ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5855/2004

Asupra recursului în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin plângerea înregistrată la Judecătoria Focșani la 14 septembrie 2001, SC G.S.R.C. SA Suraia, reprezentată legal G.V., a chemat în judecată pe inculpații P.M. și P.C., pentru condamnarea lor pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen. Petenta și-a motivat plângerea pe faptul că, în luna martie 2000, a convenit cu cei doi inculpați, la acea dată asociați ai S.C. A.C. SA Suraia, să contribuie cu bunuri la patrimoniul societății în vederea realizării unei stații de sortare balast, sens în care ei urmau să cesioneze părții sociale din capitalul social, astfel devenind coacționari.

În realizarea scopului amintit, petenta a predat inculpaților mai multe utilaje, printre care și două autocamioane RABA, însă, după terminarea stației de sortare balast în perioada mai-august 2000, cei doi nu au mai fost de acord cu cesionarea părților sociale, i-au restituit autocamioanele, dar au refuzat înapoierea celorlalte utilaje. Prin sentința penală nr. 1243 din 23 mai 2002, Judecătoria Focșani a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achitarea inculpaților, instanța reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 213 C. pen. Pe situație de fapt, instanța a reținut că o parte din bunurile în litigiu, după ce au fost încredințate societății inculpaților, aceștia le-au cumpărat, deci au devenit proprietarii lor, iar pentru cealaltă parte, nu s-a dovedit că le-ar fi fost predate.

S-a mai reținut că neînțelegerile între părți au intervenit în contextul raporturilor comerciale. Privindu-l pe P.M., s-a reținut că nu avea nici o calitate în societate. Prin hotărâre, s-a respins, ca neînteiemată, acțiunea civilă, cu motivarea că nu s-a dovedit existența vreunui prejudiciu. Recursul declarat de partea civilă SC G.S.R.C. SRL Suraia a fost admis prin decizia penală nr. 271 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea, prin această hotărâre casându-se sentința primei instanțe numai cu privire la latura civilă, sens în care s-a trimis cauza pentru rejudecare, la Judecătoria Focșani, cu motivarea obligației introducerii în cauză a SC A.C. SA Suraia, societate al cărui administrator era inculpata P.C.

În rejudecare, prin sentința penală nr. 1342 din 5 iunie 2003, Judecătoria Focșani a admis acțiunea civilă și, în baza dispozițiilor art. 346 alin. (2) C. proc. pen., art. 14 alin. (3) lit. a) și alin. (4) din același cod, cu referire la art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați, în solidar, cu părțile responsabile civilmente SC A.C. SA Suraia, să restituie părții civile SC G.S.R.C. SA Suraia, utilajele sau contravaloarea acestora, în sumă de 2.188.907.846 lei și să plătească 681.446.953 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a bunurilor respective. Hotărârea a rămas definitivă prin decizia penală nr. 334 din 15 octombrie 2003 a Tribunalului Vrancea.

Împotriva hotărârilor menționate, procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, considerându-le a fi fost pronunțate cu încălcarea legii, respectiv achitarea s-a dispus în baza unui temei juridic greșit cu consecințe asupra laturii civile. Recursul în anulare este fondat numai în ce privește considerentul ce se va arăta. Judecătoria Focșani, prin sentința penală nr. 1243 din 23 mai 2002 i-a achitat pe inculpați în baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., reținând că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.

Pe latură civilă, sentința penală nr. 1342 din 5 iunie 2003 a aceleiași instanțe, în rejudecare, a obligat la dezdăunarea părții civile, în solidar cu partea responsabilă civilmente, hotărârea soluționând numai latura civilă urmare îndrumărilor date prin decizia penală nr. 271 din 13 septembrie 2002 a Tribunalului Vrancea. Din probatoriul administrat în fața primei instanțe, s-a reținut, fără dubiu, că inculpatul P.M. nu are nici o calitate în cadrul societății comerciale căreia i-ar fi fost predate bunurile, documentele intervenite între administratorul părții civile și cel al SC A.C. SA Suraia, fiind încheiate în exclusivitate între predător G.V. și primitor P.C. (actul adițional al actului constitutiv al respectivei societăți comerciale, înseriind ca asociați pe B.D.

și P.C., acesteia din urmă primul cesionându-i părțile sale sociale, contracte încheiate între beneficiar SC A.C. SA Suraia reprezentată de administrator P.C. și altele de acest gen). Pentru acest considerent, hotărârea primei instanțe este greșită numai în ce privește temeiul legal al achitării inculpatului P.M., motiv pentru care recursul în anulare fiind fondat, în baza dispozițiilor art. 414 1 C. proc. pen., cu referire la art. 385 15 pct. 2 lit. b) din același cod, va fi admis și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva sentinței penale nr. 1243 din 23 mai 2002 a Judecătoriei Focșani, privind pe inculpații P.M. și P.C. Casează hotărârea atacată, numai în ce privește temeiul juridic al achitării inculpatului P.M., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., pe care îl schimbă din art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d), în art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.