noaptea

respectivă fusese extrasă suma totală de 12.700.000 ROL,

iar

asupra sa, cu ocazia legitimării de către polițistul F.A., a fost găsită suma

de 6 milioane lei, în bancnote de câte 500.000 lei;

-

că

ultima extragere a avut loc la ora 2,51, iar momentul depistării inculpatului a

fost la ora 3,30;

-

că în apropiere, la circa 30 de metri, a fost identificat martorul R.S., care

este vecin cu inculpatul P.G.

Coroborând împrejurările mai sus-menționate, care

reies din

probele dosarului, se constată, într-adevăr, că

există probe certe doar cu privire la fapta inculpatului de a deține, pentru un

interval scurt de timp, cele două cârduri contrafăcute, însă nu și referitor la

cerința esențială pentru existența elementului material al acesteia

infracțiuni, și anume ca deținerea să fie în scopul punerii în circulație a

instrumentelor de plată electronice contrafăcute.

În

ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina inculpatului, de efectuare

a unor operațiuni financiare în mod fraudulos cu cele două cârduri

contrafăcute, se constată că instanța de apel a făcut, în mod corect,

aplicațiunea principiului

in dubio pro reo

, deoarece extragerea sumei de

12.700.000 ROL de pe cele două cârduri nu este confirmată de nici o probă a

dosarului.

Dimpotrivă,

asupra inculpatului a fost găsită doar suma de 6 milioane lei, iar din

cuprinsul referatului de evaluare aflat la filele

29-32- dosar fond, reiese că acesta obținea venituri lunare de peste

2000

lei, fapt ce nu face lipsită de credibilitate deținerea unei astfel de sume.

Susținerile

parchetului, că inculpatul și martorul R.S. s-au despărțit brusc la vederea

mașinii de poliție și au apucat în direcții diferite, iar că simpla prezență a

inculpatului și a

vecinului său, martorul R.S.,

în apropierea bancomatului, ar

crea prezumția că aceștia au folosit

cârdurile contrafăcute nu sunt confirmate de nici un alt mijloc de probă.

Pe

de altă parte, neverosimilitatea declarației inculpatului cu privire la

prezența sa în acea zonă, la acea oră, nu a fost

combătută de nici un mijloc de probă, sarcina probațiunii aparținând

organelor

judiciare, iar nu inculpatului.

Așa fiind, instanța de apel a constatat în mod

corect, urmare

administrării și coroborării tuturor

probelor, că acestea nu

garantează

certitudinea vinovăției inculpatului și că persistă îndoiala,

care a nu

a fost înlăturată, astfel că se impune soluția de achitare, care urmează a fi

menținută.

Examinând

hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în

considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele

temeiuri care impun casarea din oficiu,

urmează

ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei

penale nr. 110/P din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală

și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat P.G.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă

de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie

2009.