ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 832/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 832/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Deliberând asupra recursului

de față pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei constată următoarele:

Giurgiu, secția penală, prin sentința nr. 575 din 29 octombrie 2008, a în baza art.

345 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul V.A., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen. [„în

public”] la pedeapsa principală de 20 ani închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 10 ani

(pedeapsă complementară).

În baza art. 71 C. pen.,

i

s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei închisorii drepturile

prevăzute la art. lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.

În

baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata

reținerii și arestării preventive de la 04 noiembrie 2007 la zi.

În

baza art. 350 alin (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

În

baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost

admisă acțiunea civilă formulată de numita S.F.

A

fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de numitul S.N.

A fost

obligat inculpatul să plătească părții civile S.F. suma de 2000 lei cu titlu de

despăgubiri materiale.

A

fost obligat inculpatul să plătească părți civile S.N. suma de 5000 lei cu

titlu de despăgubiri materiale și suma de 5000 lei cu titlu de despăgubiri

morale.

În

baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea

civilă formulată de Spitalul Universitar de Urgență București.

A

fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Universitar de

Urgență București suma de 2630 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare

ocazionate de îngrijirea victimei S.A. plus dobânda legală de la data rămânerii

definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat 1 (un) briceag

(cuțit), cu un mâner din lemn de culoare maro, cu lungimea totală de 23 cm,

lungimea lamei de 10,5 cm.

În

baza art. 191 alin (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească

statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezintă

onorariu apărător oficiu sumă ce s-a avansat din fondurile Ministerului de

Justiție.

Pentru

a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că prin rechizitoriul nr.

390/P/2007 din 27 februarie 2008 Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a

dispus trimiterea în judecată în stare de arest a inculpatului V.A. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 174 – art. 175 lit. i) C.

pen., constând în aceea că, în data de 03 noiembrie 2007, în jurul orelor 22,30,

în timp ce se afla pe o stradă din localitatea Crevedeia Mică inculpatul a

înjunghiat de

două ori, în zona abdominală, pe victima S.A., provocându-i leziuni grave care

au condus la deces.

În

faza cercetării judecătorești au fost audiate părțile vătămate S.C., S.F. S.N.,

martori C.P.L., N.F., D.I., C.M., S.C., V.F., V.M., B.V.l., E.G. și D.A.

După

ce inculpatului V.A. i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 70 C. proc.

pen., acesta a învederat instanței de judecată că nu dorește să dea declarație.

Analizând

întregul material probator administrat în cauză, tribunalul a reținut, în fapt,

că pe data de 03 noiembrie 2007, în jurul orelor 21,00, inculpatul V.A. în timp

ce se afla pe o stradă din localitatea Crevedia Mică județul Giurgiu, a avut o

altercație cu martorii V.S.C și V.L., ocazie cu care s-au lovit reciproc, după

care inculpatul s-a deplasat la locuința sa unde i-a povestit cele întâmplate

fratelui său V.F., care i-a anunțat pe martorii D.A. și D.I., cumnații săi,

după care au plecat cu toții la discoteca „C.S.” din localitate, cu scopul de

a-i căuta pe cei care l-au

agresat pe inculpat, acesta din urmă făcând și el deplasarea la discotecă.

Din

cuprinsul probelor administrate în cauză se mai reține că, aceștia ajungând în

fața discotecii, au observat că victima S.A. tocmai ieșea din discotecă,

însoțit fiind de martorii V.S.C. și V.L., tocmai cei pe care-i căuta inculpatul

și grupul său, motiv pentru care s-au apropiat de autoturismul în care se afla

victima S.A. și cei doi martori (acești din urmă fiind așezați pe bancheta din

spate) și au început să-i reproșeze victimei faptul că îi transporta pe cei

doi, între victimă și inculpat și grupul acestuia izbucnind o altercație,

martorul D.A. chiar băgând mâna în care avea un cuțit pe geamul din dreapta șoferului.

