ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2724/2004

La apelul nominal au lipsit

recurentul reclamant și intimații pârâți Municipiul Constanța prin Primar și

Consiliul Local Constanța.

Procedura completă.

Se referă că s-a cerut judecarea în

lipsă.

Nefiind chestiuni prealabile, Curtea

reține cauza pentru deliberare.

C

U R T E A

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 martie 1999 la Tribunalul

Constanța, secția civilă reclamantul Iucal I.C. a chemat în judecată pe pârâții

Municipiul Constanța prin Primar, Consiliul Local Constanța și Statul Român

reprezentat de Ministerul Finanțelor pentru a fi obligați să-i lase în deplină

proprietate și posesie terenul în suprafață de 521,22 mp situat în Constanța,

Stațiunea Mamaia lotul 13 careul 55. În drept a invocat dispozițiile art. 480

Cod civil. În situația în care terenul este afectat de construcții reclamantul

a solicitat în compensare un alt teren situat în Mamaia.

În motivare a arătat că terenul în litigiu a fost dobândit de autoarea

sa M. G. în anul 1937 fiind cumpărat de la Primăria Municipiului Constanța și a

fost preluat în proprietatea statului ca efect al deciziei nr. 22043/1958 emisă

de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al orașului Constanța prin care a

fost reziliat de plin drept contractul de vânzare-cumpărare.

Reclamantul mai arată că deși contractul includea un pact comisoriu de

gradul IV autoarea sa nu a avut posibilitatea îndeplinirii obligației asumate

(de a construi o casă sau vilă în termen de 6 ani) deoarece a intrat în vigoare

Decretul-Lege nr. 4215 din 16 decembrie 1938 pentru crearea zonelor militare și

pentru măsurile necesare apărării țării, potrivit căruia terenurile de pe plaja

Mamaia au devenit zone militare, iar ridicarea construcțiilor de orice natură

în aceste zone a fost interzisă și condiția rezolutorie nu s-a realizat

datorită unui caz de forță majoră.

La primul termen de judecată reclamantul și-a modificat acțiunea în

sensul restrângerii cadrului procesual menținându-și cererea de chemare în

judecată doar față de Consiliul Local al Municipiului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 85 din 9 februarie 2000 Tribunalul Constanța –

secția civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantului și a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că între titulara

dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, astfel cum este

identificată în actul de vânzare-cumpărare din anul 1937 și autoarea

reclamantului nu s-a demonstrat identitatea.

Apelul declarat de reclamant a fost admis prin decizia civilă nr. 236

din 16 octombrie 2000 al Curții de Apel Constanța secția civilă care a

desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În rejudecare, prin sentința civilă nr. 72 din 12 februarie 2001

Tribunalul Constanța, secția civilă a respins cererea ca nefondată cu motivarea

că terenul face parte din domeniul public și acordarea unui teren în compensare

nu este prevăzută de dispozițiile Legii nr. 18/1991.

Împotriva acestei sentințe reclamantul a formulat apel la data de 25

februarie 2003.

Prin decizia nr. 29/C din 26 martie 2003 Curtea de Apel Constanța,

secția civilă a respins cererea de repunere în termenul de apel și a respins

apelul ca tardiv declarat.

Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că din dovada de

comunicare a sentinței civile nr. 72 din 12 februarie 2001 rezultă că a fost

afișată la domiciliul reclamantului indicându-se în conformitate cu art. 88

pct. 4 și art. 100 (1) pct. 4 Cod procedură civilă numele și domiciliul

acestuia.

Consemnarea în cuprinsul prenumelui a literei „o” (Ioan) nu constituie o

alterare a numelui de o asemenea gravitate și care să determine nulitatea

dovezii de comunicare și a procesului-verbal.

În acest fel nu sunt motive pentru a se încuviința cererea de repunere

în termen și apelul este tardiv declarat.

Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat recurs invocând

motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, citicând

hotărârea pentru că greșit nu a încuviințat cererea de repunere în termen

prenumele său corect fiind Ioan Constantin și nu I.C..

Recursul nu este fondat.

Conform art. 103 (1) Cod procedură civilă „Neexercitarea oricărei căi de

atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage

decăderea afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că

a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei”.

În speță reclamantul nu a demonstrat existența unei împrejurări mai

presus de voința sa. Dimpotrivă declararea la doi ani a apelului demonstrează

mai degrabă lipsa de interes, invocarea prenumelui greșit ca motiv de repunere

în termen fiind în mod vădit un argument nepertinent. Hotărârea instanței de

apel este legală și temeinică.

În altă ordine de idei intrarea în analiza altor critici nu poate fi

făcută, căci ar fi încălcat principiul „non omisso medio”.

Așa fiind, recursul este nefondat și urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul Iucal

I.C.

împotriva deciziei 29/C din

26 martie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.