ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 494/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la 20 octombrie 1999, reclamantul L.C. chemat în judecată

S.C. I. S.R.L. și pe L.E., asociat unic, pentru obligarea la plata a 50% din

capitalul social al societății respective, 124.000.000 lei, urmare a excluderii

din societate.

Tribunalul

Caraș-Severin, prin sentința civilă nr.200 din 27 februarie 2001 a admis în

parte acțiunea pentru suma de 122.464.000 lei, pretenții cu cheltuieli de

judecată, în sumă de 12.335.000 lei.

S-a

reținut că reclamantul este îndreptățit, urmare excluderii, la cota de ½

din aportul social, deținând 50% din acțiuni, care, conform expertizei

contabile efectuate, se cifrează la 122.464.000 lei.

Apelul

declarat de pârâte împotriva sentinței instanței de fond a fost admis de Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și contencios administrativ prin decizia

civilă nr.844 din 14 noiembrie 2001, hotărârea atacată fiind schimbată în tot

în sensul respingerii acțiunii.

În

pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că aportul de capital, bunurile

achiziționate de societate – spațiu comercial și autoturismul Dacia papuc –

s-au realizat din sumele de bani provenind de la pârâtul L.E., așa cum rezultă

din  probeole dosarului (foaie de vărsământ, credit bancar ipotecar etc.).

Împotriva

acestei decizii reclamantul a declarat recurs în termen legal, în temeiul art.

304 pct.7, 8 și 9 C. proc. civ., susținând că a participat la capitalul social

inițial de 100.000 lei, cu jumătate din această sumă, astfel că, în cazul

retragerii, are dreptul la 50% din patrimoniul social, dobândit din veniturile

societății.

S-a mai

invocat că pârâtul a fost condamnat penal prin sentința penală nr.115 din  13

februarie 1997 a Judecătoriei Reșița la un an închisoare pentru înșelăciune și

uz de fals.

Recursul

este nefondat și urmează să fie respins pentru următoarele motive:

Potrivit

art. 219 (2) din Legea nr. 31/1990 asociatul exclus din societatea comercială,

are dreptul la o sumă de bani proporțională cu partea ce se cuvine din

patrimoniul social.

Temeinicia

pretențiilor trebuie analizată în raport cu aportul personal la dobândirea

bunurilor din patrimoniul social.

Pretențiile

în litigiu de acordare a unui procent de 50% din bunurile societății – spațiu

comercial și autoturismul Dacia – au fost respinse întemeiat de Curtea de apel,

întrucât reclamantul nu a făcut dovada că a participat cu fonduri proprii la

dobândirea acestora.

Dimpotrivă,

din  probele din dosar inclusiv concluziile expertizei contabile, rezultă că

dobândirea bunurilor menționate s-a făcut din sumele  de bani ale pârâtului,

L.E.

Faptul

că reclamantul a deținut 50% din acțiuni, nu-l îndreptățește decât la

restituirea capitalului social în această proporție, iar nu la bunurile din

patrimoniul social, care nu s-au dobândit prin aportul său.

În ce privește referirea la

hotărârea de condamnare penală a pârâtului, din conținutul acesteia, se reține

că nu are relevanță asupra pretențiilor în cauză.

Așa

fiind, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat de  reclamantul L.C. împotriva deciziei nr.844/A din  14 noiembrie

2001 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,  secția comercială și de

contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi 10 februarie 2004.