ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1423/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală ne.174 din 21 mai 2003 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat inculpatul M.T. la pedeapsa de 19 ani închisoare și 5 ani interzicerea unor drepturi, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă perioada arestării preventive cu începere de la 9 octombrie 2002 la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată de la inculpat o coasă, aflată la Camera de corpuri delicte a instanței. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să plătească părții civile P.G. suma de 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, iar minorilor P.D.

și P.A.M. câte 400.000 lei lunar despăgubiri periodice calculate de la data de săvârșirii faptei și până la majoratul copiilor. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: Inculpatul M.T. locuiește în satul Docani, comuna Vinderei, în apropierea casei victimei P.V. și a soției acesteia P.G. Relațiile dintre cele două familii nu erau bune, astfel că, în ziua de 5 octombrie 2002 a avut loc un prim incident, împrejurarea în care P.G. l-a lovit cu o vargă pe unul din copii inculpatului. La data de 8 octombrie 2002, în jurul orelor 18,00, soția victimei s-a deplasat spre cireada satului, iar în centrul satului, lângă cișmeaua O. l-a văzut pe inculpat.

Între cei doi au avut loc câteva discuții contradictorii, context în care inculpatul a lovit-o pe partea civilă P.G. Auzind strigătele soției sale, după câteva minute la locul incidentului a sosit victima P.V., însă inculpatul, văzând pericolul, a fugit acasă, a luat o coasă și s-a îndreptat spre familia P. și i-a aplicat o lovitură, de sus în jos, cu partea tăioasă în zona gâtului, cauzându-i o plagă înțepată-tăiată, penetrantă în partea dreaptă a gâtului, cu o hemoragie puternică. În urma loviturii primite, victima a mai făcut 2-3 pași, după care s-a prăbușit în drum, decedând în scurt timp. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor-verbale întocmite de organele de urmărire penală, raportului de constatare medico-legală, depozițiilor martorilor T.M., T.B., M.T., R.G.

și S.D., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut constant infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 321 din 26 august 2003, a respins apelurile formulate de partea civilă și inculpat. Împotriva acestei decizii au declarat recurs partea civilă P.G. și inculpatul M.T. Prin recursul declarat de partea civilă s-a solicitat majorarea despăgubirilor civile și acordarea de daune morale. Inculpatul a criticat această decizie pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. și reducerea pedepsei. Recursurile nu sunt fondate. Cu privire la recursul părții civile P.G.: Potrivit art. 15 C. proc.

pen., persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra inculpatului și a persoanei responsabilă civilmente în cursul urmăririi penale, precum și în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Din actele aflate la dosar rezultă că partea vătămată s-a constituit parte civilă în faza de urmărire la data de 9 ianuarie 2003, când a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000.000 lei reprezentând cheltuielile de înmormântare. La instanța de fond, în termen legal, anterior citirii actului de sesizare, P.G. a menționat personal că își menține cererea inițială prin care s-a constituit parte civilă cu suma de 25 milioane lei (a se vedea încheierea din 12 februarie 2003), sumă cu care inculpatul a fost de acord, aceeași sumă fiind solicitată de partea vătămată și la data de 21 mai 2003, când au avut loc dezbaterile.

În raport de aspectele arătate, cadrul procesual civil s-a conturat în termen legal, în sensul că pretențiile formulate de partea vătămată au fost cuantificate la suma de 25.000.000 lei, sumă la care inculpatul a fost obligat să o plătească părții civile. Majorarea ulterioară a pretențiilor civile și solicitarea pentru prima dată în recurs a altor pretenții (daune morale) nu este posibilă, întrucât se încalcă principiul disponibilității, operant în latura civilă a cauzei, iar pe de altă parte, termenul de formulare a pretențiilor civile este depășit, pentru alte sume pretinse inculpatul trebuie să-și facă apărări noi și urmează a fi supuse controlului jurisdicțional de legalitate și temeinicie.

Față de considerentele expuse, recursul declarat de partea civilă nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Cu privire la recursul formulat de inculpat: Potrivit art. 73 lit. b) C. pen., constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din împrejurările comiterii faptei și a modului de a acționa al inculpatului nu se poate desprinde concluzia că în momentul săvârșirii faptei, acesta se afla într-o puternică stare de tulburare, victima neexercitând asupra sa nici una din acțiunile arătate în textul de lege citat.

Dimpotrivă, după un incident minor cu soția victimei și imediat după apariția lui P.V., inculpatul a fugit la locuința sa situată în apropiere, de unde s-a întors înarmat cu o coasă și fără să fie atacat, lovit, i-a aplicat victimei o puternică lovitură în gât cu partea tăioasă a coasei, cauzându-i aproape instantaneu moartea. În condițiile în care inculpatul a avut inițiativa conflictului nu se poate reține circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., așa cum s-a solicitat prin motivul de recurs. În ceea ce privește individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen., ținând seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de persoana făptuitorului, iar instanța de control judiciare a reverificat dispozițiile textelor de lege mai sus-arătate, apreciindu-se că pedeapsa aplicată a fost bine dozată.

Ca atare, recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins în temeiul art. 385 1 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurenții vor fi obligați la cheltuieli judiciare către stat, urmând ca Ministerul Justiției să avanseze onorariul apărătorului din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de partea civilă P.G. și de inculpatul M.T. împotriva deciziei penale nr. 321 din 26 august 2003 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 9 octombrie 2002 la 12 martie 2004. Obligă pe recurenta parte civilă să plătească statului suma de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2004.