ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4420/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 98 din 30 ianuarie

2003 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat

inculpatul R.C. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 3

octombrie 2002 la zi.

Totodată, s-a luat act că partea

vătămată I.I. nu s-a constituit parte civilă.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În noaptea de 28 septembrie 2002, în

jurul orei 1,00, inculpatul s-a aflat în compania unor prieteni în stația

R.A.T.B. Sf. Gheorghe, moment în care pe lângă el au trecut patru fete care se

îndreptau spre pasajul Lipscani. Fără să discute cu însoțitorii săi Ș.R., P.C.

și N.R., inculpatul s-a repezit spre partea vătămată I.I., i-a smuls geanta și

a fugit pe str. Pătrașcu Vodă, fiind urmat de prietenii săi.

Împreună cu aceștia, inculpatul a

intrat în scara unui bloc, a verificat conținutul genții și și-a însușit un

telefon mobil, un portofel în care se afla suma de 22.000 lei, o carte de

identitate și o pereche de cercei din metal.

Telefonul a fost luat de P.C.,

celelalte bunuri fiind aruncate sub un autoturism parcat în apropiere, unde au

fost găsite de organele de poliție.

Ulterior, telefonul a fost

valorificat de P.C. cu suma de 250.000 lei, bani cu care au cumpărat droguri,

pe care le-au împărțit toți patru.

Cu privire la S.R., P.C. și N.R. s-a

dispus disjungerea cauzei.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza plângerii părții vătămate, proceselor-verbale încheiate de

organele de urmărire penală, depozițiilor martorilor N.G., L.R., P.A.M.,

dovezii de restituire a bunurilor sustrase, probe coroborate cu declarațiile inculpatului

care a recunoscut fapta pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 216 din 17 aprilie 2003, a respins apelul

formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia hotărârii instanței de fond.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, reiterând motivele de apel invocate, solicitând reducerea

pedepsei aplicate, întrucât nu are antecedente penale și a avut o poziție

sinceră pe tot parcursul procesului penal.

Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei au fost

avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen.,

instanța de fond și cea de control judiciar au ținut seama atât de pericolul

social concret al faptei comise, cât și de persoana făptuitorului.

Comiterea infracțiunii în

împrejurările de timp și de loc arătate (noaptea, în jurul orelor 1,00, într-un

loc public cu multiple posibilități de a dispărea rapid după săvârșirea

infracțiunii, prezența mai multor persoane în jurul victimei de natură a o

timora) scopul săvârșirii acestei fapte antisociale (procurarea de bani pentru

droguri) relevă un pericol social ridicat și care excluse posibilitatea

reducerii pedepsei.

Pe de altă parte, la dozarea

sancțiunii au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana

făptuitorului, (nu are antecedente penale și a recunoscut sincer infracțiunea,

regretând-o) motiv pentru care s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de textul

sancționator.

În raport de considerentele arătate,

recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în conformitate

cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.C. împotriva deciziei penale nr.

216 din 17 aprilie  2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 3 octombrie 2002 la 10 octombrie

2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2003.