ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală ne.174 din 21

mai 2003 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul M.T. la pedeapsa de

19 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă perioada arestării preventive cu începere de la 9

octombrie 2002 la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

fost confiscată de la inculpat o coasă, aflată la Camera de corpuri delicte a

instanței.

Sub aspectul laturii civile,

inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.G. suma de 25.000.000

lei cu titlu de despăgubiri civile, iar minorilor P.D. și P.A.M. câte 400.000

lei lunar despăgubiri periodice calculate de la data de săvârșirii faptei și până

la majoratul copiilor.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Inculpatul M.T. locuiește în satul

Docani, comuna Vinderei, în apropierea casei victimei P.V. și a soției acesteia

P.G.

Relațiile dintre cele două familii

nu erau bune, astfel că, în ziua de 5 octombrie 2002 a avut loc un prim

incident, împrejurarea în care P.G. l-a lovit cu o vargă pe unul din copii

inculpatului.

La data de 8 octombrie 2002, în

jurul orelor 18,00, soția victimei s-a deplasat spre cireada satului, iar în

centrul satului, lângă cișmeaua O. l-a văzut pe inculpat. Între cei doi au avut

loc câteva discuții contradictorii, context în care inculpatul a lovit-o pe

partea civilă P.G. Auzind strigătele soției sale, după câteva minute la locul

incidentului a sosit victima P.V., însă inculpatul, văzând pericolul, a fugit

acasă, a luat o coasă și s-a îndreptat spre familia P. și i-a aplicat o

lovitură, de sus în jos, cu partea tăioasă în zona gâtului, cauzându-i o plagă

înțepată-tăiată, penetrantă în partea dreaptă a gâtului, cu o hemoragie

puternică. În urma loviturii primite, victima a mai făcut 2-3 pași, după care

s-a prăbușit în drum, decedând în scurt timp.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor-verbale întocmite de organele de urmărire penală,

raportului de constatare medico-legală, depozițiilor martorilor T.M., T.B.,

M.T., R.G. și S.D., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a

recunoscut constant infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 321 din 26 august 2003, a respins apelurile formulate de partea

civilă și inculpat.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs partea civilă P.G. și inculpatul M.T.

Prin recursul declarat de partea

civilă s-a solicitat majorarea despăgubirilor civile și acordarea de daune

morale.

Inculpatul a criticat această

decizie pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen. și reducerea pedepsei.

Recursurile nu sunt fondate.

Cu privire la recursul părții civile

P.G.:

Potrivit art. 15 C. proc. pen.,

persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra inculpatului și a

persoanei responsabilă civilmente în cursul urmăririi penale, precum și în fața

instanței de judecată până la citirea actului de sesizare.

Din actele aflate la dosar rezultă

că partea vătămată s-a constituit parte civilă în faza de urmărire la data de 9

ianuarie 2003, când a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de

25.000.000 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare.

La instanța de fond, în termen

legal, anterior citirii actului de sesizare, P.G. a menționat personal că își

menține cererea inițială prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 25

milioane lei (a se vedea încheierea din 12 februarie 2003), sumă cu care

inculpatul a fost de acord, aceeași sumă fiind solicitată de partea vătămată și

la data de 21 mai 2003, când au avut loc dezbaterile. În raport de aspectele

arătate, cadrul procesual civil s-a conturat în termen legal, în sensul că pretențiile

formulate de partea vătămată au fost cuantificate la suma de 25.000.000 lei,

sumă la care inculpatul a fost obligat să o plătească părții civile.

Majorarea ulterioară a pretențiilor

civile și solicitarea pentru prima dată în recurs a altor pretenții (daune

morale) nu este posibilă, întrucât se încalcă principiul disponibilității,

operant în latura civilă a cauzei, iar pe de altă parte, termenul de formulare

a pretențiilor civile este depășit, pentru alte sume pretinse inculpatul

trebuie să-și facă apărări noi și urmează a fi supuse controlului

jurisdicțional de legalitate și temeinicie.

Față de considerentele expuse,

recursul declarat de partea civilă nu este fondat și va fi respins în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Cu privire la recursul formulat de

inculpat:

Potrivit art. 73 lit. b) C. pen.,

constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei

vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei

sau prin altă acțiune ilicită gravă.

Din împrejurările comiterii faptei

și a modului de a acționa al inculpatului nu se poate desprinde concluzia că în

momentul săvârșirii faptei, acesta se afla într-o puternică stare de tulburare,

victima neexercitând asupra sa nici una din acțiunile arătate în textul de lege

citat.

Dimpotrivă, după un incident minor

cu soția victimei și imediat după apariția lui P.V., inculpatul a fugit la

locuința sa situată în apropiere, de unde s-a întors înarmat cu o coasă și fără

să fie atacat, lovit, i-a aplicat victimei o puternică lovitură în gât cu

partea tăioasă a coasei, cauzându-i aproape instantaneu moartea.

În condițiile în care inculpatul a

avut inițiativa conflictului nu se poate reține circumstanța atenuantă a

provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum s-a solicitat prin

motivul de recurs.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și

art. 72 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei

comise, cât și de persoana făptuitorului, iar instanța de control judiciare a

reverificat dispozițiile textelor de lege mai sus-arătate, apreciindu-se că

pedeapsa aplicată a fost bine dozată.

Ca atare, recursul declarat de

inculpat este nefondat și va fi respins în temeiul art. 385

1

pct. 1

lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat,

urmând ca Ministerul Justiției să avanseze onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de partea civilă P.G. și de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale

nr. 321 din 26 august 2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 octombrie 2002 la 12 martie

2004.

Obligă pe recurenta parte civilă să

plătească statului suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului suma de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2004.