ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 949/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 201 din 16 mai 2000, Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA Maxineni și a obligat pe pârâtul T.I. la plata sumei de 181.252.805 lei din care 114.789.617 lei contravaloare cotă grâu și 66.463.188 lei penalități aferente. În motivarea deciziei, se arată că, potrivit art. V din contractul de asociere în participațiune nr. 232 din 9 martie 1999, pârâtul s-a obligat ca, în cazul nepredării la timp a cotei convenite de grâu sau a contravalorii acesteia, să plătească penalități de 0,3% pe zi începând din a treia zi de la începerea recoltării grâului, iar prin angajamentul din 23 noiembrie 1999, aceasta recunoaște neexecutarea obligației, dar numai pentru suprafața de 40 ha, fără a face dovada că ar fi fost împiedicat să cultive terenul sau că a existat o cauză exoneratoare de răspundere contractuală.

Curtea de Apel Galați, secția comercială, prin decizia nr. 228 din 27 martie 2001, a admis apelul declarat de pârât împotriva sentinței și, schimbând-o în parte, a redus sumele la care a fost obligat pârâtul la 22.848.000 lei daune și 12.096.000 lei penalități de întârziere. Instanța de apel a dispus și administrat o expertiză tehnică agricolă pentru a stabili în concret sumele datorate de pârât în baza contractului încheiat, decizia confirmând concluziile raportului de expertiză. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC A. SA Mărgineni, societate aflată în lichidare judiciară pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei și menținerea cuantumului obligației de plată stabilit prin sentință.

Recurenta expune un calcul aritmetic în care, chiar pentru o suprafață de 40 ha, reținând T.V.A și predarea cupoanelor, cuantumul obligației de plată este de 73.181.120 lei. O altă critică vizează acordarea cheltuielilor de judecată, cu încălcarea art. 276 C. proc. civ., reținându-se culpa pârâtei în formularea apărărilor la instanța de fond. Recursul nu este fondat. Criticile cu privire la stabilirea cuantumului obligației de plată s-au constituit și în obiecțiuni la raportul de expertiză în apel, iar față de cele convenite prin contractul de asociere în participațiune ca drepturi și obligații ale părților, răspunsul expertului, în sensul că taxa pe valoarea adăugată nu intră efectiv în prețul grâului, iar cupoanele distribuite prin programul guvernului de sprijinire a agricultorilor, aferente suprafeței de 40 ha, s-au alocat pârâtului, este pertinent, decizia fiind corectă sub acest aspect.

Nici critica cu privire la încălcarea prevederilor art. 276 C. proc. civ. nu poate fi primită, deoarece instanța fiind sesizată numai cu acțiunea principală, nu și cu cererea reconvențională, o eventuală compensare a obligațiilor de plată nu are obiect, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin decizie, s-a menținut obligația pârâtului de plată a cheltuielilor de judecată, iar ca urmare a admiterii apelului declarat de pârât, corect recurenta a fost obligată la cheltuielile de judecată, pe care acesta le-a făcut în apel. Așa fiind, Curtea va respinge recursul declarat, ca nefondat, menținând, ca legală și temeinică, decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Maxineni, prin lichidator I.M., împotriva deciziei nr. 228 din 27 martie 2001 a Curții de Apel Galați. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.