ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1506/2009

Asupra recursului de față În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 20 din 15 ianuarie 2008, Tribunalul Constanța a condamnat pe inculpatul P.G. la pedepsele: de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. și a art. 65 alin. (3) și art. 76 alin. (3) C. pen. și la 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 27 alin. (2) cu referire la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 republicată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a art. 74 alin. (1) lit. a), alin. (2), art.76 alin. (1) lit. d) C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor aplicate, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare cu aplicarea art. 65 alin. (3) și art. 76 alin. (3) C. pen. privind pedeapsa complementară și a art. 71 alin. (1), (2) și (3) C. pen., art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului sub supraveghere, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 4 luni și obligarea inculpatului la măsurile de supraveghere, conform art. 86 3 C. pen., astfel cum rezultă din dispozitivul sentinței. În baza art. 359 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Conform art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpat a două cârduri și a sumelor dobândite prin săvârșirea infracțiunilor, așa cum s-a reținut în dispozitivul sentinței. În esență, s-au reținut următoarele: În noaptea de 20/21 martie 2006, în timp ce efectuau patrulări, agenții de poliție F.A. și T.T. împreună cu agenții de pază R.V. și inculpatul L.L. (condamnat în aceeași cauză) au observat o persoană în apropierea unui bancomat Raiffesein Bank, pe care inculpatul L.L.

o văzuse aruncând niște obiecte pe jos. După verificările făcute la fața locului, s-a constatat că era vorba de niște cârduri bancare, iar inculpatul P.G. avea asupra sa suma de 6 milioane lei, în bancnote de câte 500.000 lei. Pe baza cercetărilor efectuate, s-a stabilit că inculpatul a deținut instrumente de plată electronică falsificate pe care, în baza aceleiași rezoluții infracționale, Ie-a utilizat în mod repetat, în vederea extragerii de numerar dintr-un bancomat aparținând Raiffeisen Bank, sucursala Constanța. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 110/P din 22 octombrie 2008, admițând apelul declarat de inculpatul P.G., a desființat sentința atacată și, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 rep., iar, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. , a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 27 alin. (2) cu referire la art. 1 pct. 11 din Legea nr. 365/2002 rep. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Au fost înlăturate dispozițiile instanței de fond cu privire la condamnarea inculpatului, respectiv dispozițiile art. 118 alin. (1) lit. e) C. pen., restituindu-se inculpatului suma de 600 lei. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței în măsura în care nu contravin deciziei.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Constanța, solicitând casarea hotărârilor și condamnarea inculpatului pentru faptele reținute în sarcina sa, la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii. Recursul parchetului nu este fondat. Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de apel a evaluat corect probele referitor la faptele și vinovăția imputată inculpatului, iar, apoi, a concluzionat, în mod just, că se impune soluția de achitare.

Pentru a pronunța o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanța trebuie să verifice, prin operațiunea de administrare în cadrul cercetării judecătorești, în condițiile celor patru principii fundamentale, caracteristice fazei de judecată - oralitate, publicitate, nemijlocire și contradictorialitate-toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui inculpat. în urma operațiunii de administrare a probelor, în aceste condiții, instanța poate evalua și aprecia care dintre acestea exprimă adevărul și le va putea reține, motivat, ca suport al hotărârii judecătorești de condamnare sau achitare. Dacă urmare administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului și coroborării lor, acestea nu garantează certitudinea vinovăției sau nevinovăției inculpatului, persistând, în schimb, îndoiala, în baza principiului in dubio pro reo , instanța va dispune achitarea.

Din coroborarea și analiza tuturor probelor administrate în ședință publică, se constată că instanța de apel a stabilit, în mod corect, că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 365/2002 rep., respectiv, că fapta prevăzută de art. 27 alin. (2) cu referire la art. 1 pct. 11 din aceeași lege cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., nu a fost săvârșită de inculpat. Astfel din examinarea materialului probator administrat de instanța de fond, rezultă că s-au stabilit, în mod cert, următoarele aspecte: - faptul că în noaptea de 20/21 martie 2006, inculpatul a fost observat cu ocazia patrulării echipei de polițiști, de către agentul L.L., că "lasă ceva pe jos de la mică distanță", împrejurare confirmată de ceilalți martori polițiști F.A., O.C.

și T.T.C.; - că inculpatul aruncase pe jos două cârduri, de pe care în noaptea respectivă fusese extrasă suma totală de 12.700.000 ROL, iar asupra sa, cu ocazia legitimării de către polițistul F.A., a fost găsită suma de 6 milioane lei, în bancnote de câte 500.000 lei; - că ultima extragere a avut loc la ora 2,51, iar momentul depistării inculpatului a fost la ora 3,30; - că în apropiere, la circa 30 de metri, a fost identificat martorul R.S., care este vecin cu inculpatul P.G. Coroborând împrejurările mai sus-menționate, care reies din probele dosarului, se constată, într-adevăr, că există probe certe doar cu privire la fapta inculpatului de a deține, pentru un interval scurt de timp, cele două cârduri contrafăcute, însă nu și referitor la cerința esențială pentru existența elementului material al acesteia infracțiuni, și anume ca deținerea să fie în scopul punerii în circulație a instrumentelor de plată electronice contrafăcute.

În ce privește cea de a doua faptă reținută în sarcina inculpatului, de efectuare a unor operațiuni financiare în mod fraudulos cu cele două cârduri contrafăcute, se constată că instanța de apel a făcut, în mod corect, aplicațiunea principiului in dubio pro reo , deoarece extragerea sumei de 12.700.000 ROL de pe cele două cârduri nu este confirmată de nici o probă a dosarului. Dimpotrivă, asupra inculpatului a fost găsită doar suma de 6 milioane lei, iar din cuprinsul referatului de evaluare aflat la filele 29-32- dosar fond, reiese că acesta obținea venituri lunare de peste 2000 lei, fapt ce nu face lipsită de credibilitate deținerea unei astfel de sume. Susținerile parchetului, că inculpatul și martorul R.S.

s-au despărțit brusc la vederea mașinii de poliție și au apucat în direcții diferite, iar că simpla prezență a inculpatului și a vecinului său, martorul R.S., în apropierea bancomatului, ar crea prezumția că aceștia au folosit cârdurile contrafăcute nu sunt confirmate de nici un alt mijloc de probă. Pe de altă parte, neverosimilitatea declarației inculpatului cu privire la prezența sa în acea zonă, la acea oră, nu a fost combătută de nici un mijloc de probă, sarcina probațiunii aparținând organelor judiciare, iar nu inculpatului. Așa fiind, instanța de apel a constatat în mod corect, urmare administrării și coroborării tuturor probelor, că acestea nu garantează certitudinea vinovăției inculpatului și că persistă îndoiala, care a nu a fost înlăturată, astfel că se impune soluția de achitare, care urmează a fi menținută.

Examinând hotărârea recurată și în raport de alte temeiuri care pot fi luate în considerare din oficiu și constatând că nu există nici unul dintre acele temeiuri care impun casarea din oficiu, urmează ca recursul declarat de parchet să fie respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Constanța împotriva deciziei penale nr. 110/P din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, privind pe intimatul inculpat P.G. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apărarea intimatului inculpat, în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2009.