ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2433/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 512 din 24

octombrie 2002, Tribunalul Cluj, secția penală, a condamnat, printre alții, pe

inculpatul S.J. la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. a)

și d) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și f) cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., a condamnat pe

același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În baza art. 33 și art. 34 lit. b)

C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa

cea mai grea de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final, pedeapsa de 22

ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b), d) și e) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la zi.

Alături de alți inculpați,

condamnați în aceeași cauză, inculpatul S.J. a fost obligat, în solidar cu

aceștia și partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10 milioane lei,

cu titlu de despăgubiri către partea civilă F.E.I. A fost confiscat un ceas de

masă marca „B.”

In motivarea sentinței, tribunalul a

reținut că, în seara zilei de 18 octombrie 2001, inculpatul S.J. împreună cu

alți doi inculpați, după ce au consumat băuturi alcoolice la domiciliul

martorului S.M., cunoscând că în acea zi victima N.Șt. trebuia să primească

pensia s-au deplasat la domiciliul acesteia pentru a-i lua banii.

Inculpatul S.J. a spart geamul ușii

de acces în locuință, a intrat în casa victimei, unchiul său, împreună cu

ceilalți doi inculpați și au năvălit asupra victimei, care dormea, lovind-o cu

pumnii și cerându-i banii. Pentru că aceasta le-a spus că nu a primit încă

pensia, inculpații au tras victima jos din pat, pe pardoseală continuând s-o

lovească cu pumnii, cu picioarele și cu o coadă de mătură, cerându-i insistent

banii.

Pentru că victima a leșinat în urma

loviturilor primite, inculpații au dezbrăcat-o, au stropit-o cu apă și au

continuat să o lovească în același mod. Mai mult inculpatul S. i-a cerut

inculpatului M.C. să-i aducă din curte un bici, cu care inculpații au continuat

să lovească victima până când aceasta nu a mai reacționat la agresiune.

Ulterior, inculpații au răvășit lucrurile din casa, în speranța că vor găsi

banii victimei. Inculpatul S. a scos un sertar de la o comodă afară din

locuință, dar negăsind nimic s-a reîntors în casă abandonând sertarul.

Unul dintre inculpați a sustras o

tabachieră și un ceas de masă cu baterii, după care toți au plecat, lăsând

victima pe pardosea în stare de inconștiență. A doua zi, inculpatul M.C. s-a

deplasat la locuința victimei și, constatând decesul acesteia, i-a informat pe

ceilalți inculpați.

Ulterior, fratele victimei, martorul

N.I. a constatat, de asemenea, decesul victimei, cu ocazia deplasării la

locuința ei.

Prin decizia penală nr. 20/A din 6

februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția penală, au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de toți inculpații împotriva acestei sentințe.

Curtea de apel a reținut, de

asemenea, că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care

au fost condamnați, iar pedepsele au fost bine individualizate în raport cu

pericolul social pe care îl prezintă faptele săvârșite și infractorii.

Referitor la susținerile

inculpatului S.J. care a negat săvârșirea faptei pretinzând că nu i-a însoțit

pe ceilalți doi inculpați, el aflându-se în alt loc, instanța de apel a reținut

că a fost dovedită vinovăția și a acestui inculpat, cu declarațiile date de coinculpați

date în mod constant în cursul procesului penal, cu privire la participarea sa.

Martorii audiați la cererea acestui inculpat confirmă prezența sa la locuința

fratelui, doar în timpul zilei, dar nu și în seara zilei când au fost săvârșite

faptele.

Curtea de apel a mai reținut că

faptele de omor deosebit de grav și tâlhărie săvârșite de inculpați prezintă un

grad ridicat de pericol social, în raport cu care pedepsele aplicate acestora

au fost corect individualizate.

Împotriva acestei decizii, a declarat

recurs numai inculpatul S.J. solicitând reducerea pedepsei pe care a

considerat-o excesivă. A recunoscut că a acționat alături de ceilalți

inculpați, dar a susținut că fiind sub influența băuturilor alcoolice și bolnav

psihic, nu a avut discernământul faptelor săvârșite.

Apărătorul recurentului a solicitat,

în principal, achitarea inculpatului care nu avea discernământ în momentul

săvârșirii faptelor, fiind în stare de ebrietate și bolnav psihic, iar, în

subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este

nefondat, sub ambele aspecte invocate.

Astfel, sub aspectul principal

vizând greșita condamnare a inculpatului, care datorită bolii nu ar avea

discernământul necesar și nu răspunde penal, Curtea reține că recursul este

nefondat.

Recurentul inculpat prezintă,

într-adevăr, tulburări de personalitate de tip antisocial, dar are

discernământul păstrat, astfel cum au constatat medicii legiști în cuprinsul

Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică

Referitor la negarea participării

inculpatului recurent la săvârșirea faptelor, întrucât s-ar fi aflat la

locuința fratelui său, apărare făcută în instanța de apel, Curtea constată că

recurentul nu a mai susținut-o în recurs, pretinzând doar că ar fi acționat

„inconștient” datorită bolii și consumului de alcool.

Participarea inculpatului S.J.

alături de ceilalți doi inculpați la săvârșirea faptelor, rezultă în primul

rând din declarațiile date de acest inculpat atât în fața procurorului, cât și

la instanța de fond, precum și din declarațiile coinculpaților coroborate cu

constatările tehnico-științifice, prin care specialistul criminalist a

identificat numeroase urme papilare ale acestui inculpat în locuința victimei.

Din examinarea probelor administrate

în cauză, rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru

care a fost condamnat.

Cu privire la motivul de recurs

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, de

asemenea, netemeinicia recursului, pedeapsa aplicată recurentului fiind corect

individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, instanțele au ținut seama la

stabilirea și aplicarea pedepselor atât de gradul ridicat de pericol social al

faptelor violente săvârșite (omor deosebit de grav și tâlhărie), de persoana

infractorului, cât și de împrejurările care agravează răspunderea penală

(respectiv săvârșirea infracțiunii de 3 persoane, printre care și un minor,

circumstanțe agravante prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C. pen. și concursul

de infracțiuni, prevăzut de art. 33 și art. 34 C. pen.).

În consecință, Curtea va respinge,

ca nefondat recursul declarat de inculpat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.J. împotriva deciziei penale nr. 20/A din 6 februarie

2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la 23 mai

2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 mai 2003.