ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2370/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 309 din 25 noiembrie 2002, Tribunalul Alba a condamnat pe inculpații: - M.T. în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la 8 ani închisoare; - H.C.D. în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 5 ani închisoare. Au fost interzise inculpaților drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a dispus deducerea arestării preventive de la 21 august 2002, la zi și a fost menținută măsura privativă de libertate.

Inculpații au fost obligați, în solidar, către părțile civile R.I. la suma de 5.000.000 lei și R.F. la suma de 9.350.000 lei despăgubiri civile, precum și la câte 140.000 lei cheltuieli judiciare către fiecare parte civilă. S-a dispus obligarea inculpaților la câte 1.900.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 600.000 lei, reprezentând onorariul apărătorilor din oficiu. Instanța a reținut, în fapt, că, cei doi inculpați s-au cunoscut în stația CF G., ocupându-se ocazional de culegerea de plante ornamentale de sezon. În ziua de 11 iunie 2002, inculpații, întâlnindu-se în stația CF A., după ce au consumat băuturi alcoolice s-au înțeles, să sustragă de la cetățenii din trenul pe ruta Arad – Sibiu, bunurile pe care le dețineau, adormindu-i prin administrarea de somnifere.

La sugestia inculpatului M.T., inculpatul H.C. a cumpărat de la farmacie, 10 tablete D., urcând împreună în trenul personal pe ruta Arad - Teiuș. Observându-le pe părțile vătămate R.I. și R.F. și aflând din discuțiile acestora cu un alt călător că se întorc din Ungaria, unde au câștigat bine, inculpații i-au invitat la ei în compartiment, servindu-i cu palincă, după care au mai consumat și alte băuturi alcoolice. În stația CF T., părțile vătămate și inculpații au coborât, mergând în sala de așteptare în jurul orelor 20,00, pentru ca, în jurul orelor 23,00, să urce cu toții într-o garnitură de tren formată pentru traseul spre Brașov, staționată. După ce au mai consumat palincă, inculpatul M.T.

a coborât și a cumpărat de la bufetul gării 4 pahare din plastic cu cafea, cu care s-a întors în vagon, nu înainte de a fi pus câte 2 pastile de D. în paharele părților vătămate, care consumând cafeaua, au adormit în 10 minute. În timp ce inculpatul H.C.D. asigura paza la capătul vagonului, inculpatul M.T., tăind cu o lamă buzunarul părții vătămate R.F. i-a sustras portofelul, apoi de la partea vătămată R.I. o borsetă, iar din gențile de voiaj a sustras 6 pachete cafea J. și un ceas de mână. Inculpații au coborât din tren, abandonând celelalte bunuri, constatând că au sustras 7.050.000 lei și 500 forinți, din care suma de 3.400.000 lei împreună cu 3 pachete de cafea au fost primite de inculpatul H.C.D.

Părăsind orașul Teiuș cu un taxi, inculpații au ajuns în orașul Sebeș și apoi, cu trenul în municipiul Sibiu, unde s-au despărțit. După identificarea făptuitorilor, organul de poliție a ridicat de la numita P.I., concubina inculpatului M.T., ceasul de mână sustras. Inculpații au recunoscut săvârșirea faptei așa cum a fost reținută, atât în cursul urmăririi penale cât și la instanța de judecată. Împotriva acestei hotărâri, inculpații au declarat apel, solicitând acordarea circumstanțelor atenuante, prin luarea în considerare a conduitei sincere în cursul procesului penal și de asemenea, reducerea pedepselor. Prin decizia penală nr. 24 din 4 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins ca nefondate, apelurile inculpaților, constatând că, în raport cu pericolul social concret al faptelor, rezultat din împrejurările săvârșirii acestora și urmarea produsă, pedepsele au fost corect individualizate.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul H.C.D., care prin motivele scrise depuse la dosar a solicitat reducerea pedepsei, iar oral, prin apărător, a cerut în principal, achitarea întrucât fapta nu a fost săvârșită de el, iar în subsidiar, reținerea circumstanțelor atenuante și pe cale de consecință, reducerea pedepsei. Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că motivele invocate se întemeiază pe cazurile de casare, prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., însă nu sunt fondate. Așa cum a fost reținută, situația de fapt este dovedită fără echivoc prin mijloacele de probă legal administrate în cauză și este confirmată prin declarațiile inculpaților.

Participarea inculpatului H.C.D. în forma complicității este temeinic dovedită, începând cu luarea hotărârii infracționale, procurarea de către acesta a pastilelor de D. (identificate, conform buletinelor de analiză toxicologice ale Laboratorului de Toxicologie Alba, în organismul părților vătămate), susținerea versiunii traseului cu trenul, pentru inducerea în eroare a părților vătămate, asigurarea pazei și încheind cu obținerea părții ce îi revenea din săvârșirea infracțiunii. În individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și mai mult decât se impunea, unor împrejurări legate de persoana inculpatului H.C.D., lipsa antecedentelor penale, comportarea sinceră în cursul procesului, le-a fost dată semnificația circumstanțelor atenuante, cu efectul coborârii pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege, 5 ani închisoare.

O altă reducere a pedepsei nu se impune și nici nu ar fi justificată în raport cu gradul concret de pericol social al infracțiunii, rezultat din modul în care a fost concepută și săvârșită și urmările produse, fiind necesară, cel puțin, în cuantumul stabilit, pentru realizarea scopului prevenirii săvârșirii la noi infracțiuni. Neconstatând nici din examinarea din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., existența vreunui caz de casare a hotărârilor, recursul inculpatului H.C.D., urmează să fie respins ca nefondat. În baza art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată se va deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 21 august 2002, la 21 mai 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul H.C.D., împotriva deciziei penale nr. 24 din 4 februarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 21 august 2002, la 21 mai 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2003.