ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 666/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1459/C, pronunțată la data de 29 noiembrie 2000, în dosarul nr. 1627/2000, secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov, a admis acțiunea formulată de reclamanții, G.M., T.G.N., R.C. și R.R.C., împotriva pârâtei, S.N.C.P., pe care a obligat-o să refacă lucrările necorespunzătoare efectuate la acoperișul imobilului situat în Predeal, iar în caz de refuz, a autorizat reclamanții să le execute pe cheltuiala sa, și să plătească acestora suma de 1.645.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând excepția lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la acțiune invocate de pârâtă.

Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 181/Ap, pronunțată la data de 26 aprilie 2000, în dosarul nr. 268/Ap/C/2001, a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a stabilit ca lucrările dispuse în sarcina pârâtei să fie executate potrivit expertizei întocmită de expertul V.V., respectiv, refacerea învelitorii de tablă zincată a acoperișului prin îmbinări cu falț dublu, conform Normativului C 37-38 cap. V., art. 3.5 alin. (2), menținând restul dispozițiilor sentinței.

Spre a hotărî astfel, instanța de apel, răspunzând criticilor apelantei pârâte, a reținut, în principal, că, în mod corect, instanța de fond a respins atât excepția lipsei calității procesuale active, față de calitatea reclamanților de a fi proprietari ai apartamentelor construite de societatea pârâtă, cât și excepția prescripției dreptului la acțiune, având în vedere că viciul a cărui remediere se cere, nefiind unul aparent, nu a putut fi observat la recepția lucrării ci doar în timpul ploilor abundente, și a considerat că „modificările efectuate la acoperiș de la darea în funcțiune a imobilului” nu sunt de natură a conduce la exonerarea constructorului de răspundere, întrucât chiar expertiza întocmită de expertul L.A., agreată de pârâtă, precizează că supraetajarea nu a dăunat acoperișului imobilului și nu a afectat calitatea lui.

Cu referire la evocata expertiză, prima instanță de control judiciar a apreciat, ca fiind greșită, concluzia acesteia că acoperișul a fost executat cu încadrarea în Normativul pentru alcătuirea și executarea învelitorilor la construcții indicativ C 37-38, față de dispozițiile art. 3.5 alin. (2) din menționatul normativ, care prevăd că „falțurile duble se vor executa la dolii și atice, la pante între 7 și 15 cm/m și la învelitorile clădirilor situate în regiuni cu vânturi și precipitații puternice”, asemeni localității Predeal unde se află imobilul în litigiu, și că instanța de fond nu a stabilit în ce mod se vor executa lucrările pentru refacerea acoperișului, aspecte ce impun precizarea că acestea urmează a fi executate, potrivit expertizei întocmite de expertul V.V., în sensul refacerii învelitorii de tablă zincată a acoperișului prin îmbinări cu falț dublu.

Împotriva deciziei, pronunțată în apel, a formulat recurs apelanta pârâtă, invocând ca temei de drept al cererii sale dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ. În dezvoltarea acestor motive de recurs s-a arătat, în esență, că instanța de apel a respins, fără să motiveze, solicitarea ca antreprenorul să fie exonerat de răspundere; a aplicat, greșit, art. 3.5 alin. (2) din „Normativul pentru alcătuirea și executarea învelitorilor la construcții indicativ C 37/88”; a respins, fără temei legal, „excepția legată de tipul viciului a cărui remediere se cere” și nu s-a pronunțat asupra expertizei întocmite de expertul L.A., care a stabilit cauza infiltrațiilor și soluția pentru remedierea lor.

Intimații reclamanți, prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului, apreciind, neîntemeiate, motivele invocate în susținerea acestei cereri. Recursul este nefondat. Astfel, examinarea considerentelor deciziei atacate relevă că, instanța de apel a analizat temeinicia respingerii apărării pârâtei vizând exonerarea de răspundere a constructorului, așa încât, critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se justifică.

Argumentând că pârâta avea obligația să execute lucrările, în conformitate cu normativele în vigoare, se constată că instanța de apel a invocat, corect, din această perspectivă, dispozițiile art. 3.5 alin. (2) din Normativul pentru alcătuirea și executarea învelitorilor la construcții indicativ C 37-88, și considerând, cu justețe, că viciul a cărui remediere se solicită, nu este unul aparent mod corect în considerarea dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 8/1977, în vigoare la data încheierii contractului de antrepriză nr. 502 C din 27 august 1991, potrivit cărora constructorul răspunde pentru viciile ascunse ale construcției, ivite într-un interval de 10 ani de la predare, a confirmat soluția respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, aspecte ce înlătură, ca fiind neîntemeiate, criticile bazate pe art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Este știut că, pentru a putea obține modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca instanța să nu se fi pronunțat asupra unei dovezi administrate, iar aceasta să fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții prevăzute a fi întrunite cumulativ, ori, în speță, este de observat că instanța de apel a analizat și s-a pronunțat asupra raportului de expertiză întocmit de expertul L.A. Așa fiind, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul apelantei pârâte S.N.C.P. În baza dispozițiilor art. 274 C. proc.

civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 6.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta, S.N.C.P., împotriva deciziei nr. 181/Ap din 26 aprilie 2001, a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ. Obligă recurenta să plătească intimaților suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2004.