ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4450/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4450/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Tribunalul București, secția comercială, prin
sentința nr. 3176 din 20 aprilie 2001 a admis acțiunea reclamantei S.C. E.E.
București S.A. București împotriva pârâtei S.C. A.T. SRL București (în prezent
S.C. G.F.S. D. România SRL Snagov,) și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească
reclamantei 38.057.073 lei cu titlu de despăgubiri, 16.554.940 lei penalități
de întârziere și 3.503.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a
reținut că reclamanta a executat pentru pârâtă lucrări de alimentare provizorie
cu energie electrică în Piața Revoluției în anul 2000, a căror contravaloare nu
a fost achitată de pârâtă cu toate că aceasta a fost somată prin executorul
judecătoresc.
Pârâta a declarat apel împotriva sentinței
pronunțată de instanța de fond, susținând că pricina a fost judecată cu lipsă
de procedură, că societatea pârâtă nu a avut posibilitatea de a participa la
judecarea cauzei în fața instanței de fond, întrucât notificarea și toate
actele de procedură nu au fost trimise la sediul său social.
Prin decizia nr. 1462 din 15 noiembrie 2001,
apelul pârâtei a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel București, secția
a V-a comercială, reținându-se că procedura de citare a fost legal îndeplinită,
instanța de fond citând pârâta la așezarea sa comercială.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâta S.C.
G.F.S. D. România SRL a declarat recurs, a solicitat admiterea acestuia,
casarea hotărârilor anterioare și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța
de fond întrucât:
- nu a fost citată la judecarea pe
fond a cauzei și astfel a fost lipsită de posibilitatea de a-și formula
apărările;
- instanța de fond nu a ținut seama
de faptul că denumirea și sediul social al pârâtei s-au modificat la data de 4
ianuarie 2000, unde nu i s-a trimis nici un act de procedură;
- nu s-a ținut seama prin hotărârea
recurată că factura și notificarea nu au fost comunicate niciodată societății
pârâte.
În drept, recurenta a invocat
prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recursul este întemeiat.
Potrivit art. 85 C. proc. civ., judecătorul nu
poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților,
afară numai dacă legea nu dispune altfel.
În baza art. 92 alin. (1) din legea procedurală
se prevede că înmânarea citației se va face personal celui citat, care va semna
adeverința de primire, agentul însărcinat cu înmânarea certificând identitatea
și semnătura acestuia.
Întrucât motivul de recurs ce privește lipsirea
posibilității pârâtei de a-și formula apărările, a constituit și motiv de apel,
iar instanța de apel nu a analizat corect acest motiv, în interesul unei bune
administrări a justiției în temeiul art. 312 și art. 313 C. proc. civ.,
recursul pârâtei se va admite, hotărârea recurată se va casa, va fi anulată și
sentința pronunțată de instanța de fond și se va trimite cauza tribunalului
spre rejudecare.
În rejudecarea cauzei instanța de fond va ține
seama de prevederile textelor procedurale menționate mai sus și va lua toate
măsurile pentru asigurarea contradictorialității procesului și a dreptului la
apărare al pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta
S.C. G.F.S. D. România SRL București, împotriva deciziei nr. 1462 din 15
noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Casează decizia recurată și admite apelul
pârâtei.
Anulează sentința nr. 3176 din 23 aprilie 2001 a
Tribunalului București, secția comercială, și trimite cauza acestei instanțe
spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 18 noiembrie 2003.