ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 928/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 6 iunie

2003, la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr.

84/CA din 17 decembrie 2001, a Tribunalului Satu Mare și deciziei nr. 126/CA/R

din 11 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea.

În motivarea cererii, recurentul a

susținut că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, respectiv încălcarea art. 58 și 59 din O.U.G. nr. 118/1999

și în același timp sunt netemeinice.

S-a susținut că în mod greșit

instanțele de judecată au obligat Direcția Generală a Penitenciarelor la plata

către contestatare a sumei, pe care au apreciat-o, ca reprezentând prejudiciul

ce i s-a cauzat prin actul a cărui anulare a solicitat-o.

Aceasta, întrucât art. 93 pct. 2 din

O.U.G. nr. 118/1999, prevede că despăgubirile se pot acorda, când deciziile

autorității contractante au fost luate cu încălcarea acestei ordonanțe.

Ori, întrucât față de conținutul și

structura acestui text de lege, rezultă că despăgubirile nu se pot acorda, cât

timp nu s-a dovedit că actul supus controlului de legalitate este contrar

prevederilor legale, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, acțiunea nu trebuia

admisă.

Mai mult, s-a susținut și faptul că

nu s-a dovedit existența unui prejudiciu, iar actul atacat este în concordanță

cu dispozițiile legale.

Recursul declarat este neîntemeiat

și va fi respins.

Prin decizia 126/CA/2002 a Curții de

Apel Oradea, prin care a rămas definitivă și irevocabilă sentința nr. 84/CA din

17 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare, s-a respins ca nefondat, recursul

declarat de Direcția Generală a Penitenciarelor București împotriva sentinței

nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare, hotărâre ce a fost

menținută în totalitate.

S-a reținut că au fost încălcate

dispozițiile ordonanței nr. 118/1999, deoarece cheltuielile cu forța de muncă

pot să reflecte la un moment dat, calitatea de bun manager, ori aptitudini

organizatorice, urmând ca după finalizarea licitației, în situația în care

oferta ar fi fost neserioasă, riscurile unui preț inadecvat să fie suportate de

petenta licitatoare care a dezinformat comisia.

Instanțele au reținut că potrivit

art. 58 din O.G. nr. 118/1999, numai în cazul unei oferte care are un preț

neobișnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, comisia de

evaluare are obligația de a solicita în scris, detalii și precizări pe care le

consideră relevante cu privire la ofertă.

Comisia de evaluare a primit

explicații referitoare la modul de calcul al prețului din partea petentei,

astfel că diferența de 2,27%, care precizează instanțele, nu este „neobișnuit

de scăzut”, este de fapt justificat, temeinic, în oferta SC G. SRL Satu Mare.

S-a mai reținut de curtea de apel că

întrucât petenta ar fi avut o șansă reală de câștigare a licitației și că a

suferit un prejudiciu prin anularea acesteia și admiterea contestației

formulate de SC N.C. SRL, prejudiciul a fost stabilit la 250.000.000 lei,

necontestat nici ca întindere, nici ca mod de calcul.

Verificându-se actele cauzei, în

raport cu motivele recursului în anulare și actele cauzei ,se constată că

hotărârile atacate sunt legale și temeinice.

Este de necontestat că SC G. SRL a

pierdut încheierea contractului de achiziție publică, de fabricație pâine

semialbă pentru consum, cu Direcția Generală a Penitenciarilor, la licitația

organizată în 19 februarie 2001, ca urmare a admiterii contestației formulate

de SC N.C. S.L.

Intimata-reclamantă, prin cererea în

contencios administrativ, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 3619 din 8

martie 2001 și păstrarea licitației din 19 februarie 2001. Având în vedere

dispozițiile art. 93 alin. (2) din O.G. nr. 118/1999, potrivit cărora în

situația în care contractul de achiziție publică a fost deja încheiat, instanța

nu poate hotărî reluarea procedurii pentru atribuirea contractului, reclamantul

fiind îndreptățit numai la plata de despăgubiri, intimatul-reclamant și-a

precizat acțiunea, solicitând obligarea intimatei, la plata sumei de 250.000.000

lei (profit precizat pe 6 luni, în situația în care ar fi câștigat contractul

de achiziție publică).

Este cert că autoritatea

contractantă a acceptat oferta mai mare a SC N.C. SRL Satu Mare, refuzând

oferta mai mică de preț a intimatei-reclamante SC G. SRL Satu Mare, cu toate că

potrivit art. 61 din O.G. nr. 118/1999, criteriul pe baza căruia se atribuie

contractul de achiziție publică, este cel al prețului mai mic.

Deci, în condițiile în care s-au

încălcat dispozițiile legale și implicit, prin pierderea încheierii

contractului de intimata-reclamantă, aceasta a fost prejudiciată, în mod corect

s-au pronunțat instanțele în cauză [Tribunalul Satu Mare, prin sentința nr.

84/CA din 17 decembrie 2001 și Curtea de Apel Oradea, prin decizia

126/CA/2002-R], prin hotărârile atacate.

Recursul în anulare fiind

neîntemeiat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul în anulare

formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție împotriva sentinței civile nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 a

Tribunalului Satu Mare și deciziei nr. 126/CA/R din 11 iunie 2002 a Curții de

Apel Oradea.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 martie 2004.