ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2709/2003

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1236 din 17 decembrie 2000, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins contestația la executare formulată de condamnatul D.G.A. S-a reținut, în esență, că motivul invocat de contestator, reducerea pedepsei de 10 ani închisoare, prin aplicarea O.U.G. nr. 207/2000, a fost avut în vedere la soluționarea cauzei de către instanța de recurs, care a aplicat o pedeapsă corespunzătoare, după schimbarea încadrării juridice. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 104/ A din 27 februarie 2003, a respins apelul condamnatului D.G.A. Contestatorul a declarat recurs.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu a mai intervenit o lege mai favorabilă, în sensul art. 14 C. pen., astfel că nu este incident nici unul din cazurile de contestație la executare prevăzute expres în art. 46 1 C. proc. pen. Drept urmare, recursul condamnatului D.G.A. va fi respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul D.G.A. împotriva deciziei penale nr. 104 din 27 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2003.