ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4708/2004

Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III a civilă, reclamanții P.A. și P.N. au chemat în judecată pârâții Consiliul General al Municipiului București, V.A. și V.F. solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, constatându-se nulitatea încheiată între părți, să se dispună: - obligarea acestora de a le lăsa în deplină proprietate și posesie apartamentul situat în imobilul din București. - în cazul în care ar exista o piedică absolută la predarea în natură a apartamentului, pârâții să fie obligați la plata contravalorii bunului, estimată provizoriu la 400.000.000 lei. - obligarea pârâților în solidar la plata echivalentului lipsei de folosință a apartamentului din decembrie 1998 și până la predarea efectivă.

În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 12.235 din 11 decembrie 1998 a Judecătoriei sectorului 2 s-a constatat în mod irevocabil caracterul abuziv al naționalizării apartamentului ce a aparținut tatălui reclamanților. În aceste condiții vânzarea apartamentului de către C.G.M.B. pârâților V. nu poate avea nici un efect. Pârâții V.A. și V.F. au formulat o întâmpinare, cerere reconvențională, arătând că au cumpărat apartamentul cu bună-credință și au efectuat multiple îmbunătățiri, fiind îndreptățiți la contravaloarea acestora. Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința nr. 206 din 22 februarie 2000 a anulat acțiunea ca netimbrată, reținând că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, iar reclamanții au refuzat să satisfacă exigențele legale în această materie.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței de fond prin decizia civilă nr. 604 din 3 noiembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat recurs, care a fost admis prin decizia civilă nr. 4215 din 9 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție. Au fost casate ambele hotărâri cu trimiterea cauzei la același tribunal pentru a se pune în discuție obligația de timbrare cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. În fond după casare Tribunalul București, secția a III a civilă, prin sentința civilă nr. 960 din 24 iunie 2002, a anulat din nou acțiunea ca netimbrată, reținând că reclamanții nu și-au îndeplinit obligația de plată integrală a taxelor judiciare de timbru astfel cum a dispus Tribunalul.

Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 463 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Împotriva acestei decizii reclamanții au declarat prezentul recurs, susținând că hotărârile sunt greșite întrucât ei s-au achitat de obligațiile ce le reveneau potrivit celor dispuse prin decizia Curții Supreme de Justiție. Examinând actele și lucrările dosarului Curtea reține că recursul este întemeiat, hotărârile pronunțate în cauză fiind greșite. Potrivit prevederilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.

Dispozitivul deciziei civile nr. 4215 din 9 octombrie 2001 a Curții Supreme de Justiție este extrem de clar: hotărârile sunt casate cu trimiterea cauzei la tribunal numai pentru a se pune în discuție obligația de trimitere cu privire la nulitatea contractului de vânzare-cumpărare. Or, în fond după casare, deși inițial tribunalul, prin încheierea din 1 aprilie 32002, s-a conformat deciziei Curții Supreme stabilind că reclamanții urmează să achite taxă de timbru de 1.607.897 lei, 15.000 lei timbru judiciar (sume achitate integral), a dispus ulterior, în mod cu totul nejustificat, anularea acțiunii ca netimbrată, soluție menținută și în apel. Așadar, instanțele au procedat în mod greșit, neconformându-se dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., considerente pentru care recursul declarat de reclamanți urmează să fie admis. Potrivit prevederilor art. 312 și art. 313 C. proc. civ. se vor casa ambele hotărâri și se va trimite cauza la Tribunalul București pentru judecarea în fond conform prevederilor prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de reclamanții P.N.C. și P.A. împotriva deciziei civile nr. 463 din 21 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Casează această decizie precum și sentința nr. 960 din 24 iunie 2002 a Tribunalului București, secția a III a civilă, și trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2004.