ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5798/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5798/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din 1

aprilie 2003 a Tribunalului Constanța, inculpatul N.A.C. a fost condamnat la

pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt

calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g)

și alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) și c) și art. 76

lit. c) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 7 luni închisoare pe un

termen de 2 ani și 7 luni.

În baza art. 86

3

C. pen.,

inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la

lit. a) și d) al textului de lege arătat, atrăgându-i-se atenția asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Inculpatul N.A.C. a fost obligat în

solidar cu inculpatul B.I. la plata despăgubirilor civile către partea civilă

Regionala de Transport Feroviar Călători Constanța, Revizia de vagoane în sumă

de 68.495.181 lei.

S-a constatat recuperat prejudiciul

în sumă de 23.543.800 lei cauzat aceleiași părți civile.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă

de 500.000 lei, din care 450.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu suportat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 4 ianuarie 2002,

inculpatul N.A.C., împreună cu frații B.I. și B.F. (și ei condamnați în această

cauză), la propunerea acestora din urmă, s-au deplasat în triajul C.F.R.

Constanța, în zona reviziei de vagoane de unde au sustras 60 grătare din

aluminiu.

Bunurile sustrase au fost vândute

unui centru de colectare cu suma de 4 milioane lei, împărțită în mod egal între

participanții la faptă și persoana care a asigurat transportul.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces – verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces – verbal

de cercetare la fața locului, planșe fotografice, dovezi privind valoarea

prejudiciului, declarațiile martorilor, procese – verbale de confruntare,

declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în

sarcina sa.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 177 din 30 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 750.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul N.A.C., solicitând admiterea acestuia,

casarea hotărârilor atacate și reducerea cuantumului pedepsei aplicate;

totodată, s-a învederat obligarea greșită a inculpatului la acoperirea

prejudiciului cauzat părții civile, întrucât acesta este, în realitate,

acoperit integral.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc.

pen.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este nefondat.

Instanțele de judecată au reținut în

mod just situația de fapt și vinovăția recurentului – inculpat, dând încadrarea

juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.

Pedeapsa aplicată și coborâtă sub

minimul special prevăzut de lege ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului

a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) și c) C. pen.,

este just individualizată, neimpunându-se reducerea ei.

Instanțele de judecată au dat

eficiența cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72

C. pen., avându-se în vedere atât pericolul social concret al faptei săvârșite,

valoarea prejudiciului cauzat părții civile, cât și atitudinea procesuală a

inculpatului, lipsa antecedentelor penale.

Totodată, s-a apreciat că reeducarea

acestui inculpat este posibilă fără privare de libertate, astfel că executarea

pedepsei a fost suspendată sub supraveghere.

Curtea constată că, potrivit

dovezilor depuse la dosarul cauzei, prejudiciul în sumă de 68.495.181 lei nu a

fost recuperat, astfel că obligarea inculpatului la acoperirea pagubei create

prin fapta ilicită este legală și temeinică, potrivit dispozițiilor art. 14 și

346 C. proc. pen., art. 998 și următoarele C. civ.

Pentru aceste motive și constatând

din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca

nefondat recursul inculpatului N.A.C.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând și dispozițiile art. 385 pct.

1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr.

177 din 30 mai 2003 a Curții de Apel Constanța.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 decembrie 2003.