ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2006

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea adresată acestei

instanțe la data de 24 iunie 2005, înregistrată la nr. 2530, contestatoarea, SC

T.C.E.B. SRL, prin reprezentantul său legal, a solicitat anularea deciziei nr. 2658,

pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data

de 19 aprilie 2005, în dosarul nr. 10042/2004, pentru motivul prevăzut de art. 317

pct. 2 C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare

s-a arătat, în esență, că menționata decizie „a fost dată cu încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, fără a se dezvolta

și argumenta această afirmație, contestatoarea criticând, în concret, invocarea,

din oficiu, de către instanța de recurs, ca motiv de recurs de ordine publică,

a excepției de necompetență a arbitrajului de a soluționa litigiul, în raport

de art. 340 C. proc. civ. și art. 14 din regulile de Procedură Arbitrală; admiterea

recursului în temeiul acestui motiv și soluția dată acțiunii în anulare și

cererii de arbitrare a litigiului dedus judecății.

Intimata a solicitat, prin

întâmpinare, în principal, respingerea menționatei cereri, ca inadmisibilă,

iar, în subsidiar, ca nefondată.

În vederea soluționării contestației

în anulare s-a atașat dosarul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 10042/2004, în care s-a pronunțat, la data de 19 aprilie 2005,

decizia nr. 2658, prin care, în considerarea motivului de ordine publică

privind necompetența arbitrajului de a soluționa cererea de arbitrare dedusă

judecății, invocat în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc. civ., a admis

recursul declarat de

a.d.s.,

împotriva

deciziei comerciale nr. 197/ R, pronunțată de secția a VI-a comercială a Curții

de Apel București, la data de 5 martie 2004, pe care a modificat-o, în sensul

că a admis acțiunea în anulare formulată de aceasta împotriva sentinței

arbitrale nr. 169, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă

Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București la data de

30 septembrie 2003, pe care a anulat-o și a respins, ca inadmisibilă, cererea

de arbitrare formulată de reclamanta SC T.C.E.B. SRL.

Este de observat că, deși

contestația în anulare este întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2

C. proc. civ., din motivarea acestei cereri nu rezultă în ce constă încălcarea

dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență; că acest motiv nu a

fost invocat în fața instanței de recurs; că, în speță, nu sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de alin. (2) al acestui articol, iar criticile vizează,

exclusiv, aspecte privind judecata recursului în baza evocatului motiv de

ordine publică, referitor la necompetența generală a arbitrajului, în speță, și

soluția pronunțată în recurs în considerarea acestui motiv.

Așa fiind, constatând caracterul

limitativ și de strictă interpretare al art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.,

în conformitate cu care contestația în anulare este admisibilă numai pentru motivul

prevăzut expres de acesta, respectiv: „când hotărârea a fost dată de judecători

cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, care

nu-și găsește incidența în speță, nu și pentru săvârșirea unor greșeli de judecată,

oricare ar fi natura lor, cum, greșit, pretinde contestatoarea, Înalta Curte va

respinge, ca inadmisibilă, contestația în anularea sus arătatei decizii,

formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anularea

deciziei nr. 2658 din 19 aprilie 2005, pronunțată de secția comercială a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de SC T.C.E.B. SRL Piatra

Neamț, ca inadmisibilă.

I

revocabilă

.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 18 ianuarie 2006.