ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 949/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 201 din 16 mai 2000,

Tribunalul Brăila, secția comercială, a admis acțiunea formulată de reclamanta

SC A. SA Maxineni și a obligat pe pârâtul T.I. la plata sumei de 181.252.805

lei din care 114.789.617 lei contravaloare cotă grâu și 66.463.188 lei penalități

aferente.

În motivarea deciziei, se arată că, potrivit art. V

din contractul de asociere în participațiune nr. 232 din 9 martie 1999, pârâtul

s-a obligat ca, în cazul nepredării la timp a cotei convenite de grâu sau a

contravalorii acesteia, să plătească penalități de 0,3% pe zi începând din a

treia zi de la începerea recoltării grâului, iar prin angajamentul din 23

noiembrie 1999, aceasta recunoaște neexecutarea obligației, dar numai pentru

suprafața de 40 ha, fără a face dovada că ar fi fost împiedicat să cultive

terenul sau că a existat o cauză exoneratoare de răspundere contractuală.

Curtea de Apel Galați, secția comercială, prin

decizia nr. 228 din 27 martie 2001, a admis apelul declarat de pârât împotriva

sentinței și, schimbând-o în parte, a redus sumele la care a fost obligat

pârâtul la 22.848.000 lei daune și 12.096.000 lei penalități de întârziere.

Instanța de apel a dispus și administrat o expertiză

tehnică agricolă pentru a stabili în concret sumele datorate de pârât în baza

contractului încheiat, decizia confirmând concluziile raportului de expertiză.

Împotriva deciziei a declarat recurs reclamanta SC A.

SA Mărgineni, societate aflată în lichidare judiciară pentru motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei și

menținerea cuantumului obligației de plată stabilit prin sentință.

Recurenta expune un calcul aritmetic în care, chiar

pentru o suprafață de 40 ha, reținând T.V.A și predarea cupoanelor, cuantumul

obligației de plată este de 73.181.120 lei.

O altă critică vizează acordarea cheltuielilor de

judecată, cu încălcarea art. 276 C. proc. civ., reținându-se culpa pârâtei în

formularea apărărilor la instanța de fond.

Recursul nu este fondat.

Criticile cu privire la stabilirea cuantumului obligației

de plată s-au constituit și în obiecțiuni la raportul de expertiză în apel, iar

față de cele convenite prin contractul de asociere în participațiune ca

drepturi și obligații ale părților, răspunsul expertului, în sensul că taxa pe

valoarea adăugată nu intră efectiv în prețul grâului, iar cupoanele distribuite

prin programul guvernului de sprijinire a agricultorilor, aferente suprafeței

de 40 ha, s-au alocat pârâtului, este pertinent, decizia fiind corectă sub

acest aspect.

Nici critica cu privire la încălcarea prevederilor art.

276 C. proc. civ. nu poate fi primită, deoarece instanța fiind sesizată numai

cu acțiunea principală, nu și cu cererea reconvențională, o eventuală

compensare a obligațiilor de plată nu are obiect, pe de o parte, iar pe de altă

parte, prin decizie, s-a menținut obligația pârâtului de plată a cheltuielilor

de judecată, iar ca urmare a admiterii apelului declarat de pârât, corect

recurenta a fost obligată la cheltuielile de judecată, pe care acesta le-a

făcut în apel.

Așa fiind, Curtea va respinge recursul declarat, ca

nefondat, menținând, ca legală și temeinică, decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.

SA Maxineni, prin lichidator I.M., împotriva deciziei nr. 228 din 27 martie

2001 a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie

2003.