ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2675/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 439 din 18

noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpații:

- O.D. la 4 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen.

și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art.

74, art. 76 lit. b) C. pen. și art. 80 din același cod și

- A.G. la 3 ani închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și

alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 și art.

109 din același cod și a art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen.

S-au aplicat art. 71 și art. 64 C.

pen.

Pe latură civilă s-a constatat că

prejudiciul adus părții vătămate I.I., a fost acoperit.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 11 septembrie

2002, partea vătămată I.I., după ce a încasat de la martorul S.N. suma de

2.758.000 lei, sumă ce reprezenta contravaloarea unei cantități de semințe de

floarea soarelui predată anterior acestuia, a mers în barul numitului G.N.

pentru a consuma băuturi alcoolice, ocazie cu care a relatat celor aflați în

cafe bar faptul că are asupra sa banii primiți de la S.N.

În jurul orelor 21,00, au intrat în

bar inculpații, iar inculpatul A.G. auzind că partea vătămată are asupra sa

banii obținuți pe semințele de floarea soarelui vândute i-a propus inculpatului

O.D. să o urmărească.

După ieșirea din bar, și în

apropierea locuinței, inculpații au atacat pe partea vătămată prin surprindere

pe la spate și l-a trântit la pământ, după care inculpatul A.G. l-a lovit cu

picioarele, i-a acoperit gura cu mâna luându-i din buzunarul cămășii suma de

2.700.000 lei.

Partea vătămată a început să strige,

dar inculpații au reușit să fugă, după care au ajuns la locuința inculpatului

A.G. unde au ascuns suma de 2.550.000 lei, iar cu diferența de bani s-au întors

la bar și au consumat băuturi alcoolice.

Raportul de constatare medico-legală

a reținut că partea vătămată I.I. a prezentat leziuni ce au putut fi produse

prin lovire cu corp dur, urmată de cădere, și a necesitat 1-2 zile de îngrijiri

medicale.

În ziua de 12 septembrie 2002,

urmare a plângerii formulată de partea vătămată organele de poliție au efectuat

percheziție la domiciliul inculpatului A.G., unde a fost găsită suma de

2.550.000 lei.

Împotriva sentinței, inculpatul A.G.

a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia penală nr. 55/ A din 3

februarie 2003 a Curții de Apel Galați.

Împotriva acestei din urmă hotărâri,

inculpatul A.G. a declarat recurs, motivul invocat fiind greșita

individualizare a pedepsei în cadrul acestuia solicitându-se aplicarea

dispozițiilor art. 81 C. pen.

Recursul declarat nu este fondat.

În conformitate cu prevederile art.

72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a

pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile

Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și

de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 52 C. pen., stipulează că

pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului.

Scopul pedepsei este prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni.

Raportând cauzei aceste prevederi

legale, se reține că în procesul stabilirii pedepsei instanța a avut în vedere,

cu precădere gradul concret de pericol social al faptei îndreptată împotriva

integrității fizice și patrimoniului persoanei, împrejurărilor în care ea s-a

săvârșit, respectiv de două persoane împreună, în timpul nopții și într-un loc

public, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale, sincer pe

parcursul desfășurării procesului penal, dar deși minor la data săvârșirii

faptei de tâlhărie a fost, cel care a conceput-o, atrăgând și un inculpat

major.

Suspendarea condiționată a

executării pedepsei, în viziunea prevederilor art. 81 C. pen., pentru a fi

dispusă trebuie să întrunească, cumulativ toate cerințele înscrise în alin. (1)

lit. a) și c).

În cauză, se apreciază că scopul

pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai

prin privare de libertate, condițiile de aplicare a art. 81 C. pen., cerințe

legale cumulative, nefiind posibil a fi reținute.

Întrucât critica formulată de

recurent este neîntemeiată, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge

ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.G., cu obligarea acestuia la

cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă, arestarea

preventivă de la 12 septembrie 2002 la 4 iunie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 55/ A din 3 februarie

2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 12 septembrie 2002 la 4 iunie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

iunie 2003.