ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2433/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 512 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Cluj, secția penală, a condamnat, printre alții, pe inculpatul S.J. la 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. a) și d) cu aplicarea art. 75 lit. a) și c) C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) și f) cu aplicarea art. 75 lit. c) și art. 13 C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare. În baza art. 33 și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final, pedeapsa de 22 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la zi. Alături de alți inculpați, condamnați în aceeași cauză, inculpatul S.J. a fost obligat, în solidar cu aceștia și partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10 milioane lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă F.E.I. A fost confiscat un ceas de masă marca „B.” In motivarea sentinței, tribunalul a reținut că, în seara zilei de 18 octombrie 2001, inculpatul S.J. împreună cu alți doi inculpați, după ce au consumat băuturi alcoolice la domiciliul martorului S.M., cunoscând că în acea zi victima N.Șt. trebuia să primească pensia s-au deplasat la domiciliul acesteia pentru a-i lua banii. Inculpatul S.J.

a spart geamul ușii de acces în locuință, a intrat în casa victimei, unchiul său, împreună cu ceilalți doi inculpați și au năvălit asupra victimei, care dormea, lovind-o cu pumnii și cerându-i banii. Pentru că aceasta le-a spus că nu a primit încă pensia, inculpații au tras victima jos din pat, pe pardoseală continuând s-o lovească cu pumnii, cu picioarele și cu o coadă de mătură, cerându-i insistent banii. Pentru că victima a leșinat în urma loviturilor primite, inculpații au dezbrăcat-o, au stropit-o cu apă și au continuat să o lovească în același mod. Mai mult inculpatul S. i-a cerut inculpatului M.C. să-i aducă din curte un bici, cu care inculpații au continuat să lovească victima până când aceasta nu a mai reacționat la agresiune.

Ulterior, inculpații au răvășit lucrurile din casa, în speranța că vor găsi banii victimei. Inculpatul S. a scos un sertar de la o comodă afară din locuință, dar negăsind nimic s-a reîntors în casă abandonând sertarul. Unul dintre inculpați a sustras o tabachieră și un ceas de masă cu baterii, după care toți au plecat, lăsând victima pe pardosea în stare de inconștiență. A doua zi, inculpatul M.C. s-a deplasat la locuința victimei și, constatând decesul acesteia, i-a informat pe ceilalți inculpați. Ulterior, fratele victimei, martorul N.I. a constatat, de asemenea, decesul victimei, cu ocazia deplasării la locuința ei. Prin decizia penală nr. 20/A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de toți inculpații împotriva acestei sentințe.

Curtea de apel a reținut, de asemenea, că inculpații sunt vinovați de săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost condamnați, iar pedepsele au fost bine individualizate în raport cu pericolul social pe care îl prezintă faptele săvârșite și infractorii. Referitor la susținerile inculpatului S.J. care a negat săvârșirea faptei pretinzând că nu i-a însoțit pe ceilalți doi inculpați, el aflându-se în alt loc, instanța de apel a reținut că a fost dovedită vinovăția și a acestui inculpat, cu declarațiile date de coinculpați date în mod constant în cursul procesului penal, cu privire la participarea sa. Martorii audiați la cererea acestui inculpat confirmă prezența sa la locuința fratelui, doar în timpul zilei, dar nu și în seara zilei când au fost săvârșite faptele.

Curtea de apel a mai reținut că faptele de omor deosebit de grav și tâlhărie săvârșite de inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social, în raport cu care pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs numai inculpatul S.J. solicitând reducerea pedepsei pe care a considerat-o excesivă. A recunoscut că a acționat alături de ceilalți inculpați, dar a susținut că fiind sub influența băuturilor alcoolice și bolnav psihic, nu a avut discernământul faptelor săvârșite. Apărătorul recurentului a solicitat, în principal, achitarea inculpatului care nu avea discernământ în momentul săvârșirii faptelor, fiind în stare de ebrietate și bolnav psihic, iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat, sub ambele aspecte invocate. Astfel, sub aspectul principal vizând greșita condamnare a inculpatului, care datorită bolii nu ar avea discernământul necesar și nu răspunde penal, Curtea reține că recursul este nefondat. Recurentul inculpat prezintă, într-adevăr, tulburări de personalitate de tip antisocial, dar are discernământul păstrat, astfel cum au constatat medicii legiști în cuprinsul Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică Referitor la negarea participării inculpatului recurent la săvârșirea faptelor, întrucât s-ar fi aflat la locuința fratelui său, apărare făcută în instanța de apel, Curtea constată că recurentul nu a mai susținut-o în recurs, pretinzând doar că ar fi acționat „inconștient” datorită bolii și consumului de alcool.

Participarea inculpatului S.J. alături de ceilalți doi inculpați la săvârșirea faptelor, rezultă în primul rând din declarațiile date de acest inculpat atât în fața procurorului, cât și la instanța de fond, precum și din declarațiile coinculpaților coroborate cu constatările tehnico-științifice, prin care specialistul criminalist a identificat numeroase urme papilare ale acestui inculpat în locuința victimei. Din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, de asemenea, netemeinicia recursului, pedeapsa aplicată recurentului fiind corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, instanțele au ținut seama la stabilirea și aplicarea pedepselor atât de gradul ridicat de pericol social al faptelor violente săvârșite (omor deosebit de grav și tâlhărie), de persoana infractorului, cât și de împrejurările care agravează răspunderea penală (respectiv săvârșirea infracțiunii de 3 persoane, printre care și un minor, circumstanțe agravante prevăzute de art. 75 lit. a) și c) C. pen. și concursul de infracțiuni, prevăzut de art. 33 și art. 34 C. pen.). În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva deciziei penale nr. 20/A din 6 februarie 2003 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la 23 mai 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2003.