ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5131/2004

Asupra recursului în anulare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 2

martie 2004 a Tribunalului Teleorman a fost condamnat inculpatul minor P.S.V.

la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea

art. 99 și următorii C. pen., la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), cu aplicarea

art. 99 și următorii C. pen. și la 8 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, faptă prevăzută de art. 174 și art. 175 lit.

h), cu aplicarea art. 99 și următorii C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea

de 8 ani închisoare.

Sub aspectul laturii civile, inculpatul

a fost obligat în solidar cu părțile responsabile civilmente P.I. și P.E. să

plătească părții civile M.Șt. suma de 10.000.000 lei cu titlu de despăgubiri

civile și 100.000.000 lei daune morale.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În ziua de 17 decembrie 2003,

inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu martorul P.I., după care

s-a deplasat spre satul Dracea pentru a conduce două fete.

La înapoiere, inculpatul și-a

amintit că victima G.M. (în vârstă de 71 de ani) locuiește singură și s-a

hotărât să întrețină raporturi sexuale cu ea. În realizarea rezoluției

infracționale, inculpatul a pătruns în curtea victimei și apoi în locuință, pe

ușa deschisă. În momentul în care a intrat în cameră a lovit-o pe victimă cu

piciorul în față determinând căderea acesteia pe podea și profitând de

imposibilitatea de a se apăra a întreținut un raport sexual.

După consumarea actului sexual,

victima a încercat să se ridice, dar inculpatul a îmbrâncit-o, i-a luat

lanterna pe care o avea în mână și a lovit-o din nou cu picioarele. Realizând

gravitatea faptelor comise, inculpatul a luat un ciocan, aflat la marginea

patului, și i-a aplicat victimei numeroase lovituri până când aceasta nu a mai

reacționat, pentru a ascunde infracțiunile comise.

După săvârșirea faptelor, inculpatul

a părăsit locuința victimei s-a reîntors acasă și a ascuns, sub saltea,

lanterna ce aparținea victimei.

A doua zi, victima a fost

descoperită în stare gravă de cumnatul său, M.D., și transportată la Spitalul

Județean Alexandria, unde a decedat ca urmare a agresiunii la care a fost

supusă.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,

planșelor foto executate în cauză, raportului de expertiză dactiloscopică,

raportului de constatare medico – legală (necropsie) depozițiilor martorilor

M.D., P.I.A., probe coroborate cu declarațiile inculpatului care a recunoscut

infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția a

II–a penală, prin decizia penală nr. 267/ A din 13 aprilie 2004, a respins, ca

inadmisibil, apelul declarat de partea civilă M.Șt.

Împotriva acestor hotărâri

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare în temeiul art. 409 și art. 410 alin. (1)

parte I pct. 4 teza I C. proc. pen., învederând că instanța a aplicat o

pedeapsă greșit individualizată în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În cauză, instanța de fond nu a

realizat o justă corelare a tuturor acestor criterii, dimpotrivă a pus accent

numai pe elementele de circumstanțiere ale făptuitorului, fiind omise criteriile

care evidențiază gravitatea faptelor.

Fără a minimaliza pericolul social

al infracțiunilor de violare de domiciliu și viol, la proporționalizarea

pedepsei trebuia să se țină seama că omorul calificat, în forma în care a fost

săvârșit (cu scopul de a ascunde infracțiunile comise, violarea de domiciliu și

violul) vădește o periculozitate socială accentuată determinată atât de

gravitatea faptei desprinsă din existența altor infracțiuni, cât și de scopul

în care este comisă.

Astfel, inculpatul a frecventat

locuința victimei, pe care a ajutat-o la diverse treburi gospodărești și deci

cunoștea foarte bine amplasamentul imobilului, precum și faptul că aceasta

locuia singură și se afla în imposibilitate de a se apăra datorită vârstei

înaintate.

Modul în care a acționat inculpatul

pentru a suprima viața victimei vădește un comportament foarte agresiv, o

violență extremă, în condițiile în care între inculpat și victimă exista o

disproporție evidentă de forță fizică.

De altfel, raportul de constatare

medico – legală evidențiază existența pe corpul victimei a numeroase

excoriații, plăgi, lovituri în zona capului și chiar desprinderea pavilionului

urechii drepte pe o lungime de 5 cm.

Instanța de fond a ignorat aceste

elemente de circumstanțiere, și fără nici o motivare, i-a aplicat inculpatului

o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege, deși împrejurările

săvârșirii omorului calificat determină o semnificație agravantă.

Acest complex de agravante, ce

denotă o periculozitate sporită a infractorului, nu a primit o semnificație

corespunzătoare în mecanismul individualizării pedepsei, motiv pentru care

recursul în anulare este fondat și va fi admis.

Se vor casa hotărârile pronunțate,

se va descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente și va fi majorată

pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracțiunea de omor calificat,

prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. h) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele din același cod, de la 8 ani închisoare la 12 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate inculpatului acesta urmând

a executa în final pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

Anulează mandatul de executare a

pedepsei și dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa de 12 ani închisoare.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

vor fi menținute, iar în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul

apărătorului din oficiu va fi plătit din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva sentinței penale nr. 64 din 2 martie 2004 a Tribunalului

Teleorman și deciziei penale nr. 267/ A din 13 aprilie 2004 a Curții de Apel București,

secția a II-a penală, privind pe inculpatul P.S.V.

Casează hotărârile numai cu privire

la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

8 ani închisoare în pedepsele componente de:

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 99 și

următoarele C. pen. și

- 8 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. h) C. pen., cu

aplicarea art. 99 și următoarele C. pen.

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. h) C. pen., cu

aplicarea art. 99 C. pen., art. 109 C. pen., de la 8 ani închisoare la 12 ani

închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., contopește această pedeapsă cu pedepsele aplicate, în baza

art. 192 alin. (2) și art. 197 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 99

C. pen., urmând ca inculpatul în final, să execute pedeapsa cea mai grea de 12

ani închisoare.

Anulează mandatul de executare emis

și dispune emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă de 12 ani

închisoare, mandat ce va fi emis de instanța de executare.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul de avocat, în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 octombrie 2004.