ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3649/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3649/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la 14
noiembrie 2002, reclamanții B.T.Ș. și B.O.M., în calitate de moștenitori ai lui
B.C.G., căruia, potrivit Decretului nr. 24/1989 și deciziei de punere în
executare nr. 274/1990 a Consiliului Județean Vâlcea, i-a fost preluat din
proprietate terenul în suprafață de 3,16 ha în vederea efectuării lucrărilor
hidroenergetice necesare Centralei Hidroenergetice CHE Cornetu, au chemat în
judecată pe pârâta SC Hidroelectrica SA București, sucursala Hidrocentrale
Rîmnicu Vâlcea, pentru a fi obligată să dea curs notificării trimise de ei cu
nr. 304 din 1 noiembrie 2001 în sensul de a li se face o ofertă de restituire
prin echivalent pentru terenul menționat. Au mai solicitat, față de refuzul
pârâtei de a emite o decizie în sensul cerut prin notificare, obligarea acesteia
și la daune cominatorii de 100.000 lei pe zi de întârziere în executarea
hotărârii ce va fi pronunțată de instanță.
Tribunalul Vâlcea, secția civilă,
prin sentința nr. 49 din 4 februarie 2002, a admis, în parte, acțiunea și a
obligat pe pârâta SC Hidroelectrica SA București, sucursala Hidrocentrale
Sibiu, introdusă în cauză în locul pârâtei care a dovedit că, în urma
reorganizării judiciare intervenite pe baza Hotărârii nr. 71/2002 a Consiliului
de Administrație, în prezent aceasta administrează amenajările hidroelectrice
de la CHE Cornetu în amonte, să emită dispoziție sau decizie motivată cu ofertă
de restituire prin echivalent conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Prin aceeași sentință, au fost
respinse: acțiunea față de pârâta SC Hidroelectrica SA București, sucursala
Hidrocentrale Rîmnicu Vâlcea pentru lipsa calității procesuale pasive, și
capătul de cerere privind daunele cominatorii întrucât notificarea, actele
anexă privind dreptul de proprietate și reorganizarea intervenită au fost
comunicate SC Hidroelectrica SA București, sucursala Hidrocentrale Sibiu după
declanșarea litigiului.
Sentința a fost apelată de către
pârâta SC Hidroelectrica SA București, sucursala Hidrocentrale Sibiu.
Curtea de Apel Pitești, secția
civilă, prin decizia nr. 42/A din 1 aprilie 2003, a admis apelul pârâtei și a
schimbat sentința tribunalului în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea sentinței, instanța de
apel a reținut, în esență:
- că notificarea reclamanților și
actele anexă au fost trimise de către SC Hidroelectrica SA București, sucursala
Hidrocentrale Râmnicu Vâlcea, sucursalei Hidrocentrale Sibiu la 7 august 2002,
cu adresa nr. 10040.
- că, întrucât pârâta deținătoare a
imobilului în litigiu, analizând notificarea și actele primite, a emis decizia
nr. 92 din 13 martie 2003 prin care a respins cererea petenților pentru
nedovedirea dreptului de proprietate asupra terenului pretins moștenit de la
autor, pretenția reclamanților de a li se comunica oferta de restituire prin
echivalent a rămas fără obiect.
Împotriva deciziei instanței de apel
au declarat recurs reclamanții B.T.Ș. și B.O.M., criticând-o ca fiind nelegală
și netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Trei sunt motivele de recurs
invocate, recurenții-reclamanți susținând:
- prin primul motiv, că decizia
atacată a fost pronunțată la primul termen de judecată cu încălcarea dreptului
de apărare, în condițiile în care ei au cerut acordarea unui termen de judecată
pentru a-și pregăti apărarea sau amânarea pronunțării soluției, în raport de
actul nou depus la dosar, decizia nr. 92/2003 emisă de pârâtă, ca răspuns
negativ la notificare;
- prin motivul al doilea, că, în mod
greșit decizia atacată a fost pronunțată în contradictoriu și cu SC
Hidroelectrica SA Rîmnicu Vâlcea de vreme ce unitatea deținătoare deci parte cu
poziție, calitate procesuală pasivă în cauză s-a dovedit a fi numai SC Hidroelectrica
SA Sibiu.