Victima S.A. s-a ferit, trăgându-se mai departe de geamul mașinii, timp în care

celelalte persoane din grupul inculpatului loveau mașina, agresivitatea la care

era supus, determinând victima S.A. să coboare din mașină și să intre în

discotecă.

După

un timp victima S.A. a părăsit discoteca pentru a merge la autoturism, însă

între cele două grupuri, cel al victimei și cel al inculpatului a izbucnit din

nou o altercație, ocazie cu care inculpatul i-a aplicat victimei S.A. două

lovituri de cuțit în zona abdominală, provocându-i victimei leziuni grave

soldate cu hemoragie internă și externă, S.A. decedând, deși s-a încercat

salvarea acestuia.

Declarațiile

inculpatului V.A., date în cursul urmăririi penale, în faza cercetări

judecătorești, după aducerea la cunoștință a prevederilor art. 70 C. proc. pen.,

refuzând să dea declarație, prin care a recunoscut în mod constat că a lovit cu

briceagul ce-l avea asupra sa victima S.A. coroborându-se cu declarațiile

martorilor C.M. și D.A., martori ce au văzut personali cum inculpatul a lovit

cu cuțitul  victima S.A., precum și cu declarațiile martorilor S.C., V.F., V.M.

și B.V.l.

În

drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 și 175 lit. i) C.

pen.

La

individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-au avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei

săvârșite de inculpat, persoana făptuitorului și împrejurările care atenuează

sau agravează răspunderea penală.

Având

în vedere pericolul social concret ridicat al faptei ilicite și periculozitatea

sporită a inculpatului.

Decurgând

din modul și mijloacele de comitere a faptei, acesta aplicând mai multe

lovituri de cuțit părții vătămate (în vârstă de 23 ani), în zona abdominală,

zonă vitală a organismului, lovituri ce au condus la decesul acesteia, partea

vătămată ajungând la spital, unde a fost transportată de urgență, în stare de

șoc hemoragic, violenței inculpatului punându-i capăt martorul C.M. care l-a

lovit cu piciorul peste mâna în care avea cuțitul atunci când acesta a încercat

să-i aplice victimei o a treia lovitură în timp ce era căzută, la pământ,

tribunalul a apreciat că un cuantum al pedepsei de 20 (douăzeci) ani închisoare

este în măsură să contribuie la reeducarea inculpatului și îndreptarea sa pe

viitor, urmând a-i fi interzise pe o perioadă de 10 ani și drepturile prevăzute

la art. 64 lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

Pe

latură civilă, prin declarația de la dosar, numita S.F. soția defunctului S.A.

s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei reprezentând cheltuieli

efectuate cu înmormântarea soțului său, bani cu care a cumpărat prosoape,

băutură, a plătit preotul, în suma de 2.000 lei fiind incluși și banii

cheltuiți cu pomenirile ulterioare, sumă ce a fost dovedită cu declarațiile

martorilor C.P.L., S.N. și N.F., audiați în cercetarea judecătorească, în cauză.

De asemenea, S.N. s-a

constituit parte civilă în cauză și cu suma de 10.000 lei daune morale, în

considerarea gradului de rudenie apropiat dintre acesta și defunct, victima S.A.

fiindu-i fiu părții civile, cerere admisă în apel în limita sumei de 5000 lei, cu

motivarea că suferința suportată

în urma pierderii unei persoane

apropiate nu poate fi cuantificată bănesc, însă cert este că aceasta există în

cauză.

declarat în cauză de inculpatul V.A. criticând sentința pentru netemeinicie în

sensul reducerii pedepsei prin reaprecierea criteriilor de individualizare din art.

72 C. pen., a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 304/ A din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția penală, fiind menținute în

totalitate ca fiind legale și temeinice rezolvările juridice pe latură penală

și civilă adoptate de instanța de fond.

Conform

art. 383 alin. (1

1

) raportat la art. 350 C. proc. pen., a fost

menținută arestarea preventivă în cauză a inculpatului fiind computată din

pedeapsă detenția în continuare la zi.

