ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 20 octombrie 1999, reclamantul L.C. chemat în judecată S.C. I. S.R.L. și pe L.E., asociat unic, pentru obligarea la plata a 50% din capitalul social al societății respective, 124.000.000 lei, urmare a excluderii din societate. Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr.200 din 27 februarie 2001 a admis în parte acțiunea pentru suma de 122.464.000 lei, pretenții cu cheltuieli de judecată, în sumă de 12.335.000 lei. S-a reținut că reclamantul este îndreptățit, urmare excluderii, la cota de ½ din aportul social, deținând 50% din acțiuni, care, conform expertizei contabile efectuate, se cifrează la 122.464.000 lei.

Apelul declarat de pârâte împotriva sentinței instanței de fond a fost admis de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ prin decizia civilă nr.844 din 14 noiembrie 2001, hotărârea atacată fiind schimbată în tot în sensul respingerii acțiunii. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că aportul de capital, bunurile achiziționate de societate – spațiu comercial și autoturismul Dacia papuc – s-au realizat din sumele de bani provenind de la pârâtul L.E., așa cum rezultă din probeole dosarului (foaie de vărsământ, credit bancar ipotecar etc.). Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal, în temeiul art. 304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că a participat la capitalul social inițial de 100.000 lei, cu jumătate din această sumă, astfel că, în cazul retragerii, are dreptul la 50% din patrimoniul social, dobândit din veniturile societății.

S-a mai invocat că pârâtul a fost condamnat penal prin sentința penală nr.115 din 13 februarie 1997 a Judecătoriei Reșița la un an închisoare pentru înșelăciune și uz de fals. Recursul este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive: Potrivit art. 219 (2) din Legea nr. 31/1990 asociatul exclus din societatea comercială, are dreptul la o sumă de bani proporțională cu partea ce se cuvine din patrimoniul social. Temeinicia pretențiilor trebuie analizată în raport cu aportul personal la dobândirea bunurilor din patrimoniul social. Pretențiile în litigiu de acordare a unui procent de 50% din bunurile societății – spațiu comercial și autoturismul Dacia – au fost respinse întemeiat de Curtea de apel, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a participat cu fonduri proprii la dobândirea acestora.

Dimpotrivă, din probele din dosar inclusiv concluziile expertizei contabile, rezultă că dobândirea bunurilor menționate s-a făcut din sumele de bani ale pârâtului, L.E. Faptul că reclamantul a deținut 50% din acțiuni, nu-l îndreptățește decât la restituirea capitalului social în această proporție, iar nu la bunurile din patrimoniul social, care nu s-au dobândit prin aportul său. În ce privește referirea la hotărârea de condamnare penală a pârâtului, din conținutul acesteia, se reține că nu are relevanță asupra pretențiilor în cauză. Așa fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul L.C. împotriva deciziei nr.844/A din 14 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 10 februarie 2004.