ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1940/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 13

aprilie 1999, reclamantul, F.P.S. (devenit ulterior A.P.A.P.S.), a chemat în

judecată pe pârâta, SC V.L. SA Comarnic, pentru a fi obligată la plata sumei de

299.297.241 lei, reprezentând dividende pentru exercițiul financiar 1995, plus

391.393.060 lei daune moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D.

la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, cu

cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

susținut că este acționar în numele statului la societatea pârâtă, calitate în

care i se cuvin dividende în temeiul art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

astfel cum a fost modificată.

Prin sentința civilă nr. 683 din 29

iunie 1999, a fost admisă în parte acțiunea, iar pârâta, SC V.L. SA Comarnic, a

fost obligată să plătească reclamantei suma de 299.297.241 lei cu titlu de

dividende pentru exercițiul financiar 1995, plus 7.257.972 lei cheltuieli de

judecată.

Totodată, a fost respins, ca

neîntemeiat, capătul de cerere privind daune moratorii în valoare de

391.393.060 lei.

După un prim ciclu procesual a fost

pronunțată decizia nr. 1015 din 14 noiembrie 2000, prin care Curtea de Apel

Ploiești, a admis apelul reclamantei, societatea pârâtă fiind obligată și la

plata despăgubirilor în sumă de 391.393.060 lei, cu menținerea celorlalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs societatea pârâtă, iar prin decizia nr. 1539 din 5 martie 2002, secția

comercială, a Curții Supreme de Justiție, a admis recursul și a casat decizia

curții de apel numai în ceea ce privește calculul dobânzilor pretinse de A.P.A.P.S.,

cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului.

Pentru a pronunța această decizie,

instanța de recurs a reținut împrejurarea că dreptul reclamantei de a pretinde

dividende s-a născut la 12 aprilie 1996, dată în raport de care urmează a fi

calculate dobânzilor datorate de debitoare, avându-se în vedere dobânda la

vedere practicată de banca ce o deservește.

Soluționând cauza în apel, după casare,

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a

pronunțat decizia nr. 54 din 21 noiembrie 2002, prin care a admis apelul A.P.A.P.S.

București, și a schimbat în parte sentința nr. 683 din 29 iunie 1999, a

Tribunalului Prahova, în sensul că a admis capătul de cerere privind daunele

interese și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 170.107.044 lei, plus

4.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Totodată, a constatat că suma de

299.297.241 lei, reprezentând dividende pentru anul 1995, a fost achitată de

pârâtă.

Cu actul înregistrat la 17 decembrie

2002, SC V.L. SA Comarnic, a formulat motive de recurs împotriva acestei

decizii, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., și susținând

următoarele critici:

- instanța de apel a acordat dobânzi

mai mari decât a solicitat reclamanta, care a precizat că pretinde dobânzile

până la 18 februarie 1999;

- suma pretinsă de reclamantă cu

titlu de dobânzi a fost de 100.355.117 lei, și nu s-a făcut vreo majorare a

acesteia.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că, în

apel, după casare, la cererea reclamantei, s-a dispus efectuarea unei expertize

contabile care să stabilească dobânzile datorate de pârâtă începând cu 12

aprilie 1996, până la data achitării dividendelor (dosarul nr. 4429/2002).

În raport de acest obiectiv,

expertul contabil a întocmit raportul de expertiză „refăcut” (dosarul de apel),

iar din concluziile acestuia rezultă că pârâta datorează dobânzi în sumă de

170.107.044 lei pentru intervalul 12 aprilie 1996 (data scadenței dividendelor

stabilită, în mod irevocabil, prin decizia de casare), 29 mai 2000 (data plății

dividendelor).

Acest calcul corespunde celor

solicitate de reclamantă prin concluziile depuse la Curtea de Apel Ploiești,

potrivit cărora A.P.A.P.S. solicită obligarea pârâtei la plata daunelor

moratorii calculate de la 12 aprilie 1996, până la data plății, 29 mai 2000,

așa încât nu se poate susține că instanța a acordat mai mult decât a solicitat

reclamanta, așa cum se susține prin motivele de recurs.

De altfel, refacerea raportului de

expertiză, în raport de aceste elemente, s-a făcut la stăruința reclamantei,

care nu și-a însușit primul calcul al expertului contabil, așa încât nu poate

fi reținută nici critica pârâtei, potrivit căreia nu există o precizare finală

a acțiunii, în sensul celor acordate de instanță.

Pentru aceste considerente, recursul

societății comerciale pârâte va fi respins, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta, SC V.L. SA Comarnic, împotriva deciziei nr. 54 din 21 noiembrie

2002, a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 2 iunie 2004.