ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2364/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 153 din 19

martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 962/P/2003, Tribunalul Galați, a

condamnat pe inculpatul C.R., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a) și e) C. pen. la 5

ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsă durata reținerii de o zi, 21 iunie 2001.

A constatat că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

În baza dispozițiilor art. 118 lit.

d) C. pen., a confiscat de la inculpat suma de 82.000 lei cu care partea

vătămată N.C. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut că în data de 30 decembrie 1999, în timp ce se

întorcea de la lucru împreună cu alte femei, prin pădurea Buciumeni, unde

ajutaseră la tăiat lemne, partea vătămată N.C. fiind amenințată cu moartea de

inculpatul C.R., care avea în mână un topor, i-a dat acestuia suma de 70.000

lei și un pachet de țigări Viceroy.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: declarațiile părții vătămate, ale martorilor P.T., N.N. și

M.L.

În timpul urmăririi penale,

inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, atitudine procesuală menținută și

în faza de cercetare judecătorească.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

nr. 580/ A din 10 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpatul C.R. împotriva sentinței penale nr. 153/2003 a Tribunalului Galați, însușindu-și

argumentația instanței de fond.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, pentru cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în baza art.

10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivând că din probe nu rezultă cu

certitudine că el este autorul faptei, într-un prim subsidiar, trimiterea

dosarului la procuror pentru completarea urmăririi penale, în sensul audierii

unor martori, iar într-un ultim subsidiar, redozarea pedepsei aplicate prin

reținerea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., având în vedere că fapta s-a

petrecut în anul 1999, prejudiciul de 70.000 lei, a fost recuperat și că are 2

copii.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, în raport

de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută și vinovăția inculpatului pe deplin dovedită, fiind susținută de

ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, martorul P.T., audiat în

instanță și-a susținut declarația dată la urmărirea penală și a precizat că

inculpatul C.R. a fost prezent la săvârșirea faptei, el fiind cel care a

atacat-o pe partea vătămată, după care a controlat-o de bani.

În același sens sunt și declarațiile

martorilor M.L. și N.N.

Lipsa de sinceritate și

nerecunoaștere a faptei comise de inculpat, sunt combătute de declarațiile

martorilor, coroborate cu declarațiile părții vătămate.

În plus, faptul că inculpatul, o

perioadă de timp, s-a sustras urmăririi penale nu face decât să confirme că

acesta a încercat prin toate modalitățile să scape de răspunderea penală.

Având în vedere toate aceste probe,

se constată că materialul probator administrat în cauză este complet, din

actele dosarului rezultând cu certitudine vinovăția inculpatului, astfel că nu

se impune restituirea acestuia la procuror pentru completarea urmăririi penale.

Cât privește individualizarea pedepsei, ambele

instanțe au avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de

fapte, condițiile și conjunctura în care s-a săvârșit, atitudinea nesinceră a

inculpatului pe tot parcursul procesului, circumstanțele personale ale

acestuia, respectiv faptul că are antecedente penale.

Față de aceste aspecte, se constată

că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată, avându-se în

vedere prevederile art. 72 C. pen., faptul că prejudiciul a fost de doar 82.000

lei și că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, nu

constituie împrejurări de natură a determina aplicarea dispozițiilor art. 74 –

art. 76 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.R. împotriva deciziei penale nr. 580/ A din 10

octombrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 aprilie 2004.