ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1655/2003

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 251 din 14 iulie 1947, Tribunalul județean Olt a condamnat pe inculpata Z.R. la 10.000.000 lei amendă, pentru delictul de sabotaj, prevăzut de art. 27 și art. 28 din Legea nr. 351/1945, cu aplicarea art. 37 din aceeași lege în referire la art. 5, 6 și 7 din Decizia nr. 4322/1947. Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut în fapt că, în zilele de 4 iulie și 8 iulie 1947, fiind proprietara unei mașini de treierat, inculpata a efectuat lucrări agricole fără a avea autorizație, a înregistra uiumul și în lipsa delegației de asistență obligatorie. Cum din economia textelor citate rezulta că acest obiect se putea comite doar cu intenție nu și din culpă, împotriva acestei hotărâri, procurorul general a declarat recurs în anulare, în baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc.

pen. S-a considerat că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii, deoarece inculpata a fost condamnată deși nu erau întrunite elementele constitutive ale delictului de sabotaj, prevăzut de art. 27 pct. 2 și art. 28 din Legea nr. 351/1947 cu referire la art. 5, 6 și 7 din Decizia nr. 4322/1947. Examinând hotărârea atacată în raport de critica formulată, Curtea constată că, față de dispozițiile legale aplicabile în cauză, situația de fapt corect reținută a fost greșit evaluată juridic. Având în vedere că susținerile inculpatei au fost dovedite cu martori, deci că, pe data de 4 iulie s-a efectuat doar o probă cu mașina, iar nu o activitate propriu-zisă de treierat și că la data de 8 iulie s-a treierat în absența inculpatei, deci fără voia acesteia, lipsa intenției este evidentă în ambele situații.

De altfel, chiar hotărârea de condamnare reține „fără voia inculpatei și în lipsa ei”, dar apreciază acest element nu ca fiind esențial în însăși reținerea infracțiunii, ci ca un aspect de circumstanțiere în favoare, al faptei. Dispozițiile legale se referă însă la activitatea proprietarilor, prestată cu intenția de a înfrânge dispozițiile legale. Este concluzia la care conduce interpretarea textelor. Așa fiind se constată cum în mod greșit s-au constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de sabotaj, inculpata fiind pe nedrept condamnată. Hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea legii, recursul în anulare urmează a fi admis și aceasta casată, în conformitate cu dispozițiile art. 414 1 C. proc.

pen. Se impune achitarea inculpatei, aplicându-se dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru delictul prevăzut de art. 27 și art. 28 din Legea nr. 351/1945, cu referire la art. 5, 6 și 7 din Decizia nr. 4322/1947. Onorariul avocatului din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Casează deciziunea nr. 251 din 14 iulie 1947 a fostului Tribunal Județean Olt cu privire la condamnarea inculpatei Z.R. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata Z.R., pentru delictul de sabotaj prevăzut de art. 27 pct. 2 și art. 28 din Legea nr. 351/1947 cu referire la art. 5, 6 și 7 din deciziunea nr. 4322/1947. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2003.