ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3783/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată,

înregistrată la data de 5 decembrie 2000, reclamantul, Ministerul de Interne,

reprezentat prin Direcția juridică, a chemat în judecată pârâta SC T. SA

Zărnești, solicitând obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

- 58.253.689 lei penalități aferente

perioadei martie 1995 – decembrie 1996, calculate conform Legii nr. 76/1992, în

cuantum de 0,15% pe zi întârziere, începând cu 1 ianuarie 1997 și până la data

de 21 aprilie 1997, dată la care s-a modificat, conform Legii nr. 8/1997,

cuantumul penalităților de 0,16% zi întârziere;

- 22.423.129 lei penalități aferente

perioadei martie 1995 – decembrie 1996, calculate conform Legii nr. 8/1997, în

cuantum de 0,16% zi întârziere, începând cu 22 aprilie 1997 și până la data de

31 mai 1997, începând cu 1 iunie 1997, s-a modificat cuantumul penalităților la

0,25% pe zi întârziere, conform H.G. nr. 251/1997 și apoi la H.G. nr. 21/1998;

- 986.267.381 lei penalități de

întârziere aferente perioadei martie 1995 – decembrie 1996, calculate conform

H.G. nr. 251/1997 și H.G. nr. 21/1998, în cuantum de 0,25% pe zi întârziere,

începând cu 1 iunie 1997 și până la 30 iunie 2000;

- 851.453.777 lei penalități

aferente perioadei ianuarie 1997 – 15 martie 1999, calculate conform H.G. nr. 251/1997

și H.G. nr. 21/1998, în cuantum de 0,25 % pe zi de întârziere, începând cu 1

iulie 1999 și până la 30 iunie 2000. Se solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința nr. 1693/C din 15 mai 2002, a

admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov, secția

comercială, că instanță de fond și a declinat competența de soluționare a

acțiunii în favoarea Judecătoriei Zărnești, reținând că litigiul este de natură

civilă și nu comercială, întrucât nu are ca obiect vânzarea – cumpărarea și

nici operațiuni de bancă și schimb, obiectul convenției neregăsindu-se nici în

categoria faptelor de comerț enumerate limitativ la art. 2 C. com.

Prin sentința nr. 1424, pronunțată

la 20 noiembrie 2002, Judecătoria Zărnești a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, pentru soluționarea conflictului

negativ de competență.

Prin sentința nr. 31/F, pronunțată

în Camera de consiliu din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția

comercială și de contencios administrativ, s-a stabilit competența de

soluționare a cererii formulate de reclamantul, Ministerul de Interne, în

contradictoriu cu pârâta, SC T. SA Zărnești, în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru o hotărî astfel, instanța în

drept a hotărât asupra conflictului și a reținut că aceste contracte încheiate

cu una din părți sunt prezumate comerciale, ceea ce impune judecarea pricinii

de către instanța comercială, determinată, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C.

proc. civ.

În termen legal, împotriva sentinței

anterior menționată, reclamantul, Ministerul de Interne, prin Direcția juridică,

a declarat recurs.

Prin motivele de recurs formulate,

reclamantul arată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Brașov este

netemeinică și nelegală, deoarece litigiul dintre Ministerul de Interne și

intimata-pârâtă SC T. SA este de natură civilă, pentru că izvorăște dintr-o

convenție civilă ce are ca obiect asigurarea pazei cu efective de jandarmi a

perimetrului exterior al pârâtei, iar părțile au încheiat contractele de

asigurare a pazei nu ca o manifestare a voinței lor, ci ca urmare a

dispozițiilor legale în materie (Decretul nr. 477/1983 și Legea nr. 18/1996, cu

modificările și completările ulterioare) care impun în mod imperativ încheierea

unor astfel de convenții.

Recurentul mai arată că, potrivit

acestor acte normative, părțile pot conveni numai cu privire la compunerea și

dispunerea dispozitivului de pază, dar nu pot negocia prețul serviciului sau,

însuși, încheierea contractului, impus în mod obligatoriu prin lege.

Recurentul precizează că acțiunea nu

este de natură comercială, deoarece obiectul de activitate al convenției nu se

regăsește în categoria faptelor de comerț, limitativ enumerate în art. 2 C.

com., și că în accepțiunea doctrinei, în materie de comerț, este actul care se

face în scopul realizării de beneficii (profit) or, asigurarea pazei pârâtei,

cu efective de jandarmi de către Ministerul de Interne, nu se face cu scopul de

a obține un profit.

Pentru motivele arătate, recurentul

a solicitat admiterea recursului, desființarea hotărârii recurate și,

constatând că litigiul este de natură civilă, competența soluționării acestuia,

potrivit art. 1 C. proc. civ., aparține Judecătoriei Zărnești.

Recursul declarat de reclamant nu

este fondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente:

Litigiul dintre părți este de natură

comercială, deoarece, în ceea ce privește pe intimata-pârâtă, SC T. SA, serviciile

prestate de recurentul-reclamant sunt fapte subiective de comerț, având în

vedere art. 4 C. com., potrivit cărora sunt fapte de comerț și celelalte

contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau

dacă contrariul nu rezultă din însuși act.

De asemenea, este de reținut faptul

că, dacă pentru reclamant serviciile de pază au caracter civil, nu este

înlăturat caracterul comercial în ceea ce o privește pe pârâtă.

Având în vedere aceste considerente,

recursul declarat de reclamant nu este fondat, iar sentința recurată este

temeinică și legală, corect a reținut curtea de apel, învestită cu soluționarea

conflictului negativ de competență, că serviciile de pază nu sunt acte civile

nici prin esență și nici prin natura lor, iar din convențiile încheiate nu

rezultă elemente care să caracterizeze serviciul de pază, efectuat în concret,

drept act civil.

În consecință, recursul declarat de

reclamant va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamantul, Ministerul de Interne, prin Direcția Juridică București, împotriva

sentinței nr. 31/F din 19 decembrie 2002 a Curții de Apel Brașov, secția comercială

și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 2 octombrie 2003.