ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5131/2004

Asupra recursului în anulare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 64 din 2 martie 2004 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul minor P.S.V. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen. și la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. h), cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare. Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente P.I. și P.E. să plătească părții civile M.Șt. suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile și 100.000.000 lei daune morale. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: În ziua de 17 decembrie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul P.I., după care s-a deplasat spre satul Dracea pentru a conduce două fete. La înapoiere, inculpatul și-a amintit că victima G.M. (în vârstă de 71 de ani) locuiește singură și s-a hotărât să întrețină raporturi sexuale cu ea.

În realizarea rezoluției infracționale, inculpatul a pătruns în curtea victimei și apoi în locuință, pe ușa deschisă. În momentul în care a intrat în cameră a lovit-o pe victimă cu piciorul în față determinând căderea acesteia pe podea și profitând de imposibilitatea de a se apăra a întreținut un raport sexual. După consumarea actului sexual, victima a încercat să se ridice, dar inculpatul a îmbrâncit-o, i-a luat lanterna pe care o avea în mână și a lovit-o din nou cu picioarele. Realizând gravitatea faptelor comise, inculpatul a luat un ciocan, aflat la marginea patului, și i-a aplicat victimei numeroase lovituri până când aceasta nu a mai reacționat, pentru a ascunde infracțiunile comise. După săvârșirea faptelor, inculpatul a părăsit locuința victimei s-a reîntors acasă și a ascuns, sub saltea, lanterna ce aparținea victimei.

A doua zi, victima a fost descoperită în stare gravă de cumnatul său, M.D., și transportată la Spitalul Județean Alexandria, unde a decedat ca urmare a agresiunii la care a fost supusă. Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală, planșelor foto executate în cauză, raportului de expertiză dactiloscopică, raportului de constatare medico – legală (necropsie) depozițiilor martorilor M.D., P.I.A., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 267/ A din 13 aprilie 2004, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de partea civilă M.Șt.

Împotriva acestor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1) parte I pct. 4 teza I C. proc. pen., învederând că instanța a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen. Recursul în anulare este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În cauză, instanța de fond nu a realizat o justă corelare a tuturor acestor criterii, dimpotrivă a pus accent numai pe elementele de circumstanțiere ale făptuitorului, fiind omise criteriile care evidențiază gravitatea faptelor.

Fără a minimaliza pericolul social al infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, la proporționalizarea pedepsei trebuia să se țină seama că omorul calificat, în forma în care a fost săvârșit (cu scopul de a ascunde infracțiunile comise, violarea de domiciliu și violul) vădește o periculozitate socială accentuată determinată atât de gravitatea faptei desprinsă din existența altor infracțiuni, cât și de scopul în care este comisă. Astfel, inculpatul a frecventat locuința victimei, pe care a ajutat-o la diverse treburi gospodărești și deci cunoștea foarte bine amplasamentul imobilului, precum și faptul că aceasta locuia singură și se afla în imposibilitate de a se apăra datorită vârstei înaintate.

Modul în care a acționat inculpatul pentru a suprima viața victimei vădește un comportament foarte agresiv, o violență extremă, în condițiile în care între inculpat și victimă exista o disproporție evidentă de forță fizică. De altfel, raportul de constatare medico – legală evidențiază existența pe corpul victimei a numeroase excoriații, plăgi, lovituri în zona capului și chiar desprinderea pavilionului urechii drepte pe o lungime de 5 cm. Instanța de fond a ignorat aceste elemente de circumstanțiere, și fără nici o motivare, i-a aplicat inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, deși împrejurările săvârșirii omorului calificat determină o semnificație agravantă.

Acest complex de agravante, ce denotă o periculozitate sporită a infractorului, nu a primit o semnificație corespunzătoare în mecanismul individualizării pedepsei, motiv pentru care recursul în anulare este fondat și va fi admis. Se vor casa hotărârile pronunțate, se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și va fi majorată pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele din același cod, de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului acesta urmând a executa în final pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

Anulează mandatul de executare a pedepsei și dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 12 ani închisoare. Celelalte dispoziții ale hotărârilor vor fi menținute, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 64 din 2 martie 2004 a Tribunalului Teleorman și deciziei penale nr. 267/ A din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul P.S.V. Casează hotărârile numai cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului. Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente de: - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.; - 2 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

și - 8 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen. Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedepsele aplicate, în baza art. 192 alin. (2) și art. 197 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99 C. pen., urmând ca inculpatul în final, să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare. Anulează mandatul de executare emis și dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, mandat ce va fi emis de instanța de executare.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2004.