ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5398/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 252

din 30 mai 2006 a Tribunalului Constanța, inculpatul R.I. a fost condamnat

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 74 alin. (2), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4

ani și 8 luni închisoare și a infracțiunii de lipsire de libertate în mod

ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen., art. 74 alin. (2), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 2

ani și 2 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. b) C.

pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 4 ani și 8 luni

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen.

În baza art. 14 alin. (3) lit.

b), raportat la art. 346 C. proc. pen., art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul

a fost obligat la plata sumei de 5 lei cu titlu de despăgubiri civile,

constatându-se restul prejudiciului recuperat prin restituirea pașaportului.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat în sumă de 480 lei din care 100 lei reprezintă onorariul apărătorului din

oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În seara zilei de 19 mai

2005, inculpatul R.I. a lovit-o pe partea vătămată I.G. și i-a sustras suma de

5 lei și pașaportul turistic; apoi, inculpatul a dus victima în altă încăpere,

pe care a încuiat-o, împiedicându-i ieșirea din cameră întreaga noapte.

Partea vătămată a suferit

leziuni traumatice care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale (raport de

constatare medico-legală nr. 329/ LR/8 august 2005 al S.M.L.J. Constanța).

Situația de fapt și

vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator

administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces –

verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, declarațiile

martorilor R.A., G.G., C.C.M., G.I., P.Șt., declarațiile inculpatului.

Curtea de Apel Constanța,

prin decizia penală nr. 144/ P din 7 iulie 2006, a respins, ca nefondat, apelul

inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 150 lei, din care 100 lei reprezintă onorariul

apărătorului din oficiu.

Primul motiv de apel a vizat

încadrarea juridică a infracțiunii de tâlhărie, solicitându-se schimbarea

acesteia în infracțiunile de furt calificat și loviri sau alte violențe.

Cu privire la infracțiunea

de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art. 189 alin. (1) C. pen.,

prin cel ce-al doilea motiv de apel, s-a solicitat achitarea, întrucât fapta nu

există.

Instanța de control judiciar

a constatat că încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, întrucât, folosind

violența, sus-numitul a sustras bunurile părții vătămate, astfel cum rezultă

din probele administrate în cauză.

Cum inculpatul a imobilizat

victima și i-a limitat, fără drept, posibilitatea de mișcare, instanța de apel

a constatat că acesta a săvârșit infracțiunea de lipsire de libertate în mod

ilegal, pentru care în mod just a fost condamnat.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul R.I., solicitând casarea hotărârilor

pronunțate și, în principal, achitarea sa în temeiul dispozițiilor art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat

condamnarea doar pentru infracțiunea de loviri sau alte violențe prevăzută de art.

180 alin. (2) C. proc. pen., a cărei săvârșire o recunoaște.

Într-un al doilea subsidiar,

a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Temeiul juridic al

recursului îl constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17, 17

1

,

14 C. proc. pen.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acesta este nefondat pentru următoarele argumente:

Din analiza materialului

probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, dând

încadrarea juridică corespunzătoare infracțiunilor săvârșite de acesta.

Inculpatul R.I. a recunoscut

lovirea părții vătămate, ca și însușirea pașaportului acesteia, iar

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal este probată prin

declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale martorului G.G.

Curtea constată că în cauză

nu există temeiuri de achitare a inculpatului și nici de schimbare a încadrării

juridice, astfel că aceste critici formulate prin motivele de recurs urmează a

fi respinse ca neîntemeiate.

Individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.,

reținându-se în favoarea acestuia toate împrejurările favorabile legate de

circumstanțele săvârșirii infracțiunilor, relațiile dintre părți, cuantumul

prejudiciului cauzat, dar și faptul că este recidivist, în anul 1997 fiind

condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.

Prin cuantumul pedepsei

aplicate, s-a urmărit și asigurat realizarea scopului preventiv-educativ al

sancțiunii penale, astfel cum este de stabilit de articolul 52 C. pen.

Așa fiind, și neconstatând

existența altor motive de casare, Curtea urmează să respingă, ca nefondat,

recursul inculpatului și să dispună obligarea acestui la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) și art. 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 144 din 7

iulie 2006 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori

și de familie.

Obligă recurentul inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei, din care

onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a

inculpatului, în sumă de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 20 septembrie 2006.