ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2003

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Teleorman la data de 30 august 2001, reclamanta Z.E. a solicitat

în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Călmățuiu de Sus, județul

Teleorman, ca prin sentință să se dispună anularea deciziei nr. 1853 din 21

august 2001 emisă de aceasta și restituirea în natură a imobilului situat în

comuna menționată.

Reclamanta a arătat că este unica

moștenitoare a numitului B.J., fratele tatălui ei B.G.

Imobilul compus din teren în

suprafață de 5000 mp și casă de locuit cu 4 camere și dependințe a fost

expropriat prin Decretul nr. 83/1949, iar pârâta, prin decizia menționată,

refuză în mod nejustificat să-i recunoască statutul de persoană îndreptățită la

restituire în natură.

La data de 2 octombrie 2001, a

formulat în cauză cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei, numita

B.V., solicitând respingerea acțiunii. A arătat că este unica moștenitoare a

proprietarului originar, B.J.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului tribunalul a reținut că proprietarul originar al imobilului, de la

care a fost expropriat prin Decretul nr. 83/1949, a fost B.J., decedat la 16

februarie 1973. Unic moștenitor legal a rămas fiul său, B.C., decedat la 2

ianuarie 1996, Acesta a instituit-o pe intervenienta B.V. ca legatară

universală, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 26 din 12

martie 1996.

Așa fiind, reclamanta, nepoata de

frate a lui B.J., moștenitoare legală, dar nu și rezervatară, este înlăturată

de la succesiune și nu poate pretinde drepturile ce ar fi revenit acestuia.

În consecință, Tribunalul Teleorman,

prin sentința civilă nr. 1706 din 26 noiembrie 2001, a respins acțiunea

reclamantei și a admis în principiu și în fond cererea de intervenție

accesorie.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 253 din 12

iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Instanța de apel a reținut în esență

că:

- în mod corect tribunalul a reținut

că proprietarul originar al imobilului a fost B.J., al cărui unic moștenitor a

fost fiul său, B.C.; la rândul său, acesta a instituit-o pe intervenientă ca

legatară universală, astfel încât reclamanta este străină de succesiune;

- intervenienta și-a justificat

interesul de a formula cererea, ea dovedind că pentru imobilul în litigiu a

depus notificare conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei legi a declarat

recurs reclamanta, criticând-o, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C.

proc. civ. și susținând că:

- este singura moștenitoare a

proprietarului originar al imobilului;

- intervenienta nu și-a justificat

interesul în cauză;

- între pârâta Primăria comunei

Călmățuiu de Sus și intervenientă există contrarietate de interese.

Recursul este nefondat, hotărârile

pronunțate în cauză fiind în întregime legale și temeinice.

Actele de stare civilă și

certificatele de moștenitor, care nu au fost nici un moment contestate,

dovedesc în mod cert că reclamanta, având vocație succesorală de moștenitor

legal nerezervatar, a fost îndepărtată de la moștenire urmare testamentului

prin care B.C. a instituit-o pe intervenientă ca legatar universal. Dincolo de

această realitate juridică, pe care nici recurenta-reclamantă nu o poate

contesta, orice altă discuție cu privire la calitatea procesuală este

superfluă.

Pe de altă parte, intervenienta,

care a formulat notificare solicitând să i se restituie în natură imobilul în

litigiu, are în mod evident interesul ca reclamanta să nu obțină o hotărâre

judecătorească prin care să i se recunoască drepturi asupra bunului respectiv.

În fine, între pârâta Primăria

comunei Călmățuiu de Sus și intervenientă, nu există, cel puțin în acest

moment, contrarietate de interese, ambele susținând același lucru și anume că

reclamanta nu este îndreptățită să i se restituie imobilul.

Așa fiind, toate criticile formulate

sunt neîntemeiate, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Z.E. împotriva deciziei civile nr. 253 din 12 iunie 2002

a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 martie 2003.