ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1842/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 331 din 11 iunie

2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul B.G.M. la 5 ani închisoare

pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c), d) și

f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., a fost computată durata prevenției și inculpatul a fost obligat să

plătească statului cheltuielile judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că, la sfârșitul lunii octombrie 2001, inculpatul trecând

printr-un cartier din municipiul Craiova, a observat că în fața unui bloc era

parcat autoturismul unui fost vecin despre care știa că este administratorul

unei societăți comerciale și că în fiecare dimineață de sâmbătă pleacă cu soția

sa să facă aprovizionarea cu marfă, din care cauză, cei doi aveau asupra lor

sume de bani. Această situație l-a determinat să ia hotărârea de a le lua banii

respectivi.

După ce timp de câteva zile a

studiat posibilitatea comiterii faptei, inculpatul și-a confecționat dintr-un

fes o cagulă, s-a încălțat cu niște șosete peste pantofi iar în mâini și-a pus

o pereche de mănuși din plastic, după care s-a deplasat în cartierul respectiv

și ascunzându-se în holul blocului unde locuiesc cele două persoane, le-a

așteptat până în jurul orelor 5 dimineața când acestea au ieșit din apartament.

A coborât întâi soțul care a mers la autoturism, și la scurt timp și soția

acestuia care avea asupra ei o geantă cu diverse obiecte personale și o

importantă sumă de bani (22.000.000 lei) și în momentul când a ajuns aproape de

ieșire, inculpatul, având cagula trasă pe cap, a întâmpinat-o, i-a aplicat mai

multe lovituri cu pumnii în zona capului și după ce aceasta a căzut, i-a smuls

geanta de sub braț.

Alertat de țipetele victimei, soțul

venind la locul faptei l-a surprins pe inculpat când încerca să iasă, l-a lovit

și a strigat după ajutor.

Sosind mai multe persoane,

recurentul a fost prins, și după ce a fost identificat, a fost predat

lucrătorilor de poliție.

Apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj a fost admis și pedeapsa majorată la 7 ani închisoare, iar cel

al inculpatului, respins (decizia nr. 502 din 11 noiembrie 2002 a Curții de

Apel Craiova).

Împotriva acestor soluții,

inculpatul a declarat recurs.

Reiterând o parte din motivele

invocate în apel, apărătorul a criticat hotărârile susținând că ele nu sunt

temeinice, deoarece instanțele, nu au lămurit dacă unitatea sanitară se

constituie sau nu parte civilă și nici situația cheltuielilor de spitalizare.

Un alt motiv de recurs se referă la

nelegalitatea hotărârilor sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei, în

sensul că, inculpatul nu a comis infracțiunea consumată de tâlhărie ci doar

tentativă la această faptă penală.

Apărătorul și-a argumentat această

susținere invocând declarațiile inculpatului, în sensul că nu a deposedat-o pe

partea vătămată de geantă, precum și poziția oscilantă a acesteia din urmă pe

parcursul procesului penal care a menționat că recurentul după ce a lovit-o, a

fugit pentru a-și asigura scăparea.

Pentru aceste motive, apărătorul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal trimiterea

cauzei la prima instanță pentru rejudecarea laturii civile ori schimbarea

încadrării juridice în tentativă la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art.

20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), d), f) C. pen. În subsidiar, a cerut

reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

Analizând hotărârile pronunțate, în

raport cu motivele de recurs invocate, se constată că prima instanță a dat

dovada de rol activ în ce privește soluționarea laturii civile.

Astfel, potrivit art. 3 și art. 4 C.

proc. pen., în vederea aflării adevărului cu privire la faptele și

împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului, instanța

trebuie să manifeste rol activ.

Din actele dosarului rezultă că, în

privința introducerii în cauză a unității sanitare în calitate de parte civilă

pentru recuperarea cheltuielilor de spitalizare ocazionate, de îngrijirile ce

au fost acordate părții vătămate potrivit art. 188 din Legea nr. 3/1978, cu

referire la art. 998 C. civ., prima instanță a întreprins mai multe demersuri

dispunând prin încheierile de ședință din 13 martie 2002 și 27 martie 2002

citarea acestei unități sanitare și deși a purtat și o corespondență cu

aceasta, spitalul nu a dat curs acestor solicitări.

Față de această situație, este

evident că instanța a avut rol activ în ce privește rezolvarea laturii civile a

procesului.

Referitor la cererea de schimbare a

încadrării juridice, din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. c), d) și f) C. pen., în tentativa la această faptă penală prevăzută

de art. 20 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), d) și f) C. pen., se

constată că nu este întemeiată, întrucât din ansamblul probelor, care au fost

complet administrate și corect interpretate, coroborate cu declarațiile de

recunoaștere ale inculpatului, rezultă cu certitudine că el a comis fapta

imputată pentru care a fost condamnat. Sub acest aspect este de menționat

declarația recurentului în sensul că a cunoscut-o pe partea vătămată care a

fost vecina sa de cartier știind despre ea că este comerciantă și că merge în

anumite zile să facă aprovizionarea magazinului cu marfă, din care cauză are

bani lichizi asupra ei, pe care intenționa să-i ia pentru că vroia să plece din

țară.

În ce privește temeinicia hotărârii

sub aspectul individualizării pedepsei, se constată, că aceasta a fost bine

proporționalizată, ea reflectând corect gradul de pericol social al faptei și

făptuitorului.

Astfel, la stabilirea ei instanța de

apel a avut în vedere caracterul calificat al infracțiunii, precum și pericolul

social concret pe care aceasta îl prezintă datorită naturii ei și a urmărilor

produse, așa încât dispozițiile art. 72 C. pen., au fost respectate, cuantumul

pedepsei asigurând realizarea scopului ei educativ și de prevenție generală,

așa cum prevede art. 52 C. pen.

În consecință, recursul urmează să

fie respins.

Întrucât inculpatul a fost judecat

în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se scadă durata

reținerii și arestării preventive.

Cheltuielile efectuate de stat cu

ocazia soluționării cauzei, în care se include și onorariul apărătorului din

oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției vor fi restituite de

către inculpat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul

declarat de inculpatul B.G.M. împotriva deciziei nr. 502 din 11 noiembrie 2002

a Curții de Apel Craiova , ca nefondat.

Compută din pedeapsa

aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 3

noiembrie 2001, la zi.

Obligă pe recurent, să

plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 aprilie 2003.