ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 832/2009

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele: 1. Tribunalul Giurgiu, secția penală, prin sentința nr. 575 din 29 octombrie 2008, a în baza art. 345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. [„în public”] la pedeapsa principală de 20 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 10 ani (pedeapsă complementară). În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile prevăzute la art. lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 04 noiembrie 2007 la zi. În baza art. 350 alin (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă formulată de numita S.F. A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de numitul S.N. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile S.F. suma de 2000 lei cu titlu de despăgubiri materiale. A fost obligat inculpatul să plătească părți civile S.N. suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri morale. În baza art. 14 C. proc.

pen., art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență București. A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Universitar de Urgență București suma de 2630 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare ocazionate de îngrijirea victimei S.A. plus dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat 1 (un) briceag (cuțit), cu un mâner din lemn de culoare maro, cu lungimea totală de 23 cm, lungimea lamei de 10,5 cm. În baza art. 191 alin (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă onorariu apărător oficiu sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului de Justiție.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr. 390/P/2007 din 27 februarie 2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului V.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., constând în aceea că, în data de 03 noiembrie 2007, în jurul orelor 22,30, în timp ce se afla pe o stradă din localitatea Crevedeia Mică inculpatul a înjunghiat de două ori, în zona abdominală, pe victima S.A., provocându-i leziuni grave care au condus la deces. În faza cercetării judecătorești au fost audiate părțile vătămate S.C., S.F. S.N., martori C.P.L., N.F., D.I., C.M., S.C., V.F., V.M., B.V.l., E.G.

și D.A. După ce inculpatului V.A. i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 70 C. proc. pen., acesta a învederat instanței de judecată că nu dorește să dea declarație. Analizând întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a reținut, în fapt, că pe data de 03 noiembrie 2007, în jurul orelor 21,00, inculpatul V.A. în timp ce se afla pe o stradă din localitatea Crevedia Mică județul Giurgiu, a avut o altercație cu martorii V.S.C și V.L., ocazie cu care s-au lovit reciproc, după care inculpatul s-a deplasat la locuința sa unde i-a povestit cele întâmplate fratelui său V.F., care i-a anunțat pe martorii D.A. și D.I., cumnații săi, după care au plecat cu toții la discoteca „C.S.” din localitate, cu scopul de a-i căuta pe cei care l-au agresat pe inculpat, acesta din urmă făcând și el deplasarea la discotecă.

Din cuprinsul probelor administrate în cauză se mai reține că, aceștia ajungând în fața discotecii, au observat că victima S.A. tocmai ieșea din discotecă, însoțit fiind de martorii V.S.C. și V.L., tocmai cei pe care-i căuta inculpatul și grupul său, motiv pentru care s-au apropiat de autoturismul în care se afla victima S.A. și cei doi martori (acești din urmă fiind așezați pe bancheta din spate) și au început să-i reproșeze victimei faptul că îi transporta pe cei doi, între victimă și inculpat și grupul acestuia izbucnind o altercație, martorul D.A. chiar băgând mâna în care avea un cuțit pe geamul din dreapta șoferului. Victima S.A. s-a ferit, trăgându-se mai departe de geamul mașinii, timp în care celelalte persoane din grupul inculpatului loveau mașina, agresivitatea la care era supus, determinând victima S.A.

să coboare din mașină și să intre în discotecă. După un timp victima S.A. a părăsit discoteca pentru a merge la autoturism, însă între cele două grupuri, cel al victimei și cel al inculpatului a izbucnit din nou o altercație, ocazie cu care inculpatul i-a aplicat victimei S.A. două lovituri de cuțit în zona abdominală, provocându-i victimei leziuni grave soldate cu hemoragie internă și externă, S.A. decedând, deși s-a încercat salvarea acestuia. Declarațiile inculpatului V.A., date în cursul urmăririi penale, în faza cercetări judecătorești, după aducerea la cunoștință a prevederilor art. 70 C. proc. pen., refuzând să dea declarație, prin care a recunoscut în mod constat că a lovit cu briceagul ce-l avea asupra sa victima S.A.

coroborându-se cu declarațiile martorilor C.M. și D.A., martori ce au văzut personali cum inculpatul a lovit cu cuțitul victima S.A., precum și cu declarațiile martorilor S.C., V.F., V.M. și B.V.l. În drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei săvârșite de inculpat, persoana făptuitorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Având în vedere pericolul social concret ridicat al faptei ilicite și periculozitatea sporită a inculpatului.

