ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3484/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 263 din 26 februarie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, s-a respins cererea condamnatului V.V. de întrerupere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 178 din 15 martie 2001 a aceluiași tribunal reținând că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc. pen. Prin decizia penală nr. 259 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat. Împotriva acestei decizii condamnatul V.V. a declarat recurs, reiterând cererea inițială de amânare a executării pedepsei pentru motive familiale.

Recursul declarat nu este fondat. Din ancheta socială efectuată în cauză rezultă într-adevăr că soția condamnatului, muncitoare necalificată realizează venituri modeste și locuiește într-o casă, a cărei construcție nu este finalizată, însă aceste condiții precare de existență sunt de durată și nu pot fi îmbunătățite de condamnat într-un termen scurt, de 3 luni cât i s-ar putea întrerupe executarea pedepsei. În consecință urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.V. împotriva deciziei penale nr. 259 din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 iunie 2004.