ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4774/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4774/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta S.C. C. S.A. Alexandria a chemat în

judecată S.C. D.A.R. S.A. Craiova solicitând rezilierea contractului de leasing

nr. 014466 din 3 martie 1999 și restituirea sumei de 100.000.000 lei.

Tribunalul Dolj, secția comercială, prin

sentința nr. 1169 din 4 septembrie 2000 a respins acțiunea formulată, motivând

că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1019 și urm. C. civ. și nici

prevederile convenționale stipulate de părți în contractul a cărui reziliere se

solicită, deoarece:

- reclamanta, în calitate de utilizator a primit

autovehiculul de la unitatea pârâtă în perfectă stare de funcționare, riscul

fiind în sarcina sa;

- nu s-a făcut dovada că defecțiunile constate

și reparate reprezintă vicii de calitate în sarcina pârâtei;

- nu s-a făcut dovada că defecțiunile ivite pe

parcursul derulării contractului au fost constatate de comun acord și nici că

pârâta și-ar fi însușit obiecțiunile formulate de reclamantă.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin

decizia nr. 813 din 29 august 2001 a respins apelul declarat de reclamanta S.C.

C. S.A. împotriva sentinței, ca nefondat.

Fundamentându-și soluția pe concluziile

raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, instanța de apel a

apreciat că:

- defecțiunile reclamate nu au constituit vicii

ascunse ci vicii aferente ușoare;

- în cauză a intervenit răspunderea vânzătorului

pentru calitatea produselor în termenul de garanție, răspundere care operează

fără distincții între viciile aparente și ascunse;

- calificarea viciilor invocate nici nu se mai pune

deoarece defecțiunile au fost remediate pe cheltuiala producătorului;

- cumpărătorul a optat pentru remedierea

viciilor, situație în care acțiunea redhibitorie nu mai poate fi primită.

În contra deciziei reclamanta a declarat recurs

solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru

motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., invocând următoarele:

fost pronunțată în contradictoriu cu S.C. D.A.T. SRL iar nu cu S.C. D.A.R.

S.A., parte în contractul de leasing;

s-a sprijinit decizia sunt eronate întrucât și în prezent autoturismul este în

service cu aceeași defecțiune la cutia de viteze, context în care trebuia

admisă contraexpertiza solicitată;

este eronată, deoarece acestea sunt grave, autoturismul nu a fost reparat de

producător și nu este în stare de funcționare.

Recursul este fondat pentru considerentele care

urmează:

dispozițiilor legale cu privire la calificarea viciilor, aceasta deoarece nu a

avut în vedere că litigiul dintre părți fiind unul comercial raportului juridic

îi sunt aplicabile prevederile din legea comercială care reglementează vânzarea

comercială în regim de leasing și numai în subsidiar prevederile din codul

civil, or, în materie comercială vânzătorul răspunde atât pentru viciile

ascunse cât și pentru cele aparente când bunul nu a fost preluat personal de la

vânzător ci, ca în cazul de față, prin intermediar.

locatorului pentru vicii nu se confundă cu răspunderea lui pentru calitatea

bunului vândut sau închiriat, echivalența operată de instanță fiind deci greșită.

Cauza viciului trebuie să existe la momentul încheierii contractului chiar dacă

manifestările apar mai târziu iar răspunderea pentru calitatea bunului este

inerentă obligației de predare a acestuia.

au existat la momentul încheierii contractului de leasing sau, dacă acestea au

apărut ulterior și dacă da când anume în raport și de prevederile art. 9 lit.

c) și e) din O.G. nr. 51/1997 republicată și art. 5A pct. 2 și art. 5B pct. 1

din contractul părților.

constatarea raportului de expertiză în sensul că defecțiunile au fost remediate

deoarece asupra acesteia expertul a revenit prin răspunsul la obiecțiunile

formulate de recurent arătând că defecțiunile există ca apoi să-și reconsidere

și această constatare, fapt ce infirmă aprecierea lui asupra viciilor ca fiind

„ușoare, aferente”.

În atare situație, cererea reclamantei de a se

efectua o nouă expertiză, probă la care intimata pârâtă nu s-a opus, trebuie

admisă în raport de prevederile art. 212 C. proc. civ. iar obiecțiunile puse în

discuția părților.

Pentru a se proceda în sensul celor mai sus

arătate, Înalta Curtea va casa decizia atacată și va trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care aceasta va verifica și

susținerea recurentei cu privire la denumirea intimatei și în măsura în care se

verifică să procedeze la îndreptare conform art. 281 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursul declarat de S.C. C. S.A. ALEXANDRIA împotriva deciziei nr. 813 din 29

august 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială.

Casează decizia recurată și trimite cauza

aceleiași instanțe de apel spre rejudecare.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2

decembrie 2003.