ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 148/2006

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 24 iunie 2005, înregistrată la nr. 2530, contestatoarea, SC T.C.E.B. SRL, prin reprezentantul său legal, a solicitat anularea deciziei nr. 2658, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 19 aprilie 2005, în dosarul nr. 10042/2004, pentru motivul prevăzut de art. 317 pct. 2 C. proc. civ. În motivarea contestației în anulare s-a arătat, în esență, că menționata decizie „a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, fără a se dezvolta și argumenta această afirmație, contestatoarea criticând, în concret, invocarea, din oficiu, de către instanța de recurs, ca motiv de recurs de ordine publică, a excepției de necompetență a arbitrajului de a soluționa litigiul, în raport de art. 340 C. proc.

civ. și art. 14 din regulile de Procedură Arbitrală; admiterea recursului în temeiul acestui motiv și soluția dată acțiunii în anulare și cererii de arbitrare a litigiului dedus judecății. Intimata a solicitat, prin întâmpinare, în principal, respingerea menționatei cereri, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată. În vederea soluționării contestației în anulare s-a atașat dosarul secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 10042/2004, în care s-a pronunțat, la data de 19 aprilie 2005, decizia nr. 2658, prin care, în considerarea motivului de ordine publică privind necompetența arbitrajului de a soluționa cererea de arbitrare dedusă judecății, invocat în temeiul art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., a admis recursul declarat de a.d.s., împotriva deciziei comerciale nr. 197/ R, pronunțată de secția a VI-a comercială a Curții de Apel București, la data de 5 martie 2004, pe care a modificat-o, în sensul că a admis acțiunea în anulare formulată de aceasta împotriva sentinței arbitrale nr. 169, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României și a Municipiului București la data de 30 septembrie 2003, pe care a anulat-o și a respins, ca inadmisibilă, cererea de arbitrare formulată de reclamanta SC T.C.E.B. SRL. Este de observat că, deși contestația în anulare este întemeiată pe prevederile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., din motivarea acestei cereri nu rezultă în ce constă încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență; că acest motiv nu a fost invocat în fața instanței de recurs; că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de alin. (2) al acestui articol, iar criticile vizează, exclusiv, aspecte privind judecata recursului în baza evocatului motiv de ordine publică, referitor la necompetența generală a arbitrajului, în speță, și soluția pronunțată în recurs în considerarea acestui motiv. Așa fiind, constatând caracterul limitativ și de strictă interpretare al art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., în conformitate cu care contestația în anulare este admisibilă numai pentru motivul prevăzut expres de acesta, respectiv: „când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență”, care nu-și găsește incidența în speță, nu și pentru săvârșirea unor greșeli de judecată, oricare ar fi natura lor, cum, greșit, pretinde contestatoarea, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anularea sus arătatei decizii, formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anularea deciziei nr. 2658 din 19 aprilie 2005, pronunțată de secția comercială a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de SC T.C.E.B. SRL Piatra Neamț, ca inadmisibilă. I revocabilă . Pronunțata în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2006.