ÎCCJ, decizie (scj.ro #85211)

Suspendarea actului administrativ. Neîntrunirea celor două condiții prevăzute de art.9 din Legea nr. 29/1990 Suspendarea actului administrativ presupune întrunirea cumulativă a două condiții esențiale: existența unor cazuri temeinic justificate și iminența producerii unei pagube. Secția de contencios administrativ, decizia nr.960 din 4 martie 2004 Curtea de Apel București, secția contencios administrativ, a admis cererea formulată de S.C.”I.E.B.” SA Ploiești; a suspendat executarea deciziei nr.113/2003 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, precum și procesul-verbal nr. 13436/C/2003 încheiat de Direcția Generală a Vămilor, până la soluționarea acțiunii.

S-a reținut că, prin actele administrative atacate s-au stabilit obligații de plată în sarcina reclamantei, în sumă de 4.697.910.932 lei, iar susținerea acesteia că, executarea imediată a sumei ar duce la lipsa de lichidității a societății în lunile în care se înregistrează un vârf în consumul berii, este întemeiată. Împotriva sentinței au declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Vămilor, susținând, în esență, că nu sunt întrunite cerințele art. 9 din Legea nr. 29/1990, pentru a se dispune suspendarea deciziei și a procesului-verbal. Recursurile sunt fondate. Potrivit art. 9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea acțiunii.

Or, în cauză, nu sunt întrunite cele două cerințe esențiale ale textului, referitoare la cazuri bine justificate și la iminența pagubei. Astfel, instanța primă, nu face referire la vreo probă din care să rezulte, pe de o parte, existența unui caz bine justificat, iar pe de altă parte, că prin executarea actelor atacate reclamanta ar suferi o pagubă, ci enunță doar susținerea societății. Evident, în condițiile date, în care nici din sentință și nici din actele dosarului nu rezultă existența celor două cerințe esențiale, pentru a fi incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 29/1990, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și netemeinică. În consecință, recursurile au fost admise.