ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 23.03.2004

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2004

HOTĂRÂRE
23.03.2004
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1159/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC P.E. SA București, în

contradictoriu cu A.V.A.B. București și SC M.C. SRL a formulat contestație la

executare, prin care a solicitat Curții de Arbitraj Comercial Internațional să

constate nulitatea titlului executoriu invocat de creditoarea A.V.A.B. și, pe

cale de consecință, nulitatea tuturor actelor de executare.

Tribunalul arbitral, prin sentința nr.

229 din 17 noiembrie 2003, după ce a luat în examinare excepția de necompetență

a Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și

Industrie a României de a soluționa contestația la executare, și-a declinat

competența în favoarea Curții de Apel București, secția comercială.

Prin aceeași sentință s-a constatat

conflict negativ de competență, dosarul fiind trimis Înaltei Curți de Casație

și Justiție pentru regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul

arbitral a reținut că cererea de arbitrare, intitulată contestație la executare,

întrunește cerințele art. 399 alin. (1) C. proc. civ., întrucât privește

executarea silită și actele de executare. Calea contestației la executare a fost

bine aleasă, a mai reținut tribunalul arbitral, și, în raport cu prevederile alin.

(3) al art. 399 C. proc. civ., mai sus menționat, care stabilește că se pot

invoca, pe calea contestației la executare, apărări de fond împotriva unui

titlul executoriu care nu a fost emis de o instanță judecătorească.

Deși calea contestației la executare

a fost bine aleasă, tribunalul a stabilit că cererea nu a fost introdusă la

instanța competentă, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., art. 373 alin. (2)

În conformitate cu aceste dispoziții,

care stabilesc că debitorii pot contesta în justiție măsurile dispuse de

A.V.A.B., s-a apreciat că instanța competentă este Curtea de Apel București,

secția comercială, chiar și în ipoteza în care între părțile în litigiu ar

exista convenție arbitrală, deoarece normele care reglementează competența

materială de soluționare a contestației la executare sunt de ordine publică,

iar părțile nu ar putea să deroge de la aceste dispoziții.

În temeiul art. 400 alin. (2) teza

întâi C. proc. civ., curtea de arbitraj a mai reținut că ar fi competentă să

soluționeze contestația la executare numai sub forma contestației la titlu,

care ar viza lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării propriei hotărâri,

problemă care nu a fost pusă în acest dosar.

În fine, tribunalul arbitral a

constatat că, în cauză, s-a ivit un conflict negativ de competență în sensul art.

20 pct. 2 C. proc. civ., deoarece prin hotărârea 100 din 16 septembrie 2003,

rămasă irevocabilă prin nerecurare, Curtea de Apel București a respins ca

greșit îndreptată contestația la executare, înțelegând prin această soluție că,

potrivit considerentelor prin care s-a invocat art. 343

4

pct. 3 C.

proc. civ., secția comercială a curții de apel s-a declarat necompetentă.

Rezultă din expunerea de mai sus că

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost învestită să soluționeze conflictul

negativ de competență, cu alte cuvinte, s-a cerut ca prin regulatorul de

competență pe care îl va pronunța să stabilească, potrivit legii, care instanță

urmează să soluționeze contestația la executare, tribunalul arbitral sau Curtea

de Apel București, secția comercială.

Pentru a rezolva această problemă de

drept, trebuie mai întâi să se observe că debitoarea SC P.E. SA a sesizat cu

contestație la executare Curtea de Apel București, secția comercială, în

dosarul nr. 1693/2003 și separat, cu aceeași cerere, tribunalul arbitral.

De asemenea, trebuie observat că, în

dosarul curții de apel, s-a respins acțiunea ca greșit îndreptată și că această

hotărâre a rămas irevocabilă prin nerecurare.

Prin urmare, Curtea de Apel

București nu a pronunțat o hotărâre de declinare a competenței în favoarea tribunalului

arbitral, ci hotărârea sa a fost prezentată ca apărare, în scopul de a se

obține în fața acestui tribunal respingerea excepției de necompetență.

Conform art. 20 alin. (2) C. proc.

civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe

judecătorești ori alte organe cu activitate jurisdicțională se consideră,

deopotrivă, necompetente să soluționeze o pricină, în speță, contestația la

executare, declinându-și reciproc competența.

În speță această condiție a

declinării reciproce a fost creată prin hotărârea arbitrală doar ca o

construcție juridică bazată pe considerentele unei sentințe care s-a pronunțat

într-un dosar al curții de apel.

Pe de altă parte, tribunalul

arbitral nu a primit dosarul în urma hotărârii de declinare a competenței,

pentru ca, la rândul său, să-și decline competența în favoarea curții de apel

și astfel să fie necesar regulatorul de competență pentru rezolvarea

conflictului negativ de competență.

Prin hotărârea pronunțată, în

realitate, tribunalul arbitral și-a declinat competența în favoarea Curții de

Apel București, căreia urma să i se trimită dosarul pentru soluționarea

contestației la executare, problema de drept a competenței materiale, pusă în

fața acestuia, fiind rezolvată prin examinarea actelor normative incidente în

cauză în raport cu obiectul cererii.

Dacă s-ar trece peste aspectele

arătate, privind existența conflictului negativ de competență și s-ar considera

că prin sentința de respingere a contestației ca greșit îndreptată, în

realitate, curtea de apel s-a declarat necompetentă, Înalta Curte stabilește

că, în adevăr, competența revine Curții de Apel București, întrucât

reglementarea specială, O.U.G. nr. 51/1998 în art. 83 alin. (1), dă dreptul

debitorilor să conteste în justiție măsurile dispuse de A.V.A.B.

Cum justiția se înfăptuiește de

instanțele judecătorești prevăzute de art. 125 alin. (1) din Constituție,

competentă să soluționeze contestația la executare este Curtea de Apel București,

secția comercială, așa cum s-a argumentat judicios prin hotărârea tribunalului

arbitral.

Stabilește competența în favoarea Curții

de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 23 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-09-30
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3080/2010
dosarul de executare nr. 74585/2006 din litigiu. Prin sentința arbitrală nr. 74 din 30 martie 2010, Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României admite excepția de necompetență materială in
ÎCCJ 2004-12-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5485/2004
Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 167, pronunțată la data de 17 martie 2004 în dosarul nr. 10252/2003, Judecătoria sectorului VI București
ÎCCJ 2006-01-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2006
decizia nr. 2658, prin care, în considerarea motivului de ordine publică privind necompetența arbitrajului de a soluționa cererea de arbitrare dedusă judecății, invocat în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis recursul declarat
ÎCCJ 2003-05-07
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2503/2003
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 25, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, s-a admis excepția necompetenței materiale
ÎCCJ 2003-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5375/2004
alin. (1) pct. 1, C. proc. civ. și art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., modificate prin O.U.G. nr. 58/2003, normele de procedură fiind de imediată aplicare. Constatând existența conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București,
Sursă