ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4708/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4708/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului
București, secția a III a civilă, reclamanții P.A. și P.N. au chemat în
judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București, V.A. și V.F. solicitând
ca prin sentința ce se va pronunța, constatându-se nulitatea încheiată între
părți, să se dispună:
- obligarea acestora de a le lăsa în deplină
proprietate și posesie apartamentul situat în imobilul din București.
- în cazul în care ar exista o piedică absolută
la predarea în natură a apartamentului, pârâții să fie obligați la plata
contravalorii bunului, estimată provizoriu la 400.000.000 lei.
- obligarea pârâților în solidar la plata
echivalentului lipsei de folosință a apartamentului din decembrie 1998 și până
la predarea efectivă.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că
prin sentința civilă nr. 12.235 din 11 decembrie 1998 a Judecătoriei sectorului
2 s-a constatat în mod irevocabil caracterul abuziv al naționalizării
apartamentului ce a aparținut tatălui reclamanților. În aceste condiții
vânzarea apartamentului de către C.G.M.B. pârâților V. nu poate avea nici un
efect.
Pârâții V.A. și V.F. au formulat o întâmpinare, cerere
reconvențională, arătând că au cumpărat apartamentul cu bună-credință și au
efectuat multiple îmbunătățiri, fiind îndreptățiți la contravaloarea acestora.
Tribunalul București, secția a III a civilă,
prin sentința nr. 206 din 22 februarie 2000 a anulat acțiunea ca netimbrată,
reținând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea
nr. 146/1997, iar reclamanții au refuzat să satisfacă exigențele legale în
această materie.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei
sentințe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond prin
decizia civilă nr. 604 din 3 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția
a IV a civilă.
Împotriva acestei decizii reclamanții au
declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 4215 din 9 octombrie
2001 a Curții Supreme de Justiție. Au fost casate ambele hotărâri cu trimiterea
cauzei la același tribunal pentru a se pune în discuție obligația de timbrare
cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare.
În fond după casare Tribunalul București, secția
a III a civilă, prin sentința civilă nr. 960 din 24 iunie 2002, a anulat din
nou acțiunea ca netimbrată, reținând că reclamanții nu și-au îndeplinit
obligația de plată integrală a taxelor judiciare de timbru astfel cum a dispus
Tribunalul.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei
sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 463 din 21
noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.
Împotriva acestei decizii reclamanții au
declarat prezentul recurs, susținând că hotărârile sunt greșite întrucât ei
s-au achitat de obligațiile ce le reveneau potrivit celor dispuse prin decizia
Curții Supreme de Justiție.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea
reține că recursul este întemeiat, hotărârile pronunțate în cauză fiind
greșite.
Potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc.
civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de
drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt
obligatorii pentru judecătorii fondului.
Dispozitivul deciziei civile nr. 4215 din 9
octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție este extrem de clar: hotărârile
sunt casate cu trimiterea cauzei la tribunal numai pentru a se pune în discuție
obligația de trimitere cu privire la nulitatea contractului de
vânzare-cumpărare.
Or, în fond după casare, deși inițial
tribunalul, prin încheierea din 1 aprilie 32002, s-a conformat deciziei Curții
Supreme stabilind că reclamanții urmează să achite taxă de timbru de 1.607.897
lei, 15.000 lei timbru judiciar (sume achitate integral), a dispus ulterior, în
mod cu totul nejustificat, anularea acțiunii ca netimbrată, soluție menținută
și în apel.
Așadar, instanțele au procedat în mod greșit,
neconformându-se dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., considerente
pentru care recursul declarat de reclamanți urmează să fie admis.
Potrivit prevederilor art. 312 și art. 313 C.
proc. civ. se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza la Tribunalul
București pentru judecarea în fond conform prevederilor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții P.N.C.
și P.A. împotriva deciziei civile nr. 463 din 21 noiembrie 2002 a Curții de
Apel București, secția a IV a civilă.
Casează această decizie precum și sentința nr. 960
din 24 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a III a civilă, și trimite
cauza spre rejudecare la această din urmă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 iunie 2004.