ÎCCJ, decizie (scj.ro #85196)

Suspendarea

actului administrativ. Condiții.

Potrivit  art. 9 din Legea nr. 29/1990 instanța poate să dispună

suspendarea actului administrativ în cazuri bine justificate și pentru a se

preveni producerea unei pagube  iminente.

Simpla menționare a creanței

constatate și a valorii ei nu duce  de  facto la constatarea că

există o pagubă iminentă. Totodată, în cauză trebuie demonstrată și existența

unor motive temeinice care să creeze o îndoială  puternică asupra

legalității actului administrativ atacat.

Secția de contencios

administrativ, decizia nr.588 din 12 februarie 2004

Reclamanta  SC ”M.R.P.P.” SRL a solicitat în contradictoriu cu Ministerul

Finanțelor Publice, SC ”A” SRL și “R” SA suspendarea executării

procesului-verbal de  control nr.124 din 27 iunie 2002, a actelor  de

constatare nr. 359-381 din 1 august 2002 și 497-519 din 1 august 2002, precum

și a deciziei nr. 511 din 14 octombrie 2002 până la soluționarea acțiunii în

anularea  acestor  acte administrative.

Reclamanta a arătat că actele administrative  prin care s-au stabilit

obligații bugetare de peste 5 miliarde lei sunt nelegale și executarea acestor

sume  ar cauza o pagubă  însemnată reclamantei, cu atât mai mult cu

cât  pentru  ca reclamanta să fie  scoasă de sub consemn vamal

și pentru a debloca importurile în vamă, prin scrisoarea de garanție

nr.Gi-02/1546 din 31 octombrie 2002 ING BANK N.V. Amsterdam, Sucursala

București, Agenția Cluj  garantează plata datoriei în limita sumei de

4.190.900.654 lei.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de  contencios administrativ

a  admis cererea formulată de SC ”M.R.P.P.” SRL și a dispus suspendarea

executării deciziei nr. 511 din 14 octombrie 2002, a procesului-verbal nr. 124

din 27 iunie 2002, a  actelor de  constatare nr. 359 – 381 din 1

august  2002 și 497 – 519 din 1 august 2002, până la soluționarea pe fond

a dosarului nr.6244/2002 al Curții de Apel Cluj.

Impotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția Regională Vamală Interjudețeană

Brașov în numele și pe seama Direcției Generale a Vămilor, în condițiile

art.304 pct. 9 raportat la art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în esență, că nu au fost îndeplinite

dispozițiile  art. 9  din Legea nr. 29/1990 cu privire la suspendarea

executării actului administrativ în sensul că nu există motive temeinice de

suspendare care  să creeze o îndoială  puternică  asupra

legalității actului și nu există pagubă iminentă care să fi fost  în

același timp  dovedită de  către reclamantă.

Recursul este  fondat.

Instanța  de  fond a  admis cererea și a suspendat actele

administrative atacate, motivând valoarea mare a creanței și iminența

prejudiciului ce s-ar cauza reclamantei prin executarea acestei sume.

In cauză, însă nu s-a făcut dovada de  către reclamantă a pagubei

iminente, simpla menționare a creanței constatate și a valorii ei nu

duce,  de  facto, la constatarea că există o pagubă iminentă.

Totodată, nu s-a demonstrat existența unor motive temeinice care să creeze o

îndoială  puternică asupra legalității actului administrativ atacat.

Or, potrivit art. 9 din Legea nr. 29/1990 instanța poate să dispună suspendarea

actului administrativ în cazuri bine justificate și pentru a se preveni

producerea unei pagube  iminente.

De altfel, prin sentința civilă nr. 105 din 30 ianuarie 2003 a fost soluționată

acțiunea SC ”M.R.P.P.”  SRL și care a avut ca obiect anularea actelor

administrative suspendate prin sentința a Curții de Apel Cluj.

Recursul a fost admis, modificându-se hotărârea instanței de fond și

respingându-se cererea reclamantei.