ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2764/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 103/2002, pronunțată

la data de 5 martie 2002, în dosarul penal nr. 7837/2001, Tribunalul Cluj, secția

penală, l-a condamnat pe inculpatul C.R., pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 C. pen., la 7 luni închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 – art.

64 C. pen.

S-a constatat că inculpatul a

executat pedeapsa în perioada 7 august 2001 din 6 martie 2002 și s-a dispus

punerea sa în libertate.

Inculpatul a fost obligat să

plătească denunțătorului suma de 300 dolari S.U.A. în echivalent lei la data

plății și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut în fapt următoarele:

Ca urmare a unui control efectuat de

Garda Financiară și care urma să se desfășoare în continuare, G.C.F. ca administrator

al S.C. A.I. S.R.L a fost obligat la o amendă de 5.000.000 lei.

Fiindcă a doua zi trebuiau

înfățișate acte despre care știa contabila, plecată în concediu, partea

vătămată printr-un prieten, U.A. a intervenit la acesta cu rugămintea de a-i

determina pe colegii săi să mai amâne controlul.

În ziua de 5 august 2001, inculpatul

s-a întâlnit cu U.A. comunicându-i că a votat cu colegii și aceștia pretind 300

dolari S.U.A. și 3 sticle de coniac.

În seara acelei zile, partea

vătămată a împrumutat suma și a remis-o inculpatului, într-o mapă, așa cum

acesta a dorit, pentru a nu atinge banii. Ulterior inculpatul a lăsat banii în

Biblia mătușii sale la care se dusese pentru o injecție, spunându-i acesteia că

va veni fratele său C.M. să ia un telefon mobil pe care l-a lăsat pe aceiași

Biblie. După plecarea inculpatului, mătușa a observat că nu rămăsese doar

telefonul ci și un plic cu valută, obiecte pe care fratele inculpatului le-a

ridicat.

Deși inculpatul nu a recunoscut

fapta, întregul traseu al banilor, ocazia, metoda folosită, toate aceste

aspecte au rezultat din declarațiile martorilor: U.A., M.A.A., M.A.

Instanța de fond a constatat ca

fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență,

prin pretinderea sumei de 300 dolari S.U.A. și 3 sticle de coniac pentru a

interveni pe lângă Comisarii Gărzii Financiare cu scopul amânării unui control

la o societate.

La individualizarea pedepsei s-a

avut în vedere atât circumstanțele reale, cât și cele personale care-l

caracterizau pe inculpat ca o persoană cu o conduită pozitivă, până la săvârșirea

faptei.

Curtea de Apel Cluj, secția penală,

prin decizia penală nr. 324, pronunțată la data de 28 noiembrie 2002 în dosarul

penal 3302/2002, a respins apelul inculpatului ca nefondat, dar a admis

recursul declarat de parchet și a desființat sentința sub aspectul

neconfiscării sumei de 300 dolari S.U.A. Astfel, inculpatul C.R. a fost obligat

să plătească statului echivalentul în lei al sumei de 300 dolari S.U.A., la

data plății, cu titlul de confiscare specială.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs atât inculpatul C.R., cât și Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Cluj.

În cererea sa de recurs inculpatul a

invocat grava eroare de fapt

[

(art.

385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)] ca motiv al criticii sale. A

solicitat casarea hotărârilor și achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

În motivele scrise de recurs

parchetul a criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepsei,

considerând greșită reținerea art. 74 și art. 76 C. pen. [(art. 385

9

al.1 pct. 14 C. proc. pen.)].

S-a cerut casarea hotărârilor și

rejudecându-se cauza să se înlăture circumstanțele atenuante pentru ca

inculpatul să primească o pedeapsă proporțională cu periculozitatea

infracțiunii săvârșite.

Examinând hotărârea atacată și

sentința în raport de criticile formulate, Curtea a ajuns la următoarea

concluzie:

Sub aspectul stabilirii faptei și

vinovăției cauza nu mai comportă discuții. Apărarea făcută de inculpat este

infirmată de probele dosarului.

Astfel fiind, recursul inculpatului

apare ca nefondat urmând a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În cea ce privește reținerea

circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., în adevăr,

instanțele au apreciat greșit situația.

Comportarea bună anterioară, absența

antecedentelor sunt regula, sunt starea firească a unei persoane fizice. Aceste

aspecte nu pot cântări într-atât încât să atenueze gradul de răspundere penală

sporit și care l-a determinat pe legiuitor să fixeze anumite limite de pedeapsă

infracțională prevăzută de art. 257 C. pen. De altfel modul elaborat în care

s-a conceput infracțiunea denotă un potențial de inteligență care folosită

negativ chiar reprezintă un pericol sporit al persoanei inculpatului, ca de

altfel și funcția avută.

Având în vedere cele expuse, curtea

apreciază că se impune înlăturarea art. 74 și art. 76 C. pen. și aplicarea unei

pedepse minime, inculpatului.

Urmează a se admite recursul

parchetului și a se casa hotărârile, în acest sens.

Se va deduce prevenția de la 7

august 2001, până la 6 martie 2002, conform art. 88 C. pen.

Inculpatul recurent va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, împotriva deciziei penale nr. 324

din 28 noiembrie 2002 a Curții de Apel Cluj, privind pe inculpatul C.R.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 103 din 5 martie 2002 a Tribunalului Cluj, cu privire la

individualizarea pedepsei.

Înlătură circumstanțele atenuante

reținute și condamnă inculpatul la 2 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 7 august 2001, până la 6 martie 2002.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.R., împotriva aceleiași decizii.

Obligă inculpatul la plata sumei de

1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 iunie 2003.