ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2964/2004

Asupra recursului

civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 327 din 6 martie 2003 a Tribunalului Constanța,

secția civilă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de V.A.I. și V.L. în

contradictoriu cu pârâții V.E., V.N., V.M., I.I., B.G. și C.C. și

intervenientul în interes propriu I.A., constatîndu-se că părțile au

următoarele cote indivize din dreptul de proprietate asupra imobilului situat

în Mamaia, Constanța, careul 38 compus din construcție și teren în suprafață de

633,60 mp și anume: cota de 103/360 – V.A.I. și V.L., cota de 12/360 – V.E.,

12/360 – V.M., 12/360 – V.N., 105/360, B.G., 20/360 – C.C. și 96/360 – I.A. S-a

dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului menționat prin atribuirea lui

către reclamanți.

S-a constatat că în întregime

creanța în valoare de 1.030.732.686 lei, reprezentând îmbunătățirile aduse

imobilului de S.R.I. a fost plătită de reclamanți. Aceștia au fost obligați la

plata sultelor menționate în dispozitiv. În final s-a dispus ca după rămânerea

irevocabilă a sentinței, să se facă comunicarea acesteia către Biroul de Carte

Funciară al Judecătoriei Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 797 din 28 noiembrie 2000 a

Tribunalului Constanța, irevocabilă, toate părțile cu excepția intervenientului

I.A., care a cumpărat cota indiviză din dreptul de proprietate al moștenitoarei

I.I.M. au redobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu, ce a

aparținut autorului lor comun R.V. Cotele succesorale au fost reținute în

raport de certificatele de moștenitor, necontestate în cauză. Ieșirea din

indiviziune prin atribuire în sensul arătat, s-a dispus avându-se în vedere că

vila a fost construită să funcționeze ca o singură unitate locativă, că

lotizarea în natură a construcției nu asigură posibilitatea constituirii unor

unități locative distincte, funcționale, cu intrări unice și separate și

totodată s-ar menține indiviziunea forțată asupra unor părți comune ale

construcției și asupra utilităților.

De aceea, în temeiul art. 741 alin.

(2) C. civ. s-a apreciat ca preferabilă varianta atribuirii întregului imobil

și desocotirea părților prin plata sultelor corespunzătoare.

Apelurile declarate de reclamanți și

intervenienți împotriva acestei hotărâri, au fost respinse ca nefondate prin

decizia nr. 77 din 1 iulie 2003 a Curții de Apel Constanța, secția civilă.

S-a avut în vedere în esență că

atribuirea imobilului reclamanților își găsește fundamentarea în dispozițiile

art. 673

9

C. proc. civ. și că intervenientul care a cerut partajarea

în natură a imobilului are domiciliu în străinătate și nu deține cota

majoritară din dreptul de proprietare.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recursul de față intervenientul I.A., solicitând admiterea sa în

temeiul art. 304 pct. 6, 7, și 10 C. proc. civ.

Se susține că expertiza nu a ținut

cont de faptul că vila este prevăzută cu acces stradal, că are mai multe

intrări, astfel că există posibilitatea partajării ei în natură, acest motiv

încadrându-se în prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Este criticată hotărârea, pentru că

instanța nu a admis o cercetare la fața locului, cât și o altă expertiză, din

punct de vedere al valorii imobilului, care a fost subevaluat - motiv de recurs

încadrat în art. 304 pct. 6 și 10 C. proc. civ.

În sfârșit este invocat ca motiv de

recurs și neadmiterea cererii de refacere a expertizei și efectuării unei

cercetări la fața locului, asupra cărora instanța de apel nu s-a pronunțat.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

În primul rând se constată că

invocarea în sprijinul recursului a prevederilor art. 304 pct. 6 și 7 este

eronată, fiind străină pricinii și în dezacord total cu motivarea în fapt a

recursului.

Astfel, în speță, în raport de

motivele de recurs nu sunt incidente prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.

ce vizează expres situația în care se poate cere modificarea unei hotărâri dacă

instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut, ceea ce

nu este cazul în speță.

De asemenea art. 304 pct. 7 nu este

aplicabil în recursul de față pentru că acest text vizează situația în care

hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive

contradictorii ori străine de natura pricinii; ori criticile aduse hotărârii nu

se încadrează în acest text.

De aceea se reține că recursul de

față, ce cuprinde practic două motive poate fi încadrat în prevederile art. 304

pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Cererea vizând nepronunțarea asupra

unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau

hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu este de primit pentru că în speță a

fost administrată proba cu expertiză tehnică de specialitate, s-a admis

completarea acesteia în raport de obiecțiunile intervenientului-recurent, fiind

examinat și coraportul de expertiză întocmit de consilierul părții V.I., care

nefiind de specialitate, face propuneri de partajare pornind de la false

premize, înlăturate de probe de necontestat - titlul de dobândire a imobilului.

Așa cum rezultă din încheierea de

dezbateri din data de 20 februarie 2003 instanța s-a pronunțat asupra cererii

de refacere a expertizei, cerută numai pentru completa edificare a instanței,

fără a se aduce critici de fond lucrării.

De aceea, se reține că s-a făcut în

cauză o corectă aplicare a prevederilor art. 212 C. proc. civ., potrivit căruia

numai în situația în care instanța nu este lămurită prin expertiza făcută,

poate dispune întregirea expertizei sau o nouă expertiză.

De observat că recurentul a

solicitat prin apel refacerea și completarea probelor administrate, pentru că

la primul termen de judecată să nu mai stăruie în administrarea acestor probe

și să ceară direct modificarea hotărârii, în sensul atribuirii unei părți din

construcție.

O atare cerere constituie și

principalul obiectiv al recursului de față, astfel că se va analiza măsura în

care în adoptarea soluției de bază au fost nesocotite prevederile legale

aplicabile.

Se constată în luarea măsurii de

atribuire în natură în întregime a imobilului reclamanților au fost respectate

cu strictețe prevederile art. 673

9

C. proc. civ., avându-se în vedere

mărimea cotei părți ce se cuvine acestora, cu evidența mai mare decât cota

parte a intervenientului, domiciliul părților, deasemenea criteriu favorabil

reclamanților, pentru că intervenientul domiciliază în străinătate, faptul că

înainte de împărțeală reclamanții au plătit creanțele legate de îmbunătățirile

aduse construcției de deținătorul anterior. De asemenea s-a avut în vedere că

proiectarea construcției viza o singură unitate locativă, iar partajarea

solicitată nu se poate realiza pe toate nivelurile construcției.

Așa fiind, recursul de față, urmează

a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică decizia atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

intervenientul I.A. împotriva deciziei civile nr. 77/C din 30 iulie 2003 a

Curții de Apel Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie

2004.