ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 612/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 481/Com din 21 februarie 2002 Tribunalul Bihor și-a declinat competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta S.C. M.T. S.A. în contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. București în favoarea Curții de Apel Oradea. În motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat prin acțiunea ca valoarea imobilelor scoase din patrimoniul său în baza deciziei civile nr. 1361/R din 27 octombrie 1999 a Curții de Apel Oradea și predate proprietarilor de drept să fie scăzută prin compensare cu ratele pe care reclamanta le plătește pârâtei și ca atare competența de soluționare aparține curții de apel conform art. 32 31 coroborat cu art. 32 28 din O.U.G.

nr. 88/1997, valorificându-se un drept conferit de acest act normativ. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta motivând ca fiind o societate complet privatizată, O.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 nu se aplică acțiunii de față. Curtea de apel Oradea prin decizia nr. 332 din 9 mai 2002 a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta menținând soluția și motivarea sentinței atacate. Investită, așadar cu soluționarea pe fond a cauzei instanța de apel, verificându-și competența a constatat că litigiul poartă asupra unui imobil ce făcea parte din patrimoniul societății reclamante, cuprins în obiectul contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. 585 din 30 aprilie 1997 încheiat cu ocazia privatizării, incidente fiind dispozițiile art. 40 din Legea nr. 137/2002 care stabilesc competența materială de soluționare în favoarea tribunalelor, declinându-și în consecință competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Cu privire la conflictul negativ de competență Curtea reține: Reclamanta a sesizat instanța de judecată cu o acțiune întemeiată pe principiul îmbogățirii pro justa cauza solicitând să se constate că anumite imobile nu mai fac parte din patrimoniul său și deci nu pot face obiectul contractului de vânzare cumpărare acțiuni încheiat cu pârâta la 30 aprilie 1997 și a căror valoare urmează să fie compensată cu ratele din preț pe care reclamanta le datorează pârâtei. Acțiunea nu s-a întemeiat, așadar pe dispozițiile O.G. nr. 88/1997 modificată și completată prin Legea nr. 99/1999, nefiind în discuție o societate în curs de privatizare, solicitările reclamantei vizând executarea contractului de vânzare – cumpărare acțiuni perfectat cu pârâta din 1997, în cadrul procesului de privatizare, și anume răspunderea vânzătoarei pentru evicțiunea sa de către terți.

Prin urmare competentă să judece litigiul este instanța de drept comun, tribunalul conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. iar nu instanța de apel, fiind de reținut și faptul că prevederile art. 32 18 și art. 32 31 din O.G. nr. 88/1997 modificată pe care și-a întemeiat tribunalul soluția au fost abrogate prin art. 56 din Legea nr. 137/2002, lege care conform art. 40 stabilește competența tribunalului chiar și pentru cererile prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut în O.G. nr. 88/1997 modificată. Ca atare curtea stabilește conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ. că instanța competentă să judece litigiul de față este tribunalul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN N UMELE LEGII

D E C I D E : Stabilește competența în favoarea Tribunalului Bihor privind soluționarea litigiului dintre reclamanta asociația M.T.P., Tileagd, jud. Bihor și pârâtele A.P.A.P.S. București și S.C. M.T. S.A., Tileagd, jud.Bihor. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.