ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5798/2003

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 212 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Constanța, inculpatul N.A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 7 luni închisoare pe un termen de 2 ani și 7 luni. În baza art. 86 3 C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a) și d) al textului de lege arătat, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

Inculpatul N.A.C. a fost obligat în solidar cu inculpatul B.I. la plata despăgubirilor civile către partea civilă Regionala de Transport Feroviar Călători Constanța, Revizia de vagoane în sumă de 68.495.181 lei. S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 23.543.800 lei cauzat aceleiași părți civile. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 450.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 4 ianuarie 2002, inculpatul N.A.C., împreună cu frații B.I.

și B.F. (și ei condamnați în această cauză), la propunerea acestora din urmă, s-au deplasat în triajul C.F.R. Constanța, în zona reviziei de vagoane de unde au sustras 60 grătare din aluminiu. Bunurile sustrase au fost vândute unui centru de colectare cu suma de 4 milioane lei, împărțită în mod egal între participanții la faptă și persoana care a asigurat transportul. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces – verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, dovezi privind valoarea prejudiciului, declarațiile martorilor, procese – verbale de confruntare, declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 177 din 30 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 750.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul N.A.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate; totodată, s-a învederat obligarea greșită a inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat părții civile, întrucât acesta este, în realitate, acoperit integral. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc.

pen. Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat. Instanțele de judecată au reținut în mod just situația de fapt și vinovăția recurentului – inculpat, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta. Pedeapsa aplicată și coborâtă sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen., este just individualizată, neimpunându-se reducerea ei. Instanțele de judecată au dat eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., avându-se în vedere atât pericolul social concret al faptei săvârșite, valoarea prejudiciului cauzat părții civile, cât și atitudinea procesuală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale.

Totodată, s-a apreciat că reeducarea acestui inculpat este posibilă fără privare de libertate, astfel că executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere. Curtea constată că, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei, prejudiciul în sumă de 68.495.181 lei nu a fost recuperat, astfel că obligarea inculpatului la acoperirea pagubei create prin fapta ilicită este legală și temeinică, potrivit dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ. Pentru aceste motive și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului N.A.C. Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 177 din 30 mai 2003 a Curții de Apel Constanța. Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 decembrie 2003.