ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4254/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 124 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Olt, a fost condamnat inculpatul C.D.D. la: - 1 an închisoare, pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 13 din același cod și - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Inculpatul C.D.D. a fost obligat, în solidar cu inculpatul C.V. (condamnat în aceeași cauză), să plătească suma de 14.314.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă SC H. SA, Sucursala Olt Inferior Slatina.

Inculpatul C.D.D. a mai fost obligat să plătească 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a mai reținut că, în seara zilei de 28 februarie 2002, C.M., de la Postul de Poliție Scărișoara, județul Olt, efectua conform programării o patrulă filtru, cu autoturismul propriu, pe barajul râului Olt. Acolo, urma să se întâlnească cu un alt polițist (M.I.) de la Postul de Poliție din comuna B. La un moment dat, polițistul C.M., a observat un autoturism, condus de inculpatul C.D.D. Deși polițistul a semnalizat regulamentar, de oprire, totuși inculpatul a accelerat autoturismul său, urmărit de polițist, oprindu-se la domiciliul său. Inculpatul a refuzat să prezinte actele de proveniența utilajelor, pe care le avea în caroseria autoturismului și a început să-l amenințe cu moartea pe polițist, aducând injurii și amenințări și familiei acestuia.

S-a stabilit că inculpatul avea în caroseria autoturismului cantitatea de 900 kg. fier vechi și diferite componente, pentru tractor pe șenile și diferite utilaje. Acestea fuseseră sustrase, în aceeași seară, de la Șantierul F. al SC H. Olt, cu ajutorul inculpatului C.V., paznic la acest șantier, căruia inculpatul i-a dat suma de 300.000 lei, pentru a-i permite să sustragă material feros. Prin decizia penală nr. 140 din 31 martie 2003, Curtea de Apel Craiova, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de cei doi inculpați și a desființat, în parte, sentința, în sensul că a înlăturat obligarea inculpaților la plata, în solidar, a sumei de 314.000 lei, despăgubiri civile, către partea civilă SC H. SA București, constatând recuperat prejudiciul cauzat.

Împotriva deciziei instanței de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul C.D.D. au declarat recurs. Parchetul a criticat atât decizia cât și sentința, pentru greșita încadrare juridică în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen., solicitând a fi schimbată în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. Recursul este fondat. Instanțele de judecată, deși au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului C.D.D., în concordanță cu probele administrate și inculpatul a recunoscut faptele, totuși au încadrat greșit fapta de furt în art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen. La încadrarea juridică în acest text de lege, instanțele au avut în vedere numai acțiunea principală, furtul, neluând în considerare și nedând semnificație acțiunii adiacente.

Astfel, sub acest aspect, nu s-a ținut seama că persoana polițistului a fost pusă în pericol prin acțiunea inculpatului, de a refuza oprirea autoturismului la semnalul ce i s-a dat și demararea în mare viteză, polițistul ferindu-se, reușind totuși să evite impactul. Inculpatul a procedat astfel, în mod evident, pentru a-și asigura scăparea și păstrarea bunului furat. În același scop, a proferat amenințări, chiar cu moartea, asupra polițistului și amenințări grave asupra familiei acestuia. Aceste împrejurări sunt cert dovedite cu declarațiile părții vătămate coroborate cu depozițiile martorilor P.M.P., O.N., S.M. și F.V. În raport de situația de fapt reținută mai sus, cu ambele componente, principală și adiacentă, fapta săvârșită de inculpatul C.D.D.

constituie infracțiunea complexă de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. Încadrarea juridică dată faptei de ultraj nu este criticabilă. Inculpatul C.D.D., în recursul său, a criticat sentința sub aspectul individualizării pedepsei, solicitând reducerea acesteia. Pentru infracțiunea cea mai grea de furt, instanțele au aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, care reprezintă minimul special. Ori, reducerea pedepsei sub acest minim nu este posibilă decât dacă se rețin circumstanțe, prevăzute de art. 74 C. pen. În cauză, s-a apreciat corect față de gravitatea faptei, împrejurările concrete, în care s-a comis, că nu este cazul a se acorda circumstanțe atenuante. Considerând că motivul de recurs referitor la încadrarea juridică, analizat la examinarea recursului procurorului, constituie cazul de recurs, prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 C. proc.

pen., urmează a se admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și a se casa ambele hotărâri pronunțate în cauză, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei de furt calificat și la pedeapsa aplicată. Apoi, se vor descontopi pedeapsa rezultantă, în pedepsele componente. În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică, din infracțiunea de furt calificat, în infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen. și, Curtea orientându-se tot spre o pedeapsă la nivelul minimului special, va condamna pe inculpat la 5 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul urmează să execute această din urmă pedeapsă, cu aplicarea art. 71 și art. 64 din același cod.

Din durata pedepsei rezultate, se va deduce durata arestării preventive de la 27 martie 2002, la data pronunțării prezentei decizii. Se vor menține celelalte dispoziții ale sus-menționatelor hotărâri. Recursul declarat de inculpat fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Inculpatul urmează a fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împotriva deciziei nr. 140 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpatul C.D.D. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 124 din 15 octombrie 2002 a Tribunalului Olt, numai cu privire la greșita încadrare juridică a faptei de furt calificat săvârșită de către inculpat și la pedeapsa aplicată pentru această faptă. Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen., descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează: - 1 an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; - 3 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută de art. 208 și art. 209 lit. a) și g) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul C.D.D. la 5 ani închisoare. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, și anume 5 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 27 martie 2002, la 6 octombrie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge recursul declarat de inculpat, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2003.