ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2722/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 46 din 29 martie 2002 a Tribunalului Tulcea, au fost condamnați inculpații: - I.V.I. și - I.N. la pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 109 C. proc. pen. În baza art. 86 1 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi inculpați sub supraveghere pe o perioadă de 5 ani. S-a atras atenția inculpaților asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86 4 , raportat la art. 83 C. pen. Inculpații au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 32.136.820 lei către partea civilă S.N.P.

P. SA, sucursala Tulcea. S-a reținut că în noaptea de 28 mai 2002, având fețele acoperite, inculpații au pătruns în incinta Stației P. Babadag, au imobilizat-o pe gestionara benzinăriei și au sustras o sumă de 44.289.000 lei. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate, proces-verbal de constatare, planșe fotografice, raport de constatare tehnico-științifică dactiloscopică, declarațiile martorilor I.P., P.G.J., declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunii. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 159 din 14 iunie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și de inculpați, a înlăturat aplicarea art. 86 1 C. pen.

și a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., deducând durata arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la 6 aprilie 2002. Conform art. 14 și art. 16 C. pen., art. 191 C. proc. pen., art. 1000 alin. (3) C. civ., cei doi inculpați au fost obligați în solidar și cu părțile responsabile civilmente I.G. și I.D. la plata despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute. Instanța de control judiciar a apreciat că scopul pedepselor, în sensul art. 52 C. pen., nu poate fi atins prin suspendarea executării acestora sub supraveghere, dat fiind pericolul social concret al infracțiunii săvârșite, persoana inculpaților, comportamentul acestora după comiterea faptei.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații I.V.I. și I.N., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond. Prin decizia penală nr. 727 din 13 februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondate, recursurile inculpaților. Contestația în anulare formulată de condamnații I.V.I. și I.N. a fost admisă prin decizia penală nr. 4851 din 29 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 386 lit. a) și art. 392 C. proc. pen. În consecință, decizia penală nr. 727 din 13 februarie 2003 pronunțată în dosarul nr. 2940/2002 al Curții Supreme de Justiție a fost desființată, dispunându-se judecarea recursurilor inculpaților.

Examinând recursurile acestora prin prisma motivului invocat prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ele sunt nefondate. Din examinarea lucrărilor dosarului, Curtea constată că instanța de apel a făcut o justă și corectă individualizare a pedepselor, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și cu respectarea cerințelor art. 52 C. pen. Pedepsele aplicate, prin cuantumul și modalitatea de executare dispuse, reflectă gradul de pericol social sporit al faptei comise determinat de modul în care inculpații au conceput și realizat infracțiunea de tâlhărie, cuantumul prejudiciului cauzat și datele personale ale inculpaților.

Curtea apreciază că, prin executarea pedepselor de câte 5 ani închisoare prin privare de libertate, se va realiza scopul preventiv-educativ al acestora și resocializarea inculpaților. Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă ca nefondate recursurile inculpaților I.V.I. și I.N., constatând că aceștia au fost reținuți și arestați în perioada 6 decembrie 2001 – 6 aprilie 2002 și în executarea pedepsei în perioada 5 martie 2003 – 30 octombrie 2003. Recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.V.I. și I.N. împotriva deciziei penale nr. 159 din 14 iunie 2002 a Curții de Apel Constanța. Constată că inculpații au fost reținuți și arestați în perioada 6 decembrie 2001 - 6 aprilie 2002 și în executarea pedepsei în perioada 5 martie 2003 – 30 octombrie 2003. Obligă pe inculpați să plătească statului câte 600.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2004.