ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1014/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 212 din 11 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Teleorman, inculpatul T.I. a fost condamnat la o pedeapsă de 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, faptă prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), raportat la alin. (3) teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen. Instanța a mai dispus degradarea militară a inculpatului, menținerea stării de arest și deducerea arestului preventiv de la 3 septembrie 2003 la zi. Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că în noaptea de 1 septembrie 2003, după ce a consumat băuturi alcoolice inculpatul a hotărât să întrețină raporturi sexuale cu victima C.I.C., în vârstă de 14 ani, care se afla în vacanță la bunicii săi din com.

Segarcea Vale. Inculpatul a urmărit victima până în dreptul locuinței bunicilor acesteia și profitând de întuneric a apucat-o de gât, a amenințat-o și a determinat-o să-l însoțească în afara satului, pe câmp, unde i-a cerut să întrețină cu el raporturi sexuale. Față de refuzul victimei care i-a comunicat că este virgină, inculpatul a constrâns-o la un raport sexual oral. În continuare, inculpatul a dus victima lângă un canal de irigații, constrângând-o prin amenințare la alte două raporturi sexuale, unul normal și altul anal, după ce a dezbrăcat-o. În final, inculpatul a dus victima la marginea satului, aceasta reușind să ajungă la locuința bunicilor, cărora le-a relatat că a fost violată de inculpat.

Starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza plângerii și declarației părții vătămate, procesului-verbal de cercetare la fața locului, schiței și planșelor fotografice, raportului de constatare medico-legale, coroborate cu declarațiile inculpatului și ale martorilor. Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel București prin decizia penală nr. 726 din 8 decembrie 2003. Recursul declarat de inculpat, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea mare, este nefondat. Instanțele au avut în vedere atât gravitatea faptei săvârșite, cât și situația personală a inculpatului, atunci când au stabilit pedeapsa ce urmează a fi executată de inculpat. Astfel, s-a reținut perseverența infracțională cu care inculpatul a comis trei raporturi sexuale cu o minoră în vârstă de 14 ani, constrângând-o prin violență și amenințări.

S-a mai avut în vedere impactul social, în comuna unde s-a comis infracțiunea, asupra tinerilor care cunoșteau victima și pe bunicii acesteia. În fine, instanțele au dat eficiență dispozițiilor art. 37 lit. b) C. proc. pen., întrucât inculpatul executase o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea altor două infracțiuni, una de furt și alta de lovire. Așa fiind, critica adusă hotărârilor sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei este nefondată. Verificând decizia curții de apel și din oficiu, se constată că aceasta este legală și temeinică, urmând a fi menținută. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins. Se va computa detenția preventivă de la 3 septembrie 2003 la 20 februarie 2004. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva deciziei penale nr. 726 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 3 septembrie 2003 la 20 februarie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 februarie 2004.