ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1480/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1480/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
La data de 30 septembrie 2002
petiționara
D.A.
a formulat plângere împotriva
rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj Napoca, pronunțată în
dosarul penal nr. 4250/P/2000, la data de 18 aprilie 2001.
Prin sentința penală nr. 1496 din 14
noiembrie 2002 a Judecătoriei Cluj Napoca s-a dispus declinarea competenței în
favoarea Tribunalului Cluj, considerându-se că în realitate petenta era
nemulțumită de rezoluția Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 5
februarie 1999, emisă în dosarul nr. 1417/1998.
Prin sentința penală nr. 15/2002
Tribunalul Cluj a dispus trimiterea cauzei spre competentă soluționare
Judecătoriei Cluj-Napoca, apreciind că petiționara a formulat plângere,
împotriva rezoluției procurorului emisă în dosarul penal nr. 4250/P/2000 al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin sentința penală nr. 332 din 18
martie 2003 Judecătoria Cluj-Napoca a respins plângerea formulată de
petiționara D.A. împotriva rezoluției Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca
din 18 aprilie 2001, pronunțată în dosarul penal nr. 4250/P/2000, prin care s-a
dispus neînceperea urmăririi penale împotriva numitului C.G., obligând petenta
la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 75.000 lei.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 4 iulie 1997 petenta D.A.
a formulat plângere la Poliția Municipiului Cluj-Napoca, împotriva lui C.G.,
pentru faptul că în luna iunie a anului 1997, aflându-se la Clubul Asociației
Surdo - Muților din Cluj-Napoca, acesta i-ar fi sustras prin violență o pungă
în care se aflau bani și bijuterii.
În urma cercetărilor efectuate sub
aspectul comiterii infracțiunii de tâlhărie, s-a stabilit că nu există indicii
sau probe temeinice că sus-numitul ar fi sustras petentei bani și bijuterii și
s-a dispus în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale prin
rezoluția procurorului din 5 februarie 1999, emisă în dosarul penal nr. 1417/1998
al Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
La data de 14 septembrie 2000
petenta D.A. a formulat plângere prealabilă la Judecătoria Cluj-Napoca, pentru
săvârșirea de către C.G. a infracțiunii de furt, prevăzută de art. 210 C. pen.,
pentru aceeași faptă descrisă mai sus.
Instanța, considerând că în cauză
sunt indicii ale comiterii infracțiunii de furt, prevăzută de art. 208 C. pen.,
a trimis în baza artr.285 C. pen., plângerea la Parchetul de pe lângă
Judecătoria Cluj-Napoca.
În urma cercetărilor efectuate în
dosarul penal nr. 4250/P/2000 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca,
prin rezoluția din 18 aprilie 2001 s-a dispus, în baza art. 10 lit. f) C. proc.
pen., neînceperea urmăririi penale față de numitul C.G., pentru săvârșirea
infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 C. pen.
Împotriva acestei sentințe, petenta D.A.
a declarat apel.
Prin decizia penală nr. 477 din 1
septembrie 2003, Tribunalul Cluj a respins ca nefondat, apelul declarat de
petentă împotriva sentinței penale nr. 332 din 18 martie 2003 a Judecătoriei
Cluj-Napoca.
Împotriva acestei deciziei petenta a
declarat recurs.
Prin decizia penală nr. 664 din 15
octombrie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca inadmisibil, recursul
declarat de petentă, împotriva deciziei penale nr. 477 din 1 septembrie 2003 a
Tribunalului Cluj.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs petenta D.A.
Verificând actele dosarului, Curtea
constată următoarele:
Văzând dispozițiile art. 385 C.
proc. pen., Curtea apreciază că decizia recurată nu se încadrează în
prevederile textului de lege menționat, neexistând în C. proc. pen., instituția
recursului la recurs.
În consecință, urmează ca în baza art.
385
15
pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să fie respins recursul
declarat, ca inadmisibil.
În baza art. 192 C. proc. pen., va
fi obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul
declarat de petiționara D.A., împotriva deciziei penale nr. 664 din 15 octombrie
2003 a Curții de Apel Cluj-Napoca.
Obligă pe recurenta petiționară la
plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200.000 lei.
Onorariul cuvenit interpretului de
limbaj mimico - gestic se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și
Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
16 martie 2004.