ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4322/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71 din 12 martie 2002 a Tribunalului Gorj, au fost condamnați inculpații : A.G. și C.I.F. la câte 6 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d), f) C. pen. Z.A. la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), c), d), și f) C. pen. Totodată tribunalul a menținut starea de arest a inculpaților, a dedus din pedepse durata arestării preventive de la 6 octombrie 2001 la zi, a constatat prejudiciul cauzat părții vătămate recuperat și i-a obligat la câte 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: Inculpații C.I. și Z. A. studenți la U.C.B. din Tg. Jiu și A.G., cetățean din Republica Moldova, aflat fără forme legale în Tg. Jiu, s-au înțeles să jefuiască pe partea vătămată M.G., cetățean italian, la reședința sa din aceiași localitate cunoscând că posedă sume de bani și valută, acesta schimbându-le în ziua de 4 octombrie 2001 suma de 20 dolari la locuința sa. În acest sens, inculpatul Z.A. a purtat mănuși chirurgicale, iar ceilalți doi, ciorapi de damă cu care s-au mascat și în timp ce primul I-a așteptat în apropiere, ceilalți doi în seara zilei de 5 octombrie 2001 au pătruns în locuința părții vătămate și au imobilizat-o.

În timp ce inculpatul A.G. o ținea cu o mână de gură să nu strige după ajutor, inculpatul C.I. a scotocit prin apartament și a luat un portmoneu în care se afla 4.000.000 lei și 300 dolari. În timpul agresiunii partea vătămată l-a mușcat de mână pe inculpatul A.G. producându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare timp de 7-8 zile. La plecarea din locuință, inculpații au legat pe partea vătămată cu un cablu electric de picioare, după care s-au întâlnit cu inculpatul Z.A. și i-au dat 1.600.000 lei. Prin decizia penală nr. 385 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpați prin care susțineau că nu au comis fapta pentru care au fost condamnați și solicitau fie restituirea la procuror pentru completarea urmăririi penale, fie achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva acestei decizii inculpații au declarat recurs reiterând motivele din apel referitoare la nevinovăția lor, temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. Recursurile declarate de inculpați nu sunt fondate. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților și de asemeni au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise. În declarațiile date la urmărire penală inculpații au recunoscut fapta, relatând împrejurările concrete în care au procurat mănuși chirurgicale și ciorapi de damă, pentru mascare precum și pătrunderea în locuință și sustragerea sumelor de bani.

De asemenea, la instanță, inculpații A.G. și Z.A. și-au menținut declarațiile date prin care au recunoscut fapta. Declarațiile lor se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu actul medico-legal privind leziunile cauzate inculpatului A.G., procesul verbal de constatare al organului de poliție din 6 martie 2001 privind găsirea obiectelor de deghizare folosite, la indicația inculpatului A.G., aruncate împreună cu inculpatul C.I., lângă un tomberon de gunoi de lângă centrala termică (4 mănuși chirurgicale, doi ciorapi de damă) precum și actele părții vătămate (permis de conducere, legitimație de ședere temporară și o carte de identitate) și declarațiile martorului N.A. care I-a transportat pe inculpații C.I.

și A.G. de la locuința părții vătămate la hotel în seara comiterii faptei. Prin urmare susținerile inculpaților în apel și recurs că nu au fost administrate toate probele necesare sau că nu sunt vinovați, nu sunt întemeiate. Pe de altă parte, inculpații au fost asistați și în cursul urmăririi penale de apărători , iar în declarațiile olografe cât și, la instanță au declarat că nu au nevoie de translatori (interpreți), deoarece cunosc limba română. Referitor la pedepsele aplicate, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., în care sens a ținut seama de gradul de pericol social sporit al infracțiunii săvârșite, cât și al persoanei inculpaților (au avut o conduită sinceră, au recuperat prejudiciul), astfel că acestea, stabilite la sau spre limita minimă prevăzută de lege, sunt necesare pentru reeducarea lor și preîntâmpinarea comiterii altor infracțiuni.

Pentru considerentele ce preced urmează a se respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați și a fi obligați la cheltuieli judiciare către stat. Din pedepse se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații A.G., C.I.F. și Z.A. împotriva deciziei penale nr. 385 din 16 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedepse, perioada arestării preventive a inculpaților de la 6 octombrie 2001 până la 8 octombrie 2003. Obligă pe inculpații A.G. și Z.A. la plata sumei de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă pe inculpatul C.F. la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul pentru interpretul de limba rusă se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8 octombrie 2003.