ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2709/2003

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1236 din 17

decembrie 2000, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins

contestația la executare formulată de condamnatul D.G.A.

S-a reținut, în esență, că motivul

invocat de contestator, reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, prin aplicarea

O.U.G. nr. 207/2000, a fost avut în vedere la soluționarea cauzei de către

instanța de recurs, care a aplicat o pedeapsă corespunzătoare, după schimbarea

încadrării juridice.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 104/ A din 27 februarie 2003, a respins apelul

condamnatului D.G.A.

Contestatorul a declarat recurs.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

rezultă că, în cauză, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu a

mai intervenit o lege mai favorabilă, în sensul art. 14 C. pen., astfel că nu

este incident nici unul din cazurile de contestație la executare prevăzute

expres în art. 46

1

C. proc. pen.

Drept urmare, recursul condamnatului

D.G.A. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

condamnatul D.G.A. împotriva deciziei penale nr. 104 din 27 februarie 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

iunie 2003.