ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2675/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 439 din 18 noiembrie 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpații: - O.D. la 4 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., art. 74, art. 76 lit. b) C. pen. și art. 80 din același cod și - A.G. la 3 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99, art. 100 și art. 109 din același cod și a art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. S-au aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. Pe latură civilă s-a constatat că prejudiciul adus părții vătămate I.I., a fost acoperit.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 11 septembrie 2002, partea vătămată I.I., după ce a încasat de la martorul S.N. suma de 2.758.000 lei, sumă ce reprezenta contravaloarea unei cantități de semințe de floarea soarelui predată anterior acestuia, a mers în barul numitului G.N. pentru a consuma băuturi alcoolice, ocazie cu care a relatat celor aflați în cafe bar faptul că are asupra sa banii primiți de la S.N. În jurul orelor 21,00, au intrat în bar inculpații, iar inculpatul A.G. auzind că partea vătămată are asupra sa banii obținuți pe semințele de floarea soarelui vândute i-a propus inculpatului O.D. să o urmărească. După ieșirea din bar, și în apropierea locuinței, inculpații au atacat pe partea vătămată prin surprindere pe la spate și l-a trântit la pământ, după care inculpatul A.G.

l-a lovit cu picioarele, i-a acoperit gura cu mâna luându-i din buzunarul cămășii suma de 2.700.000 lei. Partea vătămată a început să strige, dar inculpații au reușit să fugă, după care au ajuns la locuința inculpatului A.G. unde au ascuns suma de 2.550.000 lei, iar cu diferența de bani s-au întors la bar și au consumat băuturi alcoolice. Raportul de constatare medico-legală a reținut că partea vătămată I.I. a prezentat leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corp dur, urmată de cădere, și a necesitat 1-2 zile de îngrijiri medicale. În ziua de 12 septembrie 2002, urmare a plângerii formulată de partea vătămată organele de poliție au efectuat percheziție la domiciliul inculpatului A.G., unde a fost găsită suma de 2.550.000 lei.

Împotriva sentinței, inculpatul A.G. a declarat apel, respins ca nefondat prin decizia penală nr. 55/ A din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Galați. Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul A.G. a declarat recurs, motivul invocat fiind greșita individualizare a pedepsei în cadrul acestuia solicitându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. Recursul declarat nu este fondat. În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen., text de lege care prevede criteriile generale de individualizare a pedepsei, la stabilirea și aplicarea acesteia, se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Raportând cauzei aceste prevederi legale, se reține că în procesul stabilirii pedepsei instanța a avut în vedere, cu precădere gradul concret de pericol social al faptei îndreptată împotriva integrității fizice și patrimoniului persoanei, împrejurărilor în care ea s-a săvârșit, respectiv de două persoane împreună, în timpul nopții și într-un loc public, dar și persoana inculpatului, fără antecedente penale, sincer pe parcursul desfășurării procesului penal, dar deși minor la data săvârșirii faptei de tâlhărie a fost, cel care a conceput-o, atrăgând și un inculpat major.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei, în viziunea prevederilor art. 81 C. pen., pentru a fi dispusă trebuie să întrunească, cumulativ toate cerințele înscrise în alin. (1) lit. a) și c). În cauză, se apreciază că scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins numai prin privare de libertate, condițiile de aplicare a art. 81 C. pen., cerințe legale cumulative, nefiind posibil a fi reținute. Întrucât critica formulată de recurent este neîntemeiată, iar din examinarea actelor și lucrărilor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul A.G., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă, arestarea preventivă de la 12 septembrie 2002 la 4 iunie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.G. împotriva deciziei penale nr. 55/ A din 3 februarie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 12 septembrie 2002 la 4 iunie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iunie 2003.