A

fost obligat inculpatul-apelant, potrivit 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata

sumei de 250 lei din care suma de 200 lei a reprezentat onorariu pentru

apărător din oficiu avansat din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților

Cetățenești, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.

s-a declarat în termen recurs de către inculpatul V.A., cale de atac nemotivată

în conformitate cu dispozițiile art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.,

susținută oral cu ocazia dezbaterilor prin apărător în limitele criticii de netemeinicie

din apel corespunzător cazului de casare prevăzută de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen.

Examinând decizia atacată în

raport cu motivul invocat cât și din oficiu, în limitele art. 385

9

alin.

(3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este

nefondat urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., pentru considerentele arătate în continuare.

Instanța de fond a stabilit

și reținut

în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, pe

baza unei analize amănunțite a materialului probator administrat în cauză,

fiind respectate prevederile art. 63 C. proc. pen., referitoare la aprecierea

probelor pe baza cărora s-a pronunțat hotărârea de condamnare a inculpatului

conform art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

Inculpatul

a recunoscut în faza de urmărire penală că a lovit pe victima S.A. cu un

briceag, declarațiile acestuia coroborându-se, conform art. 69 C. proc. pen.,

cu declarațiile martorilor oculari C.M. și D.A., cu declarațiile celorlalți

martori audiați în cauză, S.C., V.F., V.M., B.I. precum și cu constatările și

concluziile raportului medico-legal de necropsie și celelalte înscrisuri

medicale aflate la dosar.

În

drept, fapta inculpatului constând în aceea că, în data de 03 noiembrie 2007,

în jurul orelor 21,00, în timp ce se afla pe o stradă din localitatea Crevedia

Mică, jud. Giurgiu, a înjunghiat de două ori, în zona abdominală, pe victima S.A.,

provocându-i leziuni grave care au condus la decesul acesteia a fost corect

încadrată în dispozițiile art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., fiind întrunite

elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat.

Curtea

constată că individualizarea pedepsei, prin fixarea cuantumului acestora la 20

de ani închisoare s-a făcut în mod judicios de instanța de fond care a avut în

vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., luându-se în

considerare atât gradul de pericol social concret al faptei, deosebit de

ridicat, pus în evidență de împrejurările și modalitatea în care a fost comisă,

de urmările produse cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu

este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut săvârșirea faptei în faza de

urmărire penală, în cursul judecății uzând de dreptul la tăcere prevăzut de

lege.

În

apel, inculpatul nu a adus elemente noi în circumstanțiere personală care să

justifice o reindividualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia.

În

acest context, Înalta Curte apreciază că raportat la gravitatea faptei și la

periculozitatea sporită a inculpatului, periculozitate ce rezultă din modul și

mijloacele de comitere a faptei, acesta aplicând victimei (în vărstă de 23 de

ani) mai multe lovituri de cuțit, în zona abdominală, zonă vitală a

organismului, continuarea agresiunii fiind oprită de martorul C.M. care l-a

lovit pe inculpat cu piciorul peste mâna în care avea cuțitul atunci când

acesta a încercat să-i aplice victimei o a treia lovitură în timp ce era căzută

la pământ fără apărare, victima fiind transportată de urgență la spital, în

stare de șoc hemoragie, decedând a doua zi, un cuantum al pedepsei de 20

(douăzeci) de ani închisoare este în măsură să asigure realizarea scopului

preventiv-educativ prevăzut de art. 52 C. pen.

În

privința laturii civile a cauzei soluția dată de instanța fondului este

temeinică și legală, reținându-se în mod corect că în cauză sunt întrunite

condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform art. 998

– art. 999 C. civ., iar natura și cuantumul despăgubirilor acordate părților

civile au fost în mod just determinate.

Conform

art. 385

16

alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., se va deduce din

pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii/arestării preventive cu

începere de la 4 noiembrie 2007 la 10 martie 2009.

Inculpatul

recurent aflat în culpă procesuală prin respingerea căii de atac va fi obligat

către stat, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata sumei de 400

lei din care 200 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din

fondul

Ministerului

Justiției, cu titlu de cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva deciziei penale nr. 304 din 16

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 noiembrie 2007 la

10 martie 2009.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 10 martie 2009.