ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3072/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 377 din 18 decembrie 2003 a Tribunalului Botoșani, inculpații N.L. și P.C. au fost condamnați la câte 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul N.L. și cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul P.C. Potrivit art. 88 C. pen., instanța a revocat suspendarea executării pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului P.C. și a constatat-o grațiată, în baza Legii nr. 543/2002. S-a reținut că, la 1 mai 2003, partea vătămată Z.C.

l-a rugat pe inculpatul N.L. să-l ajute să cumpere un cal. N.L. l-a chemat pe coinculpatul P.C. și toți trei s-au deplasat la locuințele martorilor I.G., C.G. și B.M., care aveau cai de vânzare. Cum nu s-au înțeles la preț, au renunțat să mai cumpere calul și au consumat împreună băuturi alcoolice. La un moment dat, partea vătămată a afirmat că s-a făcut târziu și că pleacă acasă. La scurt timp, inculpații s-au hotărât să-i ia banii și au ajuns-o în drumul spre Darabani, unde N.L. a prins-o cu mâinile de gât, iar P.C. i-a sustras suma de 5.880.000 lei. Cu mașina martorului C.V., partea vătămată s-a deplasat la Poliția de Frontieră Darabani, care a anunțat Poliția Rădăuți Prut. Polițiștii din acea comună i-a descoperit pe inculpați în barul M. și au găsit la N.L.

suma de 3.450.000 lei, iar la P.C. suma de 2.350.000 lei, prejudiciul fiind recuperat prin restituire. Împotriva sentinței au declarat apeluri procurorul și inculpații. Procurorul a criticat-o pentru aceea că, instanța a omis să facă aplicarea art. 61 C. pen., cu privire la restul de 532 de zile rămas de executat după liberarea condiționată a inculpatului N.L. din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 142/2000 a Judecătoriei Darabani. Inculpații au criticat sentința pentru aceea că, instanța a făcut o greșită individualizare a pedepsei.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia penală nr. 88 din 15 martie 2004 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și a desființat parțial sentința penală nr. 377 din 18 decembrie 2001 a Tribunalului Botoșani, în sensul că, potrivit art. 61 C. pen., menține liberarea condiționată în ceea ce privește restul de 532 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului N.L., prin sentința penală nr. 142 din 27 iulie 2000 a Judecătoriei Darabani. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondate, apelurile inculpaților și i-a obligat pe aceștia să plătească statului câte 1.500.000 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care câte 400.000 lei, vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției.

A fost menținută, în continuare, starea de arest a inculpaților și a fost dedusă arestarea preventivă a acestora. Instanța a considerat critica procurorului ca fondată. Inculpatul a fost liberat condiționat la 21 februarie 2003, cu un rest de 532 de zile și a săvârșit infracțiunea, pentru care este judecat la data de 1 mai 2003, înainte de împlinirea duratei pedepsei, caz în care, potrivit art. 61 C. pen., instanța era obligată să se pronunțe asupra menținerii sau revocării liberării condiționate. Cum procurorul nu a cerut expres în apel revocarea liberării condiționate, solicitând doar aplicarea art. 61 C. pen., urmează ca, admițându-se apelul să se desființeze parțial sentința și să se mențină liberarea condiționată.

În ceea ce privește critica făcută de inculpați prin recursurile lor, în sensul că pedepsele stabilite și aplicate ar fi prea aspre, urmează a se vedea că este nefondată. La stabilirea pedepselor, instanța a avut în vedere gravitatea infracțiunii, împrejurările în care a fost săvârșită, persoana fiecărui inculpat și starea de recidivă în care se află amândoi, elemente, în raport de care, a făcut o justă individualizare, respectând cerințele art. 72 C. pen. De altfel, instanța le-a aplicat inculpaților minimul de pedeapsă prevăzut de art. 211 alin. (2 1 ) C. pen., în cauză neexistând împrejurări care să constituie circumstanțe atenuante. De aceea, apelurile urmează a fi respinse ca nefondate.

Se va avea în vedere că temeiurile avute în vedere la data arestării preventive a inculpaților nu au dispărut, astfel că măsura urmează a fi menținută. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpații, inculpatul N.L. invocând art. 385 9 pct. 17 și susținând că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică în drept, iar inculpatul P.C., că în mod greșit a fost condamnat (art. 385 9 pct. 17 1 și 18 C. proc. pen.), neexistând probe că fapta ar fi fost comisă de el. În subsidiar, ambii inculpați au invocat art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susținând că pedepsele aplicate ar fi prea aspre, greșit individualizate. Recursurile sunt nefondate. Analiza probatoriilor existente în cauză arată că instanța de fond a stabilit o corectă stare de fapt și a făcut o justă încadrare juridică a faptelor menținute, pe bună dreptate de instanța de apel, încât hotărârile sunt temeinice și legale și sub aceste aspecte.

De altfel, hotărârile sunt temeinice și sub aspectul pedepselor aplicate, în dozarea pedepselor instanțele ținând seama de toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească recursurile inculpaților ca nefondate și să le respingă ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând astfel hotărârile atacate. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpaților. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare pentru avocații ce au susținut apărările din oficiu;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.L. și P.C., împotriva deciziei penale nr. 88 din 15 martie 2004 a Curții de Apel Suceava. Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților de la 2 mai 2003, la 4 iunie 2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2004.