ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 960/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel București, secția contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 916

din 16 iunie 2003, a admis cererea formulată de S.C.”I.E.B.” SA Ploiești; a

suspendat executarea deciziei nr.113/2003 emisă de Ministerul Finanțelor

Publice, precum și procesul-verbal nr. 13436/C/2003  încheiat de Direcția

Generală a Vămilor, până la soluționarea acțiunii.

S-a

reținut că, prin actele administrative atacate s-au stabilit obligații de plată

în sarcina reclamantei, în sumă de 4.697.910.932 lei, iar susținerea acesteia

că, executarea imediată a sumei ar duce la lipsa de lichidității a societății

în lunile în care se înregistrează un vârf în consumul berii, este întemeiată.

Împotriva

sentinței au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală

a Vămilor, susținând, în esență, că nu sunt întrunite cerințele art. 9 din

Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune suspendarea deciziei și a procesului

verbal.

Recursurile

sunt fondate.

Potrivit

art. 9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni

producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună

suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.

Or, în

cauză, nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului, referitoare

la cazuri bine justificate și la iminența pagubei.

Astfel,

instanța primă, nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o

parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, că prin

executarea actelor atacate reclamanta ar suferi o pagubă, ci enunță doar

susținerea societății.

Evident,

în condițiile date, în care nici din sentință și nici din actele dosarului nu

rezultă existența celor două cerințe esențiale, pentru a fi incidente

dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de prima instanță

este nelegală și netemeinică.

În consecință, recursurile sunt fondate,

urmând să fie admise, casată sentința și pe fond

respinsă cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite

recursurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice și de Direcția Generală

a Vămilor împotriva sentinței civile nr. 916 din 16 iunie 2003 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează

sentința atacată și pe fond, respinge cererea.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  4 martie 2004.