ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 146/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea adresată Tribunalului Hunedoara și înregistrată sub nr.

3632/2002 reclamantul P.G. a chemat în judecată pârâții E.M. Petrila și

C.N.H.Petroșani, solicitând ca prin sentință să se dispună:

- anularea dispoziției nr. 75 din 22 februarie 2002 emisă de pârâte prin

care i s-a respins solicitarea de a i se acorda despăgubiri bănești pentru

terenul de 5440 mp, înscris în C.F. 23 Petrila la nr. top. 1936/1 – 1937, 1939,

1940/b, afectat de ape datorită unor lucrări ce au dus la devirea râului Jieț

și pentru care pârâții au oferit la schimb un alt teren din cele trei variante

propuse;

- obligarea pârâților la plata unor despăgubiri anuale de 5440 USD,

cuantumul acestora putând fi stabilit și prin negocieri ori expertize în

condițiile Legii nr. 10/2001;

- obligarea pârâților la despăgubiri pentru lipsa de folosință a

terenului cu începere din anul 1998;

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate, tribunalul a reținut

în primul rând că formulând acțiunea abia la data de 18 aprilie 2002,

reclamantul a depășit termenul imperativ, de decădere, de 30 de zile, prevăzut

de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001 privind atacarea în justiție a

ofertei, care i-a fost comunicată la 6 martie 2002.

Pe de altă parte, pe fondul litigiului, tribunalul a avut în vedere că

prin sentința civilă nr. 2784/1996 a Judecătoriei Petroșani, definitivă și

irevocabilă, s-a recunoscut reclamantului dreptul de proprietate tabulară

asupra întregului teren, inclusiv pentru cei 5440 mp afectați de ape iar

pârâții au fost obligați la despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului

pe trei ani anteriori introducerii acțiunii.

În consecință, dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au aplicare,

pretențiile reclamantului urmând a fi soluționate de către instanțele de drept

comun, potrivit competențelor lor.

Apelul declarat de reclamant, și prin care acesta a solicitat schimbarea

sentinței în admiterea acțiunii, a fost respins, cu o motivare similară, de

către Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 112 din 20 decembrie

2002.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, criticând-o și

invocând în drept „art. 304 pct. 4 și 5 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ.”.

În motivarea recursului, a arătat în esență că:

- în mod greșit instanțele au considerat depășit termenul legal de a

formula acțiunea, întrucât respingerea ofertei de către reclamant s-a făcut

motivat;

- solicitarea sa se

încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001;

- despăgubirile bănești pe care le pretinde sunt justificate datorită

atitudinii negative a pârâtelor.

Intimatele pârâte au formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului.

Examinând soluțiile pronunțate în cauză în lumina probatoriilor

administrate și având în vedere criticile formulate, Curtea reține următoarele:

Este de relevat în primul rând că indicarea în drept a motivelor de

recurs este în contradicție cu criticile formulate. Astfel, în cauză nu se

poate reține nici depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 304 pct. 4

C. proc. civ.) și nici încălcarea formelor de procedură prevăzute sub

sancțiunea nulității (art. 304 pct. 5 C. proc. civ.). Modul în care sunt

formulate criticile permit într-o mult mai mare măsură să se verifice incidența

prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., sens în care Curtea va face

aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. final C. proc. civ.

Examinând cauza prin această prismă, Curtea reține că recursul este

nefondat.

În mod corect instanțele au apreciat că sunt incidente dispozițiile art.

24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, recurentul reclamant refuzând oferta de

schimb și formulând acțiune în justiție cu mult după expirarea termenului

imperativ de 30 de zile.

Pe de altă parte, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă

recurentului reclamant i s-a recunoscut calitatea de proprietar tabular a

întregului teren, inclusiv partea afectată de ape pentru care pârâții au propus

trei variante de schimb echitabile, ce urmează să-și producă efectele.

Așa fiind, cum hotărârile pronunțate sunt în întregime legale și

temeinice, recursul va fi respins ca nefondat conform prevederilor art. 312

alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de reclamantul P.G. împotriva deciziei nr. 112/A din

20 decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 ianuarie

2004.