ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 666/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1459/C,

pronunțată la data de 29 noiembrie 2000, în dosarul nr. 1627/2000, secția

comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Brașov, a admis

acțiunea formulată de reclamanții, G.M., T.G.N., R.C. și R.R.C., împotriva

pârâtei, S.N.C.P., pe care a obligat-o să refacă lucrările necorespunzătoare

efectuate la acoperișul imobilului situat în Predeal, iar în caz de refuz, a

autorizat reclamanții să le execute pe cheltuiala sa, și să plătească acestora

suma de 1.645.550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respingând excepția

lipsei calității procesuale active și excepția prescripției dreptului la

acțiune invocate de pârâtă.

Secția comercială și de contencios

administrativ a Curții de Apel Brașov, prin decizia nr. 181/Ap, pronunțată la

data de 26 aprilie 2000, în dosarul nr. 268/Ap/C/2001, a admis apelul formulat

de pârâtă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în

sensul că a stabilit ca lucrările dispuse în sarcina pârâtei să fie executate

potrivit expertizei întocmită de expertul V.V., respectiv, refacerea

învelitorii de tablă zincată a acoperișului prin îmbinări cu falț dublu,

conform Normativului C 37-38 cap. V., art. 3.5 alin. (2), menținând restul

dispozițiilor sentinței.

Spre a hotărî astfel, instanța de apel,

răspunzând criticilor apelantei pârâte, a reținut, în principal, că, în mod

corect, instanța de fond a respins atât excepția lipsei calității procesuale

active, față de calitatea reclamanților de a fi proprietari ai apartamentelor

construite de societatea pârâtă, cât și excepția prescripției dreptului la

acțiune, având în vedere că viciul a cărui remediere se cere, nefiind unul

aparent, nu a putut fi observat la recepția lucrării ci doar în timpul ploilor

abundente, și a considerat că „modificările efectuate la acoperiș de la darea

în funcțiune a imobilului” nu sunt de natură a conduce la exonerarea

constructorului de răspundere, întrucât chiar expertiza întocmită de expertul L.A.,

agreată de pârâtă, precizează că supraetajarea nu a dăunat acoperișului imobilului

și nu a afectat calitatea lui.

Cu referire la evocata expertiză, prima

instanță de control judiciar a apreciat, ca fiind greșită, concluzia acesteia

că acoperișul a fost executat cu încadrarea în Normativul pentru alcătuirea și

executarea învelitorilor la construcții indicativ C 37-38, față de dispozițiile

art. 3.5 alin. (2) din menționatul normativ, care prevăd că „falțurile duble se

vor executa la dolii și atice, la pante între 7 și 15 cm/m și la învelitorile

clădirilor situate în regiuni cu vânturi și precipitații puternice”, asemeni

localității Predeal unde se află imobilul în litigiu, și că instanța de fond nu

a stabilit în ce mod se vor executa lucrările pentru refacerea acoperișului,

aspecte ce impun precizarea că acestea urmează a fi executate, potrivit

expertizei întocmite de expertul V.V., în sensul refacerii învelitorii de tablă

zincată a acoperișului prin îmbinări cu falț dublu.

Împotriva deciziei, pronunțată în

apel, a formulat recurs apelanta pârâtă, invocând ca temei de drept al cererii

sale dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestor motive de

recurs s-a arătat, în esență, că instanța de apel a respins, fără să motiveze,

solicitarea ca antreprenorul să fie exonerat de răspundere; a aplicat, greșit, art.

3.5 alin. (2) din „Normativul pentru alcătuirea și executarea învelitorilor la

construcții indicativ C 37/88”; a respins, fără temei legal, „excepția legată

de tipul viciului a cărui remediere se cere” și nu s-a pronunțat asupra

expertizei întocmite de expertul L.A., care a stabilit cauza infiltrațiilor și

soluția pentru remedierea lor.

Intimații reclamanți, prin

întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului, apreciind,

neîntemeiate, motivele invocate în susținerea acestei cereri.

Recursul este nefondat.

Astfel, examinarea considerentelor

deciziei atacate relevă că, instanța de apel a analizat temeinicia respingerii

apărării pârâtei vizând exonerarea de răspundere a constructorului, așa încât,

critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu se

justifică.

Argumentând că pârâta avea obligația

să execute lucrările, în conformitate cu normativele în vigoare, se constată că

instanța de apel a invocat, corect, din această perspectivă, dispozițiile art. 3.5

alin. (2) din Normativul pentru alcătuirea și executarea învelitorilor la construcții

indicativ C 37-88, și considerând, cu justețe, că viciul a cărui remediere se

solicită, nu este unul aparent mod corect în considerarea dispozițiilor art. 90

din Legea nr. 8/1977, în vigoare la data încheierii contractului de antrepriză nr.

502 C din 27 august 1991, potrivit cărora constructorul răspunde pentru viciile

ascunse ale construcției, ivite într-un interval de 10 ani de la predare, a

confirmat soluția respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune

invocată de pârâtă, aspecte ce înlătură, ca fiind neîntemeiate, criticile

bazate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Este știut că, pentru a putea obține

modificarea unei decizii în temeiul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., trebuie ca

instanța să nu se fi pronunțat asupra unei dovezi administrate, iar aceasta să

fi fost hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, condiții prevăzute a fi

întrunite cumulativ, ori, în speță, este de observat că instanța de apel a

analizat și s-a pronunțat asupra raportului de expertiză întocmit de expertul L.A.

Așa fiind, constatând că, în cauză,

nu sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 9 și pct. 10 C. proc. civ.,

Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca

nefondat, recursul apelantei pârâte S.N.C.P.

În baza dispozițiilor art. 274 C.

proc. civ., recurenta va fi obligată să plătească intimatei suma de 6.000.000

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, conform

înscrisurilor doveditoare depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta, S.N.C.P., împotriva deciziei nr. 181/Ap din 26 aprilie 2001,

a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ.

Obligă recurenta să plătească

intimaților suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

19 februarie 2004.