ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3080/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 6 noiembrie 2000, reclamanta SC C.T. SRL

Ploiești a chemat în judecată pe pârâta Administrația Națională a Drumurilor

București, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună

constatarea nulității absolute a autorizației speciale de transport nr. 034493

din 14 iulie 2000, obligarea pârâtei la restituirea contravalorii autorizației

speciale de transport – în sumă de 2.466 de mărci germane și 750 de mărci

germane taxe de staționare, cu cheltuieli de judecată.

Ulterior, reclamanta și-a majorat acțiunea cu 940 de

mărci germane daune interese.

Prin sentința civilă nr. 1234 din 19 februarie 2001,

Tribunalul București, secția comercială, a admis în parte acțiunea reclamantei,

a constatat nulitatea autorizației speciale de transport nr. 034493 din 14

iunie 2000, a obligat pe pârâtă la plata sumei de 2466 de mărci germane în lei

la data plății, cu titlu de contravaloare autorizație, și 750 de mărci germane,

în lei, reprezentând taxe de staționare, cu 2.895.000 lei cheltuieli de

judecată, respingând cererea privind daunele moratorii.

Curtea de Apel București, secția comercială, prin

decizia civilă nr. 1200 din 13 septembrie 2001 a respins apelul pârâtei, ca

nefondat, respingând și excepția insuficientei timbrări.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești,

pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii

reclamantei, întrucât avea dreptul să încaseze taxe pentru autorizațiile

speciale de transport ce depășesc 40 tone, iar, la recântărire, cisterna avea o

greutate totală de 40,1 tone, conform tichetului de cântar.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în

continuare.

Din examinarea lucrărilor dosarului, în raport cu

susținerile pe care pârâta le face prin recursul de față, se constată că

acestea nu sunt de natură a conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu

sunt îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ.

În speță, așa cum corect au reținut instanțele,

greutatea totală a cisternei era de 39,024 tone, în limita maximă de 40 tone

prevăzută de O.U.G. nr. 43/1997, situație în care nu era necesară eliberarea

unei autorizații speciale și încasarea unei taxe aferente.

Rezultă deci, că, în raport cu greutatea cisternei,

reclamanta nu putea fi obligată să facă demersuri, staționând inutil, pentru

obținerea unei autorizații speciale de transport, care era necesară numai

pentru transporturile mai mari de 40 tone.

În consecință, reclamanta nu putea fi obligată nici

la plata taxelor de staționare încasate de pârâtă, cererea ei de restituire a

acestora fiind corect soluționată prin hotărârea ce se atacă.

Astfel că, recursul pârâtei se privește, ca nefondat,

și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația

Națională a Drumurilor R.A. București, împotriva deciziei nr. 1200 din 13

septembrie 2001 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca

nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2003.