ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3080/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 6 noiembrie 2000, reclamanta SC C.T. SRL Ploiești a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a Drumurilor București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună constatarea nulității absolute a autorizației speciale de transport nr. 034493 din 14 iulie 2000, obligarea pârâtei la restituirea contravalorii autorizației speciale de transport – în sumă de 2.466 de mărci germane și 750 de mărci germane taxe de staționare, cu cheltuieli de judecată. Ulterior, reclamanta și-a majorat acțiunea cu 940 de mărci germane daune interese.

Prin sentința civilă nr. 1234 din 19 februarie 2001, Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei, a constatat nulitatea autorizației speciale de transport nr. 034493 din 14 iunie 2000, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2466 de mărci germane în lei la data plății, cu titlu de contravaloare autorizație, și 750 de mărci germane, în lei, reprezentând taxe de staționare, cu 2.895.000 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea privind daunele moratorii. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 1200 din 13 septembrie 2001 a respins apelul pârâtei, ca nefondat, respingând și excepția insuficientei timbrări.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei, întrucât avea dreptul să încaseze taxe pentru autorizațiile speciale de transport ce depășesc 40 tone, iar, la recântărire, cisterna avea o greutate totală de 40,1 tone, conform tichetului de cântar. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea lucrărilor dosarului, în raport cu susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față, se constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ. În speță, așa cum corect au reținut instanțele, greutatea totală a cisternei era de 39,024 tone, în limita maximă de 40 tone prevăzută de O.U.G.

nr. 43/1997, situație în care nu era necesară eliberarea unei autorizații speciale și încasarea unei taxe aferente. Rezultă deci, că, în raport cu greutatea cisternei, reclamanta nu putea fi obligată să facă demersuri, staționând inutil, pentru obținerea unei autorizații speciale de transport, care era necesară numai pentru transporturile mai mari de 40 tone. În consecință, reclamanta nu putea fi obligată nici la plata taxelor de staționare încasate de pârâtă, cererea ei de restituire a acestora fiind corect soluționată prin hotărârea ce se atacă. Astfel că, recursul pârâtei se privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Națională a Drumurilor R.A. București, împotriva deciziei nr. 1200 din 13 septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.