ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1655/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 251 din 14 iulie

1947, Tribunalul județean Olt a condamnat pe inculpata Z.R. la 10.000.000 lei

amendă, pentru delictul de sabotaj, prevăzut de art. 27 și art. 28 din Legea nr.

351/1945, cu aplicarea art. 37 din aceeași lege în referire la art. 5, 6 și 7

din Decizia nr. 4322/1947.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut în fapt că, în zilele de 4 iulie și 8 iulie 1947, fiind proprietara

unei mașini de treierat, inculpata a efectuat lucrări agricole fără a avea

autorizație, a înregistra uiumul și în lipsa delegației de asistență

obligatorie.

Cum din economia textelor citate

rezulta că acest obiect se putea comite doar cu intenție nu și din culpă,

împotriva acestei hotărâri, procurorul general a declarat recurs în anulare, în

baza art. 409 și art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 teza I C. proc. pen.

S-a considerat că hotărârea a fost

pronunțată cu încălcarea legii, deoarece inculpata a fost condamnată deși nu

erau întrunite elementele constitutive ale delictului de sabotaj, prevăzut de art.

27 pct. 2 și art. 28 din Legea nr. 351/1947 cu referire la art. 5, 6 și 7 din

Decizia nr. 4322/1947.

Examinând hotărârea atacată în

raport de critica formulată, Curtea constată că, față de dispozițiile legale

aplicabile în cauză, situația de fapt corect reținută a fost greșit evaluată

juridic.

Având în vedere că susținerile

inculpatei au fost dovedite cu martori, deci că, pe data de 4 iulie s-a

efectuat doar o probă cu mașina, iar nu o activitate propriu-zisă de treierat

și că la data de 8 iulie s-a treierat în absența inculpatei, deci fără voia

acesteia, lipsa intenției este evidentă în ambele situații.

De altfel, chiar hotărârea de

condamnare reține „fără voia inculpatei și în lipsa ei”, dar apreciază acest

element nu ca fiind esențial în însăși reținerea infracțiunii, ci ca un aspect

de circumstanțiere în favoare, al faptei.

Dispozițiile legale se referă însă

la activitatea proprietarilor, prestată cu intenția de a înfrânge dispozițiile

legale. Este concluzia la care conduce interpretarea textelor.

Așa fiind se constată cum în mod

greșit s-au constatat întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de

sabotaj, inculpata fiind pe nedrept condamnată.

Hotărârea fiind pronunțată cu

încălcarea legii, recursul în anulare urmează a fi admis și aceasta casată, în

conformitate cu dispozițiile art. 414

1

C. proc. pen.

Se impune achitarea inculpatei,

aplicându-se dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

pentru delictul prevăzut de art. 27 și art. 28 din Legea nr. 351/1945, cu

referire la art. 5, 6 și 7 din Decizia nr. 4322/1947.

Onorariul avocatului din oficiu, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Casează deciziunea nr. 251 din 14

iulie 1947 a fostului Tribunal Județean Olt cu privire la condamnarea

inculpatei Z.R.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpata Z.R., pentru

delictul de sabotaj prevăzut de art. 27 pct. 2 și art. 28 din Legea nr. 351/1947

cu referire la art. 5, 6 și 7 din deciziunea nr. 4322/1947.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2003.