ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.05.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2126/2003

HOTĂRÂRE
08.05.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2126/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 945 din 8

octombrie 2002, pronunțată în dosarul nr. 3468/2002, Tribunalul București,

secția a II- a penală, a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea

încadrării juridice cu privire la inculpatul M.I.L., din art. 211 alin. (2)

lit. c) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C.

pen.

În baza dispozițiilor art. 215 alin.

(1) C. pen., a condamnat pe inculpatul M.I.L. la pedeapsa închisorii de un an

și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 211 alin.

(2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe același

inculpat la o pedeapsă de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai

grea de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 23 aprilie 2002 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 14, raportat la art.

346 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 4.500.000 lei despăgubiri civile

către partea civilă P.C. și la echivalentul în lei a sumei de 138 dolari

S.U.A., despăgubiri civile către partea civilă A.D.

În baza dispozițiilor art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 2.000.000 lei cheltuieli de judecată

către stat, din care 300.000 lei onorariul avocatului din oficiu s-au avansat

din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că la 20 martie 2002, în jurul orelor 11,00, partea

vătămată A.D. împreună cu colegul său C.M. se aflau în curtea Grupului Școlar

T.C.F. București, ocazie cu care, de aceștia, s-a apropiat inculpatul care i-a

solicitat părții vătămate să-i dea telefonul mobil, pe care îl avea asupra sa.

Partea vătămată a refuzat să-i dea inculpatului telefonul mobil, după care, a

plecat în incinta liceului. După o anumită perioadă de timp, partea vătămată

împreună cu martorul C.M. au ieșit din nou în curtea școlii întrucât cursurile

se terminaseră.

În aceste împrejurări, inculpatul a

acostat-o din nou pe partea vătămată, căreia I-a solicitat telefonul mobil, iar

la refuzul acesteia a amenințat-o cu bătaia și a urmărit-o permanent pe strada

pe care aceasta se deplasa, în cele din urmă reușind să-I inducă o stare de

teamă, care a determinat-o să-I dea telefonul.

La data de 23 ianuarie 2002, în

jurul orelor 14,00, inculpatul M.I.L. s-a deplasat la Grupul Școlar T.C.F.,

intrând în incinta liceului și purtând discuții cu partea vătămată P.C., care

efectua serviciul în fața cancelariei.

Partea vătămată era însoțită de

martorul C.I., pe care l-a rugat în prezența inculpatului, să-I țină telefonul

mobil pe perioada cât ea urma să desfășoare serviciul, lucru cu care martorul a

fost de acord, deplasându-se în clasă.

Pretextul sub care inculpatul a

abordat-o pe partea vătămată a fost acela de a o întreba dacă este de serviciu,

iar ulterior ascultării discuției, dintre partea vătămată și martor s-a

deplasat în incinta clasei, în timpul orei, cerând permisiunea profesorului să

vorbească cu martorul C.I.

În aceste împrejurări, inculpatul

I-a solicitat martorului să-I dea telefonul mobil, proprietatea părții vătămate

P.C., spunându-i că a fost trimis de acesta.

Împotriva acestei hotărâri, a

declarat apel inculpatul M.I.L., care a criticat-o, pentru netemeinicie sub

aspectul individualizării pedepsei aplicate, pe care o consideră prea aspră în

raport de circumstanțele sale personale și reale ale săvârșirii faptei,

solicitând reducerea acesteia.

Curtea de Apel București a respins,

ca nefondat, recursul declarat de inculpat constatând că, instanța de fond a

procedat la o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cu

respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Pedeapsa de 7 ani închisoare, pe

care inculpatul o are de executat a fost orientată către minimul prevăzut de

lege, tocmai ca urmare a faptului că, prima instanță a avut în vedere

circumstanțele personale ale inculpatului, lipsit de antecedente penale și cu o

conduită procesuală sinceră, de recunoaștere și regret a faptelor comise.

Împotriva deciziei din apel a

declarat recurs inculpatul, care a reiterat critica invocată și cu ocazia

judecării apelului, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate, a

cărei reducere o solicită, în raport de circumstanțele sale personale și de

împrejurările în care s-au consumat faptele.

Critica nu este întemeiată.

La individualizarea pedepsei,

instanța a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.,

respectiv, gradul de pericol social concret al faptelor, limitele de pedeapsă

stabilite de legiuitor, pentru infracțiunile săvârșite, dar și persoana

inculpatului, aplicându-i acestuia o pedeapsă corespunzătoare, care să

servească scopului preventiv și sancționator prevăzut de art. 52 C. pen.

Așa fiind, o redozare a acestei

pedepse nu se justifică astfel că recursul declarat de inculpat apare ca

nefondat și va fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va deduce

din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive a inculpatului începând cu

23 aprilie 2002 la zi.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.I.L., împotriva deciziei penale nr. 753/ A din 9

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 23 aprilie 2002 la 8 mai 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-05-07
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2505/2004
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 44 din 15 ianuarie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) și b) C. p
ÎCCJ 2003-11-13
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5189/2003
Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 276 din 28 martie 2002, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul P.N.; - în baza art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art.
ÎCCJ 2006-04-12
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2404/2006
Asupra recursului de față, In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 408 din 18 martie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 4415/2004, în fond, după desființarea î
ÎCCJ 2005-08-06
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6168/2005
parte vătămată A.M.). În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 5 ani și 6 luni închisoare (parte vătămată K.S.). În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) C. pen., a condamnat pe același in
ÎCCJ 2003-04-10
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1838/2003
lângă Tribunalul București, părțile civile P.D., N.A.R., N.N., V.E. și inculpatul. Părțile civile V.E., P.D. și N.R. și-au retras apelurile declarate. Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribuna
Sursă