ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4420/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 98 din 30 ianuarie 2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat inculpatul R.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 3 octombrie 2002 la zi. Totodată, s-a luat act că partea vătămată I.I. nu s-a constituit parte civilă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În noaptea de 28 septembrie 2002, în jurul orei 1,00, inculpatul s-a aflat în compania unor prieteni în stația R.A.T.B.

Sf. Gheorghe, moment în care pe lângă el au trecut patru fete care se îndreptau spre pasajul Lipscani. Fără să discute cu însoțitorii săi Ș.R., P.C. și N.R., inculpatul s-a repezit spre partea vătămată I.I., i-a smuls geanta și a fugit pe str. Pătrașcu Vodă, fiind urmat de prietenii săi. Împreună cu aceștia, inculpatul a intrat în scara unui bloc, a verificat conținutul genții și și-a însușit un telefon mobil, un portofel în care se afla suma de 22.000 lei, o carte de identitate și o pereche de cercei din metal. Telefonul a fost luat de P.C., celelalte bunuri fiind aruncate sub un autoturism parcat în apropiere, unde au fost găsite de organele de poliție. Ulterior, telefonul a fost valorificat de P.C.

cu suma de 250.000 lei, bani cu care au cumpărat droguri, pe care le-au împărțit toți patru. Cu privire la S.R., P.C. și N.R. s-a dispus disjungerea cauzei. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor-verbale încheiate de organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor N.G., L.R., P.A.M., dovezii de restituire a bunurilor sustrase, probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 216 din 17 aprilie 2003, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia hotărârii instanței de fond. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, reiterând motivele de apel invocate, solicitând reducerea pedepsei aplicate, întrucât nu are antecedente penale și a avut o poziție sinceră pe tot parcursul procesului penal.

Recursul nu este fondat. La individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de fond și cea de control judiciar au ținut seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de persoana făptuitorului. Comiterea infracțiunii în împrejurările de timp și de loc arătate (noaptea, în jurul orelor 1,00, într-un loc public cu multiple posibilități de a dispărea rapid după săvârșirea infracțiunii, prezența mai multor persoane în jurul victimei de natură a o timora) scopul săvârșirii acestei fapte antisociale (procurarea de bani pentru droguri) relevă un pericol social ridicat și care excluse posibilitatea reducerii pedepsei.

Pe de altă parte, la dozarea sancțiunii au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana făptuitorului, (nu are antecedente penale și a recunoscut sincer infracțiunea, regretând-o) motiv pentru care s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de textul sancționator. În raport de considerentele arătate, recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se va computa perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr. 216 din 17 aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 3 octombrie 2002 la 10 octombrie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.