ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5855/2004

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată la

Judecătoria Focșani la 14 septembrie 2001, SC G.S.R.C. SA Suraia, reprezentată

legal G.V., a chemat în judecată pe inculpații P.M. și P.C., pentru condamnarea

lor pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213

C. pen.

Petenta și-a motivat plângerea pe

faptul că, în luna martie 2000, a convenit cu cei doi inculpați, la acea dată

asociați ai S.C. A.C. SA Suraia, să contribuie cu bunuri la patrimoniul

societății în vederea realizării unei stații de sortare balast, sens în care ei

urmau să cesioneze părții sociale din capitalul social, astfel devenind

coacționari.

În realizarea scopului amintit,

petenta a predat inculpaților mai multe utilaje, printre care și două

autocamioane RABA, însă, după terminarea stației de sortare balast în perioada

mai-august 2000, cei doi nu au mai fost de acord cu cesionarea părților

sociale, i-au restituit autocamioanele, dar au refuzat înapoierea celorlalte

utilaje.

Prin sentința penală nr. 1243 din 23

mai 2002, Judecătoria Focșani a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților,

instanța reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzută de art. 213 C. pen.

Pe situație de fapt, instanța a reținut

că o parte din bunurile în litigiu, după ce au fost încredințate societății

inculpaților, aceștia le-au cumpărat, deci au devenit proprietarii lor, iar

pentru cealaltă parte, nu s-a dovedit că le-ar fi fost predate.

S-a mai reținut că neînțelegerile între

părți au intervenit în contextul raporturilor comerciale.

Privindu-l pe P.M., s-a reținut că

nu avea nici o calitate în societate.

Prin hotărâre, s-a respins, ca

neînteiemată, acțiunea civilă, cu motivarea că nu s-a dovedit existența vreunui

prejudiciu.

Recursul declarat de partea civilă

SC G.S.R.C. SRL Suraia a fost admis prin decizia penală nr. 271 din 13

septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, prin această hotărâre casându-se

sentința primei instanțe numai cu privire la latura civilă, sens în care s-a

trimis cauza pentru rejudecare, la Judecătoria Focșani, cu motivarea obligației

introducerii în cauză a SC A.C. SA Suraia, societate al cărui administrator era

inculpata P.C.

În rejudecare, prin sentința penală

nr. 1342 din 5 iunie 2003, Judecătoria Focșani a admis acțiunea civilă și, în

baza dispozițiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. a)

și alin. (4) din același cod, cu referire la art. 998 C. civ., inculpații au

fost obligați, în solidar, cu părțile responsabile civilmente SC A.C. SA

Suraia, să restituie părții civile SC G.S.R.C. SA Suraia, utilajele sau

contravaloarea acestora, în sumă de 2.188.907.846 lei și să plătească

681.446.953 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor

respective.

Hotărârea a rămas definitivă prin

decizia penală nr. 334 din 15 octombrie 2003 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva hotărârilor menționate,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunțate cu

încălcarea legii, respectiv achitarea s-a dispus în baza unui temei juridic

greșit cu consecințe asupra laturii civile.

Recursul în anulare este fondat

numai în ce privește considerentul ce se va arăta.

Judecătoria Focșani, prin sentința

penală nr. 1243 din 23 mai 2002 i-a achitat pe inculpați în baza dispozițiilor

art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.,

reținând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Pe latură civilă, sentința penală

nr. 1342 din 5 iunie 2003 a aceleiași instanțe, în rejudecare, a obligat la

dezdăunarea părții civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente,

hotărârea soluționând numai latura civilă urmare îndrumărilor date prin decizia

penală nr. 271 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea.

Din probatoriul administrat în fața

primei instanțe, s-a reținut, fără dubiu, că inculpatul P.M. nu are nici o

calitate în cadrul societății comerciale căreia i-ar fi fost predate bunurile,

documentele intervenite între administratorul părții civile și cel al SC A.C.

SA Suraia, fiind încheiate în exclusivitate între predător G.V. și primitor

P.C. (actul adițional al actului constitutiv al respectivei societăți

comerciale, înseriind ca asociați pe B.D. și P.C., acesteia din urmă primul

cesionându-i părțile sale sociale, contracte încheiate între beneficiar SC A.C.

SA Suraia reprezentată de administrator P.C. și altele de acest gen).

Pentru acest considerent, hotărârea

primei instanțe este greșită numai în ce privește temeiul legal al achitării

inculpatului P.M., motiv pentru care recursul în anulare fiind fondat, în baza

dispozițiilor art. 414

1

C. proc. pen., cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. b) din același cod, va fi admis și se va proceda corespunzător

dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1243 din 23 mai 2002 a

Judecătoriei Focșani, privind pe inculpații P.M. și P.C.

Casează hotărârea atacată, numai în

ce privește temeiul juridic al achitării inculpatului P.M., pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., pe care îl

schimbă din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d), în

art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2004.