ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1132/2003

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de 30 august 2001, reclamanta Z.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria comunei Călmățuiu de Sus, județul Teleorman, ca prin sentință să se dispună anularea deciziei nr. 1853 din 21 august 2001 emisă de aceasta și restituirea în natură a imobilului situat în comuna menționată. Reclamanta a arătat că este unica moștenitoare a numitului B.J., fratele tatălui ei B.G. Imobilul compus din teren în suprafață de 5000 mp și casă de locuit cu 4 camere și dependințe a fost expropriat prin Decretul nr. 83/1949, iar pârâta, prin decizia menționată, refuză în mod nejustificat să-i recunoască statutul de persoană îndreptățită la restituire în natură.

La data de 2 octombrie 2001, a formulat în cauză cerere de intervenție accesorie, în interesul pârâtei, numita B.V., solicitând respingerea acțiunii. A arătat că este unica moștenitoare a proprietarului originar, B.J. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului tribunalul a reținut că proprietarul originar al imobilului, de la care a fost expropriat prin Decretul nr. 83/1949, a fost B.J., decedat la 16 februarie 1973. Unic moștenitor legal a rămas fiul său, B.C., decedat la 2 ianuarie 1996, Acesta a instituit-o pe intervenienta B.V. ca legatară universală, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 26 din 12 martie 1996. Așa fiind, reclamanta, nepoata de frate a lui B.J., moștenitoare legală, dar nu și rezervatară, este înlăturată de la succesiune și nu poate pretinde drepturile ce ar fi revenit acestuia.

În consecință, Tribunalul Teleorman, prin sentința civilă nr. 1706 din 26 noiembrie 2001, a respins acțiunea reclamantei și a admis în principiu și în fond cererea de intervenție accesorie. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 253 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Instanța de apel a reținut în esență că: - în mod corect tribunalul a reținut că proprietarul originar al imobilului a fost B.J., al cărui unic moștenitor a fost fiul său, B.C.; la rândul său, acesta a instituit-o pe intervenientă ca legatară universală, astfel încât reclamanta este străină de succesiune; - intervenienta și-a justificat interesul de a formula cererea, ea dovedind că pentru imobilul în litigiu a depus notificare conform prevederilor Legii nr. 10/2001.

Împotriva acestei legi a declarat recurs reclamanta, criticând-o, în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. și susținând că: - este singura moștenitoare a proprietarului originar al imobilului; - intervenienta nu și-a justificat interesul în cauză; - între pârâta Primăria comunei Călmățuiu de Sus și intervenientă există contrarietate de interese. Recursul este nefondat, hotărârile pronunțate în cauză fiind în întregime legale și temeinice. Actele de stare civilă și certificatele de moștenitor, care nu au fost nici un moment contestate, dovedesc în mod cert că reclamanta, având vocație succesorală de moștenitor legal nerezervatar, a fost îndepărtată de la moștenire urmare testamentului prin care B.C.

a instituit-o pe intervenientă ca legatar universal. Dincolo de această realitate juridică, pe care nici recurenta-reclamantă nu o poate contesta, orice altă discuție cu privire la calitatea procesuală este superfluă. Pe de altă parte, intervenienta, care a formulat notificare solicitând să i se restituie în natură imobilul în litigiu, are în mod evident interesul ca reclamanta să nu obțină o hotărâre judecătorească prin care să i se recunoască drepturi asupra bunului respectiv. În fine, între pârâta Primăria comunei Călmățuiu de Sus și intervenientă, nu există, cel puțin în acest moment, contrarietate de interese, ambele susținând același lucru și anume că reclamanta nu este îndreptățită să i se restituie imobilul.

Așa fiind, toate criticile formulate sunt neîntemeiate, iar recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Z.E. împotriva deciziei civile nr. 253 din 12 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2003.