ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4774/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. C. S.A. Alexandria a chemat în judecată S.C. D.A.R. S.A. Craiova solicitând rezilierea contractului de leasing nr. 014466 din 3 martie 1999 și restituirea sumei de 100.000.000 lei. Tribunalul Dolj, secția comercială, prin sentința nr. 1169 din 4 septembrie 2000 a respins acțiunea formulată, motivând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1019 și urm. C. civ.

și nici prevederile convenționale stipulate de părți în contractul a cărui reziliere se solicită, deoarece: - reclamanta, în calitate de utilizator a primit autovehiculul de la unitatea pârâtă în perfectă stare de funcționare, riscul fiind în sarcina sa; - nu s-a făcut dovada că defecțiunile constate și reparate reprezintă vicii de calitate în sarcina pârâtei; - nu s-a făcut dovada că defecțiunile ivite pe parcursul derulării contractului au fost constatate de comun acord și nici că pârâta și-ar fi însușit obiecțiunile formulate de reclamantă. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 813 din 29 august 2001 a respins apelul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. împotriva sentinței, ca nefondat.

Fundamentându-și soluția pe concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, instanța de apel a apreciat că: - defecțiunile reclamate nu au constituit vicii ascunse ci vicii aferente ușoare; - în cauză a intervenit răspunderea vânzătorului pentru calitatea produselor în termenul de garanție, răspundere care operează fără distincții între viciile aparente și ascunse; - calificarea viciilor invocate nici nu se mai pune deoarece defecțiunile au fost remediate pe cheltuiala producătorului; - cumpărătorul a optat pentru remedierea viciilor, situație în care acțiunea redhibitorie nu mai poate fi primită. În contra deciziei reclamanta a declarat recurs solicitând casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc.

civ., invocând următoarele: 1. hotărârea este lovită de nulitate deoarece a fost pronunțată în contradictoriu cu S.C. D.A.T. SRL iar nu cu S.C. D.A.R. S.A., parte în contractul de leasing; 2. constatările expertului tehnic B.N., pe care s-a sprijinit decizia sunt eronate întrucât și în prezent autoturismul este în service cu aceeași defecțiune la cutia de viteze, context în care trebuia admisă contraexpertiza solicitată; 3. aprecierea instanței de apel asupra viciilor este eronată, deoarece acestea sunt grave, autoturismul nu a fost reparat de producător și nu este în stare de funcționare.

Recursul este fondat pentru considerentele care urmează: 1. Instanța de apel a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale cu privire la calificarea viciilor, aceasta deoarece nu a avut în vedere că litigiul dintre părți fiind unul comercial raportului juridic îi sunt aplicabile prevederile din legea comercială care reglementează vânzarea comercială în regim de leasing și numai în subsidiar prevederile din codul civil, or, în materie comercială vânzătorul răspunde atât pentru viciile ascunse cât și pentru cele aparente când bunul nu a fost preluat personal de la vânzător ci, ca în cazul de față, prin intermediar. 2. Răspunderea vânzătorului sau după caz, a locatorului pentru vicii nu se confundă cu răspunderea lui pentru calitatea bunului vândut sau închiriat, echivalența operată de instanță fiind deci greșită.

Cauza viciului trebuie să existe la momentul încheierii contractului chiar dacă manifestările apar mai târziu iar răspunderea pentru calitatea bunului este inerentă obligației de predare a acestuia. 3. Instanța de apel nu a stabilit dacă viciile au existat la momentul încheierii contractului de leasing sau, dacă acestea au apărut ulterior și dacă da când anume în raport și de prevederile art. 9 lit. c) și e) din O.G. nr. 51/1997 republicată și art. 5A pct. 2 și art. 5B pct. 1 din contractul părților. 4. Greșit instanța de apel a confirmat constatarea raportului de expertiză în sensul că defecțiunile au fost remediate deoarece asupra acesteia expertul a revenit prin răspunsul la obiecțiunile formulate de recurent arătând că defecțiunile există ca apoi să-și reconsidere și această constatare, fapt ce infirmă aprecierea lui asupra viciilor ca fiind „ușoare, aferente”.

În atare situație, cererea reclamantei de a se efectua o nouă expertiză, probă la care intimata pârâtă nu s-a opus, trebuie admisă în raport de prevederile art. 212 C. proc. civ. iar obiecțiunile puse în discuția părților. Pentru a se proceda în sensul celor mai sus arătate, Înalta Curtea va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, ocazie cu care aceasta va verifica și susținerea recurentei cu privire la denumirea intimatei și în măsura în care se verifică să procedeze la îndreptare conform art. 281 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de S.C. C. S.A. ALEXANDRIA împotriva deciziei nr. 813 din 29 august 2001 a Curții de Apel Craiova, secția comercială. Casează decizia recurată și trimite cauza aceleiași instanțe de apel spre rejudecare. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 decembrie 2003.