ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 928/2004

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 6 iunie 2003, la Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr. 84/CA din 17 decembrie 2001, a Tribunalului Satu Mare și deciziei nr. 126/CA/R din 11 iunie 2002, a Curții de Apel Oradea. În motivarea cererii, recurentul a susținut că hotărârile judecătorești criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, respectiv încălcarea art. 58 și 59 din O.U.G. nr. 118/1999 și în același timp sunt netemeinice. S-a susținut că în mod greșit instanțele de judecată au obligat Direcția Generală a Penitenciarelor la plata către contestatare a sumei, pe care au apreciat-o, ca reprezentând prejudiciul ce i s-a cauzat prin actul a cărui anulare a solicitat-o.

Aceasta, întrucât art. 93 pct. 2 din O.U.G. nr. 118/1999, prevede că despăgubirile se pot acorda, când deciziile autorității contractante au fost luate cu încălcarea acestei ordonanțe. Ori, întrucât față de conținutul și structura acestui text de lege, rezultă că despăgubirile nu se pot acorda, cât timp nu s-a dovedit că actul supus controlului de legalitate este contrar prevederilor legale, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, acțiunea nu trebuia admisă. Mai mult, s-a susținut și faptul că nu s-a dovedit existența unui prejudiciu, iar actul atacat este în concordanță cu dispozițiile legale. Recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins.

Prin decizia 126/CA/2002 a Curții de Apel Oradea, prin care a rămas definitivă și irevocabilă sentința nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare, s-a respins ca nefondat, recursul declarat de Direcția Generală a Penitenciarelor București împotriva sentinței nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare, hotărâre ce a fost menținută în totalitate. S-a reținut că au fost încălcate dispozițiile ordonanței nr. 118/1999, deoarece cheltuielile cu forța de muncă pot să reflecte la un moment dat, calitatea de bun manager, ori aptitudini organizatorice, urmând ca după finalizarea licitației, în situația în care oferta ar fi fost neserioasă, riscurile unui preț inadecvat să fie suportate de petenta licitatoare care a dezinformat comisia.

Instanțele au reținut că potrivit art. 58 din O.G. nr. 118/1999, numai în cazul unei oferte care are un preț neobișnuit de scăzut în raport cu ceea ce urmează a fi furnizat, comisia de evaluare are obligația de a solicita în scris, detalii și precizări pe care le consideră relevante cu privire la ofertă. Comisia de evaluare a primit explicații referitoare la modul de calcul al prețului din partea petentei, astfel că diferența de 2,27%, care precizează instanțele, nu este „neobișnuit de scăzut”, este de fapt justificat, temeinic, în oferta SC G. SRL Satu Mare. S-a mai reținut de curtea de apel că întrucât petenta ar fi avut o șansă reală de câștigare a licitației și că a suferit un prejudiciu prin anularea acesteia și admiterea contestației formulate de SC N.C.

SRL, prejudiciul a fost stabilit la 250.000.000 lei, necontestat nici ca întindere, nici ca mod de calcul. Verificându-se actele cauzei, în raport cu motivele recursului în anulare și actele cauzei ,se constată că hotărârile atacate sunt legale și temeinice. Este de necontestat că SC G. SRL a pierdut încheierea contractului de achiziție publică, de fabricație pâine semialbă pentru consum, cu Direcția Generală a Penitenciarilor, la licitația organizată în 19 februarie 2001, ca urmare a admiterii contestației formulate de SC N.C. S.L. Intimata-reclamantă, prin cererea în contencios administrativ, a solicitat anularea procesului-verbal nr. 3619 din 8 martie 2001 și păstrarea licitației din 19 februarie 2001. Având în vedere dispozițiile art. 93 alin. (2) din O.G.

nr. 118/1999, potrivit cărora în situația în care contractul de achiziție publică a fost deja încheiat, instanța nu poate hotărî reluarea procedurii pentru atribuirea contractului, reclamantul fiind îndreptățit numai la plata de despăgubiri, intimatul-reclamant și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea intimatei, la plata sumei de 250.000.000 lei (profit precizat pe 6 luni, în situația în care ar fi câștigat contractul de achiziție publică). Este cert că autoritatea contractantă a acceptat oferta mai mare a SC N.C. SRL Satu Mare, refuzând oferta mai mică de preț a intimatei-reclamante SC G. SRL Satu Mare, cu toate că potrivit art. 61 din O.G. nr. 118/1999, criteriul pe baza căruia se atribuie contractul de achiziție publică, este cel al prețului mai mic.

Deci, în condițiile în care s-au încălcat dispozițiile legale și implicit, prin pierderea încheierii contractului de intimata-reclamantă, aceasta a fost prejudiciată, în mod corect s-au pronunțat instanțele în cauză [Tribunalul Satu Mare, prin sentința nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 și Curtea de Apel Oradea, prin decizia 126/CA/2002-R], prin hotărârile atacate. Recursul în anulare fiind neîntemeiat, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul în anulare formulat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 84/CA din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Satu Mare și deciziei nr. 126/CA/R din 11 iunie 2002 a Curții de Apel Oradea. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2004.