ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 612/2003

Asupra

conflictului negativ de competență de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 481/Com din 21 februarie 2002 Tribunalul Bihor și-a declinat

competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamanta S.C. M.T. S.A. în

contradictoriu cu pârâta A.P.A.P.S. București în favoarea Curții de Apel

Oradea.

În

motivarea sentinței se reține că reclamanta a solicitat prin acțiunea ca

valoarea imobilelor scoase din patrimoniul său în baza deciziei civile nr.

1361/R din 27 octombrie 1999 a Curții de Apel Oradea și predate proprietarilor

de drept să fie scăzută prin compensare cu ratele pe care reclamanta le

plătește pârâtei și ca atare competența de soluționare aparține curții de apel

conform art. 32

31

coroborat cu art. 32

28

din O.U.G. nr.

88/1997, valorificându-se un drept conferit de acest act normativ.

Împotriva

sentinței a declarat recurs reclamanta motivând ca fiind o societate complet

privatizată, O.G. nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 nu se aplică

acțiunii de față.

Curtea

de apel Oradea prin decizia nr. 332 din 9 mai 2002 a respins ca nefondat

recursul declarat de reclamanta menținând soluția și motivarea sentinței

atacate.

Investită,

așadar cu soluționarea pe fond a cauzei instanța de apel, verificându-și

competența a constatat că litigiul poartă asupra unui imobil ce făcea parte din

patrimoniul societății reclamante, cuprins în obiectul contractului de vânzare

cumpărare de acțiuni nr. 585 din 30 aprilie 1997 încheiat cu ocazia

privatizării, incidente fiind dispozițiile art. 40 din Legea nr. 137/2002 care

stabilesc competența materială de soluționare în favoarea tribunalelor,

declinându-și în consecință competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Bihor.

Cu

privire la conflictul negativ de competență Curtea reține:

Reclamanta

a sesizat instanța de judecată cu o acțiune întemeiată pe principiul

îmbogățirii pro justa cauza solicitând să se constate că anumite imobile nu mai

fac parte din patrimoniul său și deci nu pot face obiectul contractului de

vânzare cumpărare acțiuni încheiat cu pârâta la 30 aprilie 1997 și a căror

valoare urmează să fie compensată cu ratele din preț pe care reclamanta le

datorează pârâtei.

Acțiunea

nu s-a întemeiat, așadar pe dispozițiile O.G. nr. 88/1997 modificată și

completată prin Legea nr. 99/1999, nefiind în discuție o societate în curs de

privatizare, solicitările reclamantei vizând executarea contractului de vânzare

– cumpărare acțiuni perfectat cu pârâta din 1997, în cadrul procesului de

privatizare, și anume răspunderea vânzătoarei pentru evicțiunea sa de către

terți.

Prin

urmare competentă să judece litigiul este instanța de drept comun, tribunalul

conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. iar nu instanța de apel, fiind de

reținut și faptul că prevederile art. 32

18

și art. 32

31

din

O.G. nr. 88/1997 modificată pe care și-a întemeiat tribunalul soluția au fost

abrogate prin art. 56 din Legea nr. 137/2002, lege care conform art. 40

stabilește competența tribunalului chiar și pentru cererile prin care se atacă

o operațiune sau un act prevăzut în O.G. nr. 88/1997 modificată.

Ca

atare curtea stabilește conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ. că instanța

competentă să judece litigiul de față este tribunalul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN N UMELE LEGII

D E C I D E :

Stabilește competența în favoarea Tribunalului Bihor privind

soluționarea litigiului dintre reclamanta asociația M.T.P., Tileagd, jud. Bihor

și pârâtele A.P.A.P.S. București și S.C. M.T. S.A., Tileagd, jud.Bihor.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.