ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 729/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 11

septembrie 2000, și precizată ulterior, reclamanta, SC C.M. SA Onești, a chemat

în judecată pe pârâta, SC C.L. București, solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să fie obligată la plata sumei de 10.249.781 lei

contravaloare taxe transport cisterne închiriate, 14.487.379 lei daune rată

inflație, 2.634.051 lei dobânzi și cheltuieli de judecată.

Tribunalul București, secția

comercială, prin sentința civilă nr. 8394 din 14 decembrie 2000, a respins ca

nefondată acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că facturile depuse la dosar de reclamantă nu au

fost acceptate la plată de pârâtă, conform art. 46 C. com., și nu poartă nici

semnătura și ștampila societății comerciale emitente.

Curtea de Apel București, secția a

V-a comercială, prin decizia civilă nr. 698 din 23 aprilie 2001, a admis apelul,

declarat de reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 8394/14 decembrie 2000,

a Tribunalului București, care a fost schimbată în tot, în sensul că a admis în

parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta, SC C.L. București, la plata

sumei de 10.294.781 lei contravaloare taxe transport, la 14.487.379 lei daune,

reprezentând procent de inflație și la 2.958.968 lei cheltuieli de judecată

fond și apel.

A fost respins ca nefondat capătul

de cerere privind dobânda legală.

Împotriva menționatei decizii,

pârâta, SC C.L. București, a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei, în sensul respingerii

apelului reclamantei ca nefondat.

În criticile formulate, recurenta-pârâtă

susține în esență că:

Înscrisurile depuse la dosar de

reclamantă cu titlu de facturi nu îndeplinesc condițiile legale de fond și de

formă, având în vedere că facturile sunt documente cu regim special.

Recurenta susține că, în mod greșit,

a reținut instanța de apel că reclamanta a făcut dovada pretențiilor

solicitate, în condițiile în care aceste acte nu dovedesc efectuarea

transportului de către societatea sa, nepurtând nici o semnătură sau ștampilă

și nefiind acceptate la plată.

Cu atât mai mult cu cât, în cererea

de chemare în judecată, reclamanta a solicitat suma de 10.249.781 lei cu titlu

de chirii cisterne și nu la taxe de transport, și că notificarea despre care se

face vorbire i-a fost trimisă după introducerea acțiunii la instanța de

judecată.

A doua critică a recurentei vizează

capătul de cerere, privind actualizarea așa-zisei datorii cu indicele de

inflație pentru care nu a făcut dovada cu nici un înscris, care să detalieze

modul de calcul al sumei la care a fost obligată cu acest titlu.

Recursul nu este fondat.

Curtea, analizând hotărârea prin

prisma criticilor formulate în raport și de actele și lucrările dosarului,

constată că, în cauză, nu sunt îndeplinite nici una din situațiile prevăzute de

art. 304 C. proc. civ., care să conducă la casarea deciziei recurate.

Astfel, se constată că instanța de

apel a reținut în mod corect situația de fapt, în sensul că pârâta a recunoscut

debitul ce a format obiectul acțiunii reclamantei, aspect dovedit atât de

interogatoriul administrat în cauză, cât și de conținutul întâmpinării din

același dosar și a propus compensarea datoriilor reciproce.

Față de această situație, nu poate

fi reținută prima critică a recurentei pârâte prin care susține că reclamanta

nu a dovedit existența în fapt a debitului, motivat de faptul că facturile

depuse la dosar nu îndeplinesc condițiile de fond și formă și nici că inițial

suma în discuție a fost cerută cu titlu de chirie cisternă, având în vedere că

reclamanta în acțiunea introductivă a cerut contravaloare taxe transport.

Și a doua critică este neîntemeiată,

știut fiind că potrivit art. 1084 C. civ., creditorul este îndreptățit a

pretinde repararea pierderii suferite.

Cum recurenta pârâtă nu a achitat

contravaloarea taxelor de transport, în mod corect a apreciat instanța de apel că

datorează și beneficiul de care a fost lipsită reclamanta, în cauză daunele

reprezentând rata inflației, neputându-se ignora producerea unei pagube reale

prin neplata prețului datorat.

Așa fiind, cum hotărârea instanței

de apel este temeinică și legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei,

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta,

SC C.L. SRL București, împotriva deciziei nr. 698 din 23 aprilie 2001, a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 25 februarie 2004.