- prin motivul al treilea, că, în
mod greșit, prin admiterea apelului pârâtei, a fost schimbată sentința
tribunalului în sensul respingerii acțiunii ca rămasă fără obiect de vreme ce,
prin decizia nr. 92 din 13 martie 2003, unitatea deținătoare nu le-a făcut
ofertă de restituire a imobilului prin echivalent, așa cum au solicitat prin notificare
și cum instanța de fond a dispus.
Pentru motivele redate mai sus,
recurenții-reclamanți solicită admiterea recursului și modificarea deciziei
atacate în sensul respingerii apelului pârâtei și confirmării sentinței
tribunalului.
Recursul este întemeiat.
În faza de apel a cauzei, pentru
primul termen de judecată din 1 aprilie 2003, pârâta, în calitate de apelantă,
a depus la dosar decizia nr. 92 din 13 martie 2003 prin care a respins
notificarea reclamanților pe considerentul că aceștia nu ar fi făcut dovada
dreptului de proprietate asupra terenului din litigiu.
Depunerea la dosar a actului
menționat obliga instanța dacă nu să amâne judecata, cel puțin să amâne
pronunțarea deciziei pentru a da posibilitate reclamanților să ia cunoștință de
cuprinsul respectivului act și să-și pregătească apărarea și în raport de
acesta.
Pricina a fost judecată, așadar, la
primul termen fixat cu încălcarea dreptului reclamanților de a se apăra.
Analizând decizia atacată prin
prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, se constată că este greșită.
Instanțele au stabilit corect că
unitatea deținătoare a imobilului din litigiu în sensul pct. 20 alin. (1) și (3),
art. 21 din Legea nr. 10/2001 este SC Hidroelectrice SA, sucursala Sibiu.
Potrivit textelor de lege
menționate, unitatea deținătoare trebuie să dea curs notificărilor primite prin
emiterea unei decizii.
Atât în dosarul de fond cât și în
cel de apel pârâta nu a contestat că terenul din litigiu, obiect al notificării
nr. 304 din 1 noiembrie 2001, a trecut la stat, prin deciziile nr. 168/1989 și
nr. 274/1990 emise de Consiliul Județean Vâlcea de punere în aplicare a
Decretului nr. 24/1989, pentru executarea lucrărilor hidroenergetice necesare
Centralei hidroenergetice CHE Cornetu și că, pentru aceasta, reclamanții,
trebuie să primească o ofertă de restituire prin echivalent.
De altfel, pârâta inițial chemată în
judecată SC Hidroelectrica SA Rîmnicu Vîlcea, prin adresa nr. 956 din 25
ianuarie 2002, a comunicat reclamanților că au deținut terenul din litigiu dar
că, întrucât restituirea acestuia în natură nu este posibilă, pentru
despăgubiri, ei se pot adresa Prefecturii Județului Vâlcea.
Notificarea și actele anexe au
intrat în posesia unității deținătoare (pârâta din speță).
În raport de actele invocate de
reclamanți și de poziția inițial adoptată de pârâtă, se impunea emiterea unei
decizii care să cuprindă oferta de restituire prin echivalent așa cum a dispus
tribunalul.
Or, pârâta SC Hidroelectrica SA, sucursala
Sibiu, a emis decizia nr. 92 din 13 martie 2003 de respingere a notificării, cu
motivarea că reclamanții nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate asupra
terenului.
Prin emiterea deciziei menționate nu
înseamnă că pârâta unitate deținătoare și-a îndeplinit obligația de a face în
sensul art. 1077 C. civ., așa cum a reținut instanța de apel, care, admițând
apelul pârâtei, a modificat sentința în sensul respingerii acțiunii ca rămasă
fără obiect.
În raport de dovezile din dosar,
apare corectă sentința tribunalului prin care pârâta a fost obligată să emită
dispoziție sau decizie motivată, cu ofertă de restituire prin echivalent,
conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, recursul declarat de
reclamanți, fiind întemeiat, urmează să fie admis, modificând decizia instanței
de apel în sensul respingerii apelului pârâtei și confirmării sentinței
tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de către
reclamanții B.T.Ș. și B.O.M. împotriva deciziei nr. 42/A din 1 aprilie 2003 a
Curții de Apel Pitești, pe care o modifică în sensul că respinge, ca nefondat,
apelul formulat de către pârâta SC Hidroelectrica SA Sibiu sentinței civile nr.
49 din 4 februarie 2003 a Tribunalului Vîlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 mai 2004.