ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5643/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La

data de 10 august 2001, Ș.I. și Ș.D., decedată în cursul judecății și succedată

în drepturi de Ș.F. și P.N., au chemat în judecată Consiliul Local al comunei

Mociu, județul Cluj și SC A. SA Cluj, sucursala Cămăraș, pentru a fi obligată,

în baza Legii nr. 10/2001, să le restituie în natură, în starea lor inițială,

construcțiile, curtea, grădina și terenul agricol, imobil identic cu p.t.

180/2/2 și 185/3-1988/3 din C.F. 822 Mociu ori să fie despăgubite pecuniar,

inclusiv pentru construcțiile demolate și imobilele preluate abuziv.

Totodată

au cerut intabularea drepturilor reale recunoscute.

În

motivarea acțiunii, reclamanții au invocat notificarea pârâților și lipsa

răspunsului acestora.

Tribunalul

Cluj, secția civilă, prin sentința civilă nr. 19 din 10 ianuarie 2000, a

respins acțiunea, ca nefondată, cu motivarea că reclamanții n-au făcut dovada

dreptului de proprietate și a preluării de stat a bunurilor solicitate.

Curtea

de Apel Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 43 din 24 martie 2003, a admis

apelul reclamantului Ș.I. și, schimbând în parte sentința, a respins, ca

prematură, acțiunea, reținând că procedura administrativă prevăzută de Legea

nr. 10/2001 este în curs de finalizare.

Împotriva

acestei decizii au declarat recurs reclamanții Ș.I. și Ș.F., bazat pe motivele

de casare prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea

cărora au arătat, în esență, omisiunea instanței de apel de a clarifica

situația juridică a imobilului și de a răspunde la motivele de apel invocate.

Recursul

este fondat în sensul celor mai jos arătate.

Decesul

uneia din parți constituie o împrejurare care, atunci când nu s-a cerut

acordarea unui termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor,

determină potrivit art. 243 pct. 1 C. proc. civ., suspendarea de drept a

judecății pricinii. Nu mai puțin, textul art. 87 pct. 10 C. proc. civ. prevede

că moștenitorii părții decedate pot fi reprezentați printr-un curator special,

până la intervenirea lor în proces.

Caracterul

imperativ al acestor dispoziții legale, decurge din cerința restabilirii

contradictorialității, ca principiu procesual de bază.

Ipso iure

,

nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii.

Or,

în speță, instanțele au ignorat decesul reclamantei Ș.D., survenit la 18 august

2002 și, ca urmare, n-au făcut aplicarea dispozițiilor legale redate mai sus.

Nu mai puțin, instanța de apel a omis, din greșeală, să cerceteze motivul de

reformare invocat referitor la incidentul procesual menționat.

Ca

urmare, hotărârea recurată fiind lovită de nulitate, se impune admiterea

recursului și, în baza art. 313 și art. 314 C. proc. civ, casarea acestei

hotărâri, cu trimiterea cauzei la instanța de apel pentru a da eficiență

dispozițiilor legale enunțate.

Instanțele

de trimitere urmează a ține seama de dispozițiile art. 315 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții Ș.I. și Ș.F.

împotriva deciziei civile nr. 43 din 6 martie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 octombrie 2004.