ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2722/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 46 din 29

martie 2002 a Tribunalului Tulcea, au fost condamnați inculpații:

- I.V.I. și

- I.N. la pedepse de câte 3 ani

închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (2) lit. a), c), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 109 C.

proc. pen.

În baza art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepselor aplicate celor doi inculpați sub

supraveghere pe o perioadă de 5 ani.

S-a atras atenția inculpaților

asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 86

4

, raportat

la art. 83 C. pen.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la plata sumei de 32.136.820 lei către partea civilă S.N.P. P. SA,

sucursala Tulcea.

S-a reținut că în noaptea de 28 mai

2002, având fețele acoperite, inculpații au pătruns în incinta Stației P.

Babadag, au imobilizat-o pe gestionara benzinăriei și au sustras o sumă de

44.289.000 lei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de consemnare a plângerii, declarațiile părții vătămate,

proces-verbal de constatare, planșe fotografice, raport de constatare

tehnico-științifică dactiloscopică, declarațiile martorilor I.P., P.G.J.,

declarațiile inculpaților care au recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 159 din 14 iunie 2002, a admis apelurile declarate de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea și de inculpați, a înlăturat aplicarea

art. 86

1

C. pen. și a dispus aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.,

deducând durata arestării preventive de la 7 decembrie 2001 la 6 aprilie 2002.

Conform art. 14 și art. 16 C. pen.,

art. 191 C. proc. pen., art. 1000 alin. (3) C. civ., cei doi inculpați au fost

obligați în solidar și cu părțile responsabile civilmente I.G. și I.D. la plata

despăgubirilor civile și a cheltuielilor judiciare către stat.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Instanța de control judiciar a

apreciat că scopul pedepselor, în sensul art. 52 C. pen., nu poate fi atins

prin suspendarea executării acestora sub supraveghere, dat fiind pericolul

social concret al infracțiunii săvârșite, persoana inculpaților, comportamentul

acestora după comiterea faptei.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații I.V.I. și I.N., solicitând admiterea acestora, casarea

hotărârii atacate și menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de

fond.

Prin decizia penală nr. 727 din 13

februarie 2003, Curtea Supremă de Justiție a respins, ca nefondate, recursurile

inculpaților.

Contestația în anulare formulată de

condamnații I.V.I. și I.N. a fost admisă prin decizia penală nr. 4851 din 29

octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 386

lit. a) și art. 392 C. proc. pen. În consecință, decizia penală nr. 727 din 13

februarie 2003 pronunțată în dosarul nr. 2940/2002 al Curții Supreme de

Justiție a fost desființată, dispunându-se judecarea recursurilor inculpaților.

Examinând recursurile acestora prin

prisma motivului invocat prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că ele

sunt nefondate.

Din examinarea lucrărilor dosarului,

Curtea constată că instanța de apel a făcut o justă și corectă individualizare

a pedepselor, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen. și cu respectarea

cerințelor art. 52 C. pen.

Pedepsele aplicate, prin cuantumul

și modalitatea de executare dispuse, reflectă gradul de pericol social sporit

al faptei comise determinat de modul în care inculpații au conceput și realizat

infracțiunea de tâlhărie, cuantumul prejudiciului cauzat și datele personale

ale inculpaților.

Curtea apreciază că, prin executarea

pedepselor de câte 5 ani închisoare prin privare de libertate, se va realiza

scopul preventiv-educativ al acestora și resocializarea inculpaților.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să respingă ca nefondate recursurile inculpaților I.V.I. și I.N., constatând că

aceștia au fost reținuți și arestați în perioada 6 decembrie 2001 – 6 aprilie

2002 și în executarea pedepsei în perioada 5 martie 2003 – 30 octombrie 2003.

Recurenții vor fi obligați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen.,

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.V.I. și I.N. împotriva deciziei penale nr. 159 din 14

iunie 2002 a Curții de Apel Constanța.

Constată că inculpații au fost

reținuți și arestați în perioada 6 decembrie 2001 - 6 aprilie 2002 și în

executarea pedepsei în perioada 5 martie 2003 – 30 octombrie 2003.

Obligă pe inculpați să plătească

statului câte 600.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 mai 2004.