Decurgând din modul și mijloacele de comitere a faptei, acesta aplicând mai multe lovituri de cuțit părții vătămate (în vârstă de 23 ani), în zona abdominală, zonă vitală a organismului, lovituri ce au condus la decesul acesteia, partea vătămată ajungând la spital, unde a fost transportată de urgență, în stare de șoc hemoragic, violenței inculpatului punându-i capăt martorul C.M. care l-a lovit cu piciorul peste mâna în care avea cuțitul atunci când acesta a încercat să-i aplice victimei o a treia lovitură în timp ce era căzută, la pământ, tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 20 (douăzeci) ani închisoare este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și îndreptarea sa pe viitor, urmând a-i fi interzise pe o perioadă de 10 ani și drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Pe latură civilă, prin declarația de la dosar, numita S.F. soția defunctului S.A. s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea soțului său, bani cu care a cumpărat prosoape, băutură, a plătit preotul, în suma de 2.000 lei fiind incluși și banii cheltuiți cu pomenirile ulterioare, sumă ce a fost dovedită cu declarațiile martorilor C.P.L., S.N. și N.F., audiați în cercetarea judecătorească, în cauză. De asemenea, S.N. s-a constituit parte civilă în cauză și cu suma de 10.000 lei daune morale, în considerarea gradului de rudenie apropiat dintre acesta și defunct, victima S.A. fiindu-i fiu părții civile, cerere admisă în apel în limita sumei de 5000 lei, cu motivarea că suferința suportată în urma pierderii unei persoane apropiate nu poate fi cuantificată bănesc, însă cert este că aceasta există în cauză.

2. Apelul declarat în cauză de inculpatul V.A. criticând sentința pentru netemeinicie în sensul reducerii pedepsei prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art. 72 C. pen., a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 304/ A din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția penală, fiind menținute în totalitate ca fiind legale și temeinice rezolvările juridice pe latură penală și civilă adoptate de instanța de fond. Conform art. 383 alin. (1 1 ) raportat la art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computată din pedeapsă detenția în continuare la zi. A fost obligat inculpatul-apelant, potrivit 192 alin. (2) C. proc.

pen., la plata sumei de 250 lei din care suma de 200 lei a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești, cu titlu de cheltuieli judiciare statului. 3. Împotriva deciziei amintite s-a declarat în termen recurs de către inculpatul V.A., cale de atac nemotivată în conformitate cu dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., susținută oral cu ocazia dezbaterilor prin apărător în limitele criticii de netemeinicie din apel corespunzător cazului de casare prevăzută de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. Examinând decizia atacată în raport cu motivul invocat cât și din oficiu, în limitele art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este nefondat urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare. Instanța de fond a stabilit și reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe baza unei analize amănunțite a materialului probator administrat în cauză, fiind respectate prevederile art. 63 C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea de condamnare a inculpatului conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen. Inculpatul a recunoscut în faza de urmărire penală că a lovit pe victima S.A. cu un briceag, declarațiile acestuia coroborându-se, conform art. 69 C. proc.

pen., cu declarațiile martorilor oculari C.M. și D.A., cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, S.C., V.F., V.M., B.I. precum și cu constatările și concluziile raportului medico-legal de necropsie și celelalte înscrisuri medicale aflate la dosar. În drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 03 noiembrie 2007, în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla pe o stradă din localitatea Crevedia Mică, jud. Giurgiu, a înjunghiat de două ori, în zona abdominală, pe victima S.A., provocându-i leziuni grave care au condus la decesul acesteia a fost corect încadrată în dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

Curtea constată că individualizarea pedepsei, prin fixarea cuantumului acestora la 20 de ani închisoare s-a făcut în mod judicios de instanța de fond care a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., luându-se în considerare atât gradul de pericol social concret al faptei, deosebit de ridicat, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă, de urmările produse cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei în faza de urmărire penală, în cursul judecății uzând de dreptul la tăcere prevăzut de lege. În apel, inculpatul nu a adus elemente noi în circumstanțiere personală care să justifice o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia.

În acest context, Înalta Curte apreciază că raportat la gravitatea faptei și la periculozitatea sporită a inculpatului, periculozitate ce rezultă din modul și mijloacele de comitere a faptei, acesta aplicând victimei (în vărstă de 23 de ani) mai multe lovituri de cuțit, în zona abdominală, zonă vitală a organismului, continuarea agresiunii fiind oprită de martorul C.M. care l-a lovit pe inculpat cu piciorul peste mâna în care avea cuțitul atunci când acesta a încercat să-i aplice victimei o a treia lovitură în timp ce era căzută la pământ fără apărare, victima fiind transportată de urgență la spital, în stare de șoc hemoragie, decedând a doua zi, un cuantum al pedepsei de 20 (douăzeci) de ani închisoare este în măsură să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În privința laturii civile a cauzei soluția dată de instanța fondului este temeinică și legală, reținându-se în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform art. 998 – art. 999 C. civ., iar natura și cuantumul despăgubirilor acordate părților civile au fost în mod just determinate. Conform art. 385 16 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii/arestării preventive cu începere de la 4 noiembrie 2007 la 10 martie 2009. Inculpatul recurent aflat în culpă procesuală prin respingerea căii de atac va fi obligat către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 400 lei din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 304 din 16 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 noiembrie 2007 la 10 martie 2009. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.