ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 38/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data

de 17 ianuarie 2001  reclamanta R.A. A.P.P.S. S.A.I.P.S.A.P. București a chemat

în judecată pe pârâta CARTEL SINDICAL ALFA pentru ca prin hotărârea ce se

pronunța să fie obligată la plata sumei de 231.704.236 lei cu titlu de prestări

servicii + 59.093.869 lei utilități  și suma de 47.335.178  lei cu titlu de

penalități de întârziere.

Tribunalul

București, secția comercială  prin sentința civilă nr.2346 din 23 martie 2001

a admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de

47.335.178  lei cu titlu de penalități  plus suma de 16.550.000  lei cheltuieli

de judecată. A respins excepția de necompetență a secției comerciale.

Pentru

a pronunța această hotărâre  instanța de fond a reținut că pe parcursul

soluționării cauzei debitul a fost achitat, reclamanta confirmând încasarea

acestuia, majorându-și, totodată câtimea capătului de cerere privind

penalitățile la suma de 95.186.323 lei calculate până la 31 decembrie 2000.

Deasemenea a reținut că pârâta este în culpă pentru neachitarea în termen a contravalorii

prestațiilor.

Apelul

declarat de pârâtă împotriva acestei hotărâri  a fost respins ca nefondat de

Curtea de Apel  București, secția a V-a comercială prin  decizia nr.1140 din 03

septembrie 2001.

Împotriva

acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat și timbrat

pârâta CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ „CARTEL ALFA” București  criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență reținând, sub forma

criticilor în recurs, motivele din apel, în sensul că instanța de apel în mod

greșit a considerat că a operat tacita relocațiune și pentru contractul de

prestări servicii, fiind astfel menținută, în mod neîntemeiat, obligația la

plata de penalități stabilită de instanța de fond în condițiile în care

contractul de prestări servicii nu mai producea efecte – nu mai putea constitui

temei pentru pretenții, și pe cale de consecință, nici pentru penalități.

În

consecință, în temeiul art.304 pct.8 și 9 C. proc. civ. solicită admiterea

recursului, așa cum a fost formulat și motivat, în sensul respingerii ca

neîntemeiată  a cererii de chemare în judecată.

Recursul

este nefondat pentru următoarele considerente:

Din

examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a

dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanțe în mod corect

au apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în

cauză, pronunțând hotărâri temeinice și legale, care nu pot fi reformate prin

recursul declarat de pârâtă.

Astfel,

din verificare actelor de la dosarul de fond și din apel, cu toate că rezultă

că recurenta pârâtă a recunoscut pretențiile reclamantei – intimate prin

achitarea acestora privind chiria și contravaloarea utilităților după expirarea

termenilor stipulați în cele două contracte, conform tacitei – relocațiuni

prevăzute de art.1437 C. civ., nu a luat în calcul penalitățile de întârziere,

care provin din neplata la termenul prevăzut în contracte a chiriei precum și a

prestărilor de servicii, la care, în mod legal, a fost obligată de  cele două

instanțe.

În mod

corect cele două instanțe au apreciat că cele două contracte, de închiriere și

prestări servicii operează  concomitent, având în vedere că  pentru închirierea

spațiului se impune asigurarea serviciilor privind repararea, întreținerea,

curățenia, etc., în temeiul dispozițiilor art.1420 – 1421 C. civ., operând,

confom art.1437 C. civ., tacita relocațiune pentru contractul de închiriere și

o prelungire de drept a contractului de prestări servicii,  confirmată  prin

plata contravalorii acestor prestații, de către pârâta – recurentă, achiesând,

în mod tacit la prelungirea valabilității acestuia.

În mod

judicios a  reținut instanța, față de împrejurările menționate mai sus, că în

aceste condiții a operat și clauza penală în baza căreia pârâta a fost

sancționată pentru neplata la termen a serviciilor de care a beneficiat.

În

consecință, pentru cele ce preced, în temeiul art.312 C. proc. civ., Curtea, va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă.

Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâta CONFEDERAȚIA NAȚIONALĂ SINDICALĂ

CARTEL ALFA  București împotriva deciziei nr.1140 din 03 septembrie 2001 a

Curții de Apel  București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  13 ianuarie 